² După discuția tensionată purtată cu câțiva conducători religioși, se stârnește vâlvă. Oamenii își aduc copiii să-l vadă pe Isus. După cât se pare, sunt de vârste diferite, întrucât Marcu face referire la ei folosind același cuvânt cu care altă dată a descris un copil de 12 ani, în vreme ce Luca folosește un cuvânt care înseamnă ‘prunci’. (Luca 18:15; Marcu 5:41, 42; 10:13) Este lesne de înțeles că oriunde sunt copii, e și larmă și agitație. Discipolii lui Isus îi mustră pe părinți, dându-le probabil de înțeles că Stăpânul e prea ocupat ca să se mai uite și la copii. Cum reacționează Isus?

4, 5. a) De ce oamenii se puteau apropia ușor de Isus? b) La ce întrebări vom răspunde în acest capitol?

⁴ Dacă Isus ar fi fost dur, rece sau mândru, copiii nu s-ar fi simțit atrași de el. Și, mai mult ca sigur, nici părinții nu s-ar fi simțit la largul lor în prezența lui. Să încercăm să vizualizăm scena: părinții radiază de bucurie când îl văd pe omul acesta arătându-le afecțiune copiilor lor, binecuvântându-i și spunându-le cât de mult îi prețuiește Iehova. Într-adevăr, deși pe umerii lui apăsau responsabilități uriașe, Isus a rămas omul de care te puteai apropia cel mai ușor!