Susţinuţi de speranţa mileniului

„Învăţaţi acum din ilustrarea smochinului: De îndată ce creşte fragedă tînăra lui ramură şi se acoperă de frunze, vă aşteptaţi, ca vara să fie aproape. Tot aşa şi voi, cînd veţi vedea aceste lucruri întîmplîndu-se, să ştiţi că el este aproape, la uşi.“ — Marcu 13:28, 29.

 1, 2. (a) Ce a spus despre război şi pace unul dintre conducătorii lumii? (b) Ce speranţe ne-a oferit însă Isus? (Compară cu Luca 21:29–31).

„ÎN EPOCA bombei cu hidrogen nu mai există nici o deosebire semnificativă între un război total şi o sinucidere la scară mondială.“ Aşa s-a exprimat preşedintele Statelor Unite cînd s-a reîntors de la semnarea Tratatului SALT, încheiat cu Uniunea Sovietică. El a mai arătat că lumea s-a bucurat dar de o „pace crepusculară“a, aflîndu-se mereu în faţa perspectivei întunecoase a unui „război nuclear catastrofal care prin ororile lui, prin puterea lui de distrugere şi prin recolta de morţi pe care ar culege-o ar face să pară pitice toate războaiele luate la un loc din lunga şi sîngeroasa istorie a omeniri.“ Dar se va ajunge oare la sinucidere mondială? Să examinăm ce ne răspunde „Fiul omului,“ Isus Cristos, la această întrebare, potrivit cărţii lui Marcu.

² Prevăzînd evenimentele, „lucrurile care se vor întîmpla“ în secolul nostru al douăzecilea, Isus Cristos le-a comparat cu smochinul atunci cînd „creşte fragedă tînăra lui ramură şi se acoperă de frunze“ — o dovadă că vara este iminentă (Marcu 13:28, 29). Aceasta corespunde veniri lui Isus ca să execute judecata. Apoi vor urma cei „o mie de ani“ în cursul cărora Diavolul nu va mai înşela naţiunile. — Apoc. 20:2, 3.

 3. (a) Cum a fost afectată omenirea de „lucrurile care se vor întîmpla,“ la care s-a referit Isus? (b) Cum trebuie să privească discipolii lui Isus aceste evenimente?

³ Însă „lucrurile care se vor întîmpla“ nu vor fi plăcute. Profeţind cu privire la ele, Isus ne încurajează cu aceste cuvinte: „Cînd veţi auzi de războaie, nu vă înspăimîntaţi; aceste lucruri trebuie să aibă loc, dar sfîrşitul încă tot nu va fi. Căci o naţiune se va ridica împotriva altei naţiuni şi un regat împotriva altui regat, vor fi cutremure de pămînt dintr-un loc într-altul, va fi lipsă de alimente. Acestea sînt începutul durerilor strîmtorării“ (Marcu 13:4, 7, 8). Astfel discipolii lui Isus nu trebuiau să se lase tulburaţi într-un mod nepotrivit de înspăimîntătoarele întîmplări de pe pămînt care aveau să se desfăşoare de la expirarea „timpurilor hotărîte ale naţiunilor,“ adică dela anul 1914 încoace (Luca 21:24–28). Toate acestea sînt un indiciu că Isus Cristos, Fiul omului, „este aproape, la uşi“ şi că discipolii care au călcat pe urmele sale vor domni în curînd ca regi împreună cu el, „pentru o mie de ani.“ — Mat. 24:33; Apoc. 20:4.

„LUAŢI SEAMĂ LA VOI ÎNŞIVĂ“

 4. De ce au trebuit să sufere martorii lui Iehova adeseori mai mult decît alţii şi ce spune în acest sens Marcu 13:9?

⁴ Martorii lui Iehova au suferit şi ei, alături de numeroşi membrii ai omenirii, toate aceste „dureri ale strîmtorării. Uneori lor li s-a pretins să sufere chiar şi mai mult decît alţii, căci aceasta este perioada de timp în care Diavolul este deosebit de înfuriat pe cei „care respectă poruncile lui Dumnezeu“ (Apoc. 12:12, 17). Isus vorbeşte astfel despre aceste lucruri: „În ce vă priveşte, luaţi seama la voi înşivă; căci oameni vă vor da pe mîna tribunalelor locale, veţi fi bătuţi în sinagogi, veţi fi duşi în faţa guvernatorilor şi regilor din pricina mea, ca mărturie pentru ei.“ — Marcu 13:9.

 5. Prin ce au trebuit să treacă martorii lui Iehova de la 1914 încoace, în înaintarea lor spre ţinta milenială?

⁵ Cît de adevărate s-au dovedit aceste lucruri în perioada care a urmat după anul 1914! Cercetătorii conştincioşi ai Bibliei au fost persecutaţi de către cele mai multe dintre naţiunile participante la primul război mondial. Între anii 1930–1940 martorii lui Iehova din Germania au fost înghiţiţi de adevărate valuri de persecuţii, dar fără a putea fi nimiciţi. În cursul celui de al doilea război mondial cele mai multe naţiuni s-au alăturat campaniei de ură dezlănţuită împotriva martorilor lui Iehova. Dar în ciuda suferinţelor lor, luminoasa speranţă privitoare la binecuvîntata domnie milenială a rămas în permanenţă în faţa ochilor acestor creştini; ei au continuat să înainteze fără ezitare spre fericirea acelei vremi viitoare. — Apoc. 20:6.

 6. (a) Ce „mărturie“ i-a pretins Iehova poporului său să depună? (b) În ce proporţii s-a împlinit în timpurile moderne Marcu 13:10?

⁶ Pînă în ziua de astăzi poporul lui Iehova trebuie să apară în faţa judecătorilor, stăpînitorilor din multe ţări ca „mărturie pentru ei.“ Explicaţia constă în devotamentul servilor lui Dumnezeu în primul rînd faţă de regatul lui Cristos despre care însuşi Isus Cristos a spus că „nu este o parte a acestei lumi“ (Ioan 18:36). Ea mai constă şi în faptul că martorii participă cu zel la împlinirea următoarelor cuvinte ale profeţiei lui Isus: „De asemenea, mai întîi trebuie predicată vestea bună în toate naţiunile“ (Marcu 13:10). S-a înfăptuit acest lucru de la anul 1914 încoace? Categoric că da! Sprijiniţi nu de puterea omenească, ci de puterea spiritului lui Dumnezeu, martorii lui Iehova au cuprins tot pămîntul într-o vastă campanie de predicare şi de formare de discipoli. Astăzi peste două milioane de martori ai lui Iehova proclamă speranţa milenială „pînă la extremităţile pămîntului locuit.“ Zah. 4:6; Rom. 10:18.

 7. În ce fel se bucură martorii lui Iehova de ajutorul energiei dinamice a lui Dumnezeu? (Is. 40:28–31).

⁷ Prin această energie dinamică Dumnezeu îşi susţine poporul într-un mod minunat în timp ce martorii săi continuă să înfrunte situaţiile pe care Isus le-a descris în continuare prin cuvintele: „Dar cînd vă vor duce să vă dea în mîinile lor, nu vă îngrijoraţi dinainte cu privire la ce veţi vorbi; ci vorbiţi ce vi se va da în ora aceea, căci nu voi veţi vorbi, ci spiritul sfînt. Ba mai mult decît atît, fratele va da la moarte pe frate, şi tatăl pe copil, iar copiii se vor ridica împotriva părînţilor şi-i vor omorî; şi veţi fi obiectul urii tuturor, din pricina numelui meu.“ — Marcu 13:11–13.

 8. Cum a fost ajutat adeseori poporul lui Dumnezeu de către „spiritul sfînt“ cînd martorii au fost supuşi la presiuni?

⁸ În aceste zile ale împlinirii „semnului“ lui Isus au existat numeroase cazuri în care „spiritul sfînt“ şi îndrumarea lui Iehova au fost puse la dispoziţia servilor săi atunci cînd a fost cea mai mare nevoie de ele (Marcu 13:4). Unul dintre martorii lui Iehova, un credincios supraveghetor călător, a fost arestat nu de mult pentru că predica „vestea bună,“ iar cei care l-au prins se pregăteau să-l execute. El însă a protestat, amintindu-le că trebuie să-l supună mai întîi unei judecăţi corecte. Cînd i s-a acordat posibilitatea de a fi judecat, el a cerut ca declaraţiile să fie consemnate de un grefier. Cu ajutorul spiritului lui Iehova, supraveghetorul a pus o excelentă mărturie privitoare la regat, citind numeroase texte scripturale. Totul a fost consemnat în procesul verbal al tribunalului. El a fost condamnat, totuşi, la moarte. El a informat însă tribunalul că, potrivit legii, avea drept la recurs. Astfel, pe baza procesului verbal luat în scris, al tribunalului, i s-a permis să facă recurs. Tribunalul suprem a schimbat sentinţa, punîndu-l în libertate pe supraveghetorul călător, ca să–şi poată continua activitatea de predicare a Regatului lui Dumnezeu. Spiritul sfînt l-a ajutat să obţină victoria! — Compară cu Fapte 4:13, 31; 5:32.

 9. Ce probleme au avut de înfruntat şi de învins martorii cu privire la membrii familiei?

⁹ După cum a prevăzut Isus, unii membri necredincioşi ai familiilor creştine au devenit persecutori. Uneori s-au înregistrat cazuri de trădare a martorilor de către proprii lor copii răzvrătiţi, aşa cum s-a întîmplat într-un lagăr de refugiaţi din Africa. Tot la fel, în unele ţări relativ paşnice, uneori martorii lui Iehova au avut de luptat cu îndîrjita opoziţie din partea partenerilor de căsătorie sau din partea altor membrii ai familiei. În timp ce pun mărturie cu mult tact şi încearcă să–i ajute în mod iubitor pe asemenea împotrivitori, toţi aceşti martori sînt susţinuţi şi întăriţi prin asigurarea că cel care va răbda pînă la sfîrşit va fi salvat.“ — Marcu 13:13; compară cu Marcu 10:28–30; 1 Petr. 3:1–4.

DISCERNĂMÎNT CU PRIVIRE LA „LUCRUL DEZGUSTĂTOR“

10. Ce întrebare se ridică cu privire la Marcu 13:14?

¹⁰ Toţi cei care aspiră la mileniul care se apropie sînt implicaţi profund în împlinirea următoarele cuvinte ale lui Isus: „Însă atunci cînd veţi zări lucrul dezgustător care cauzează pustiire stînd unde nu se cuvine [cititorul să se folosească de discernămînt], atunci cei care sînt în Iudeea să înceapă să fugă la munţi“ (Marcu 13:14). Ce este „lucrul dezgustător“?

11. În ce constă opoziţia dintre regatul lui Dumnezeu şi „lucrul dezgustător“? (b) De ce este dezgustătoare Organizaţia Naţiunilor Unite din punctul de vedere al lui Iehova?

¹¹ „Lucrul dezgustător“ stă în contrast cu „regatul Domnului nostru (Iehova Dumnezeu) şi al Cristosului său,“ regat care s-a născut în ceruri în 1914 (Apoc. 11:15–12:12). Acel regat este descris în mod profetic ca fiind „frumos prin înălţime,“ şi „perfecţiunea frumuseţii“ (Ps. 48:2; 50:2). Dar naţiunile au început să se înfurie numaidecît din pricina regatului (Ps. 2:1–6). Ele au adus în curînd în existenţă Liga Naţiunilor care mai tîrziu şi-a făcut din nou apariţia, sub forma Organizaţiei Naţiunilor Unite. În cartea biblică Revelaţia sau Apocalipsul acest corp înternaţional este descris ca fiind ceva cu adevărat „dezgustător“ — „o fiară sălbatică de culoare stăcojie . . . plină de nume de defăimare şi care are şapte capete şi zece coarne“ (Apoc. 17:3, 8). Cît de dezgustător este, aşadar, din punctul de vedere a lui Iehova! Căci ea a fost slăvită ca fiind agenţia sau instrumentul prin care se va aduce „pace şi securitate“ — ceva ce numai gloriosul regat al lui Cristos va putea realiza, prin guvernarea sa, în folosul omenirii. — Is. 9:6, 7; compară cu 1 Tesaloniceni 5:3.

12. Cum a ajuns Babilonul cel mare la dezaprobare din partea lui Dumnezeu şi care vor fi urmările pentru el?

¹² Cine a ridicat asemenea pretenţii lăudăroase cu privire la această agenţie omenească? Mai ales clerul creştinătăţii! În decembrie 1918 Consiliul Federal al Bisericilor lui Cristos din America a ridicat în slăvi Liga Naţiunilor care tocmai fusese propusă numind-o „expresia politică a Regatului lui Dumnezeu pe pămînt.“ Mult mai recent, în 1965, papa Paul al VI-lea a proclamat Naţiunile Unite drept „ultima speranţă de bună înţelegere şi pace.“ Papii şi prelaţii au continuat a căuta pînă în acest an, 1981, să între în graţiile O.N.U. Dar cui îi aparţin aceşti clerici? Ei sînt strîns legaţi de „curva“ religioasă descrisă în Apocalips drept „Babilonul cel mare, mama curvelor şi a lucrurilor dezgustătoare ale pămîntului“ (Apoc. 17:1, 3–6). Ca imperiu mondial al religiei false, această „femeie“ curvă îşi practică această josnică meserie cu conducătorii politici ai naţiunilor, declarîndu-se fidelă „fiarei Naţiunilor Unite şi asumîndu–şi chiar cinstea de a şedea ca regină“ călare pe „fiară,“ prin faptul că îi dă îndrumări (Apoc. 18:7). Dar oricît de „frumos“ pare a şedea împreună cu „amanţii“ ei politici, cele „zece coarne“ radicale din O.N.U. vor ajunge s-o „urască pe curvă, o vor devasta şi o vor lăsa goală,“ pustiind-o complet. — Apoc. 17:16.

13, 14. (a) De ce trebuie să ne asigurăm că „fuga noastră la munţi“ este completă? (b) Ce dovadă există că mai ascultă mulţi oameni de porunca din Apocalips 18:4?

¹³ Cu ajutorul ochilor credinţei capabili de discernămînt, creştinii pot vedea deja acum că „lucrul dezgustător,“ O.N.U., „stă în locul care nu i se cuvine,“ ameninţînd cu „coarnele“ „domeniul sfînt“ al creştinătăţii (Marcu 13:14; Mat. 24:15). Pustiirea religiei false se apropie în grabă! Ea a calculat greşit atunci cînd şi-a pus încrederea în această fiară „dezgustătoare“! Ce trebuie să facă cititorul atunci cînd discerne aceste lucruri? Isus răspunde: „Să înceapă să fugă la munţi.“

¹⁴ Din fericire, „cei din Iudea“ nu şi-au tărăgănat fuga la „munţii“ care oferă ocrotire, ai lui Iehova, situaţi înafara acelui domeniu. În consecinţă, astăzi în peste 205 ţări şi teritorii de pe întregul pămînt martorii lui Iehova îi avertizează pe oameni cu privire la apropiatul sfîrşit al acestui sistem de lucruri. Ei au dat ascultare glasului din cer care le spune: „Ieşiţi din [Babilonul cel mare] poporul meu, dacă nu vreţi să aveţi parte de păcatele ei, şi dacă nu vreţi să căpătaţi o parte din plăgile ei. Căci păcatele ei s-au îngrămădit pînă la cer, iar Dumnezeu şi-au adus aminte de actele ei de nedreptate“ (Apoc. 18:4, 5). Poporul lui Iehova nu a devenit „o parte a acestei lumi“ (Ioan 15:19). Mii de oameni continuă să fugă, după cum rezultă din numărul total de 416.167 de persoane botezate în cursul anilor 1976, 1977 şi 1978.

O SITUAŢIE URGENTĂ

15. Cum aplică mulţi, în propria lor viaţă, sfatul de la Marcu 13:15, 16?

¹⁵ Subliniind urgenţa care se face simţită în această apocă a „încheierii“ sistemului de lucruri, Isus continuă să zică: „Omul de pe acoperişul casei să nu se coboare şi să nu intre ca să–şi ia vreun lucru din casă; iar cel de la cîmp să nu se întoarcă la lucrurile lăsate în urmă, ca să–şi ia veşmîntul exterior“ (Marcu 13:15,16). În timpurile biblice ar fi fost o nesăbuită cutezanţă, ca atunci cînd ameninţa un dezastru cineva să coboare scările de pe acoperişul casei pentru a intra să–şi scape bunurile aflate înăuntru. Adeseori cea mai rapidă cale de scăpare era fuga peste acoperişurile alăturate. Tot la fel, un agricultor ieşit fără haină la cîmp, ca să lucreze, şi-ar fi periclitat şansele de scăpare dacă s-ar fi întors să–şi ia de acasă vreun veşmînt exterior mai bun. În acelaşi fel şi astăzi salvarea se găseşte în fuga la regatul lui Dumnezeu şi într-o constantă aşezare pe primul plan în viaţa noastră a intereselor regatului şi nu în încercarea de salvare a lucrurilor materiale din lumea condamnată. — Compară cu Luca 9:62; 12:22–31;17:31, 32.

16. (a) Cui îi va fi deosebit de greu atunci cînd va izbucni „necazul“? (b) Dimpotrivă, de ce aşteptare mîngîietoare se bucură părinţi creştini?

¹⁶ Apoi Isus spune: „Vai de femeile însărcinate şi de acelea care vor alăpta copii în acele zile!“ (Marcu 13:17). Le-a fost extrem de greu unor asemenea persoane atunci cînd armata imperială a Romei a pustiit Ierusalimul în anul 70 e.n. La fel de greu va fi şi pentru familiile care au ignorat ansamblul de măsuri luate de Iehova în vederea salvării din „necazul“ final care va veni pe pămînt. Din fericire părinţii temători de Dumnezeu, care se străduiesc să–i educe pe micuţii lor „în disciplina şi sfatul autoritar al lui Iehova,“ se pot aştepta ca minorii ascultători să beneficieze de meritul familial, fapt care poate avea ca efect salvarea lor. (Efes. 6:4; compară cu 1 Cor. 7:14). Supravieţuirea nu va fi însă un lucru uşor, după cum arată în continuare cuvintele lui Isus:

17. (a) La ce ne putem aştepta cu privire la „vremea de iarnă“ a necazului? (b) Cum putem acţiona noi cu înţelepciune acum şi cu ce speranţă în viitor? (Is. 26:20, 21).

¹⁷ „Continuaţi să vă rugaţi, ca fuga voastră să nu aibă loc în timpul iernii; căci acelea vor fi zilele unui asemenea necaz cum n-a mai avut loc de la începutul creatiei lui Iehova pînă în vremea aceasta, şi nici nu va mai avea loc. De fapt, dacă Iehova nu ar fi scurtat acele zile, nu ar fi salvată (nici un fel) de carne. Dar din pricina celor aleşi pe care i-a ales, el a scurtat zilele“ (Marcu 13:18–20). Noi, personal, am putea da greş în această privinţă dacă ne-am tărăgăna fuga în cursul unui anotimp favorabil cum este vara, permiţînd să ne lăsăm surprinşi de vremea de iarnă a „necazului.“ În aceste timpuri anormale nimeni nu ar trebui să se aştepte să ducă în continuare o viaţă normală. Astăzi singurul mod înţelept de acţiune este acela de a fugi de partea regatului lui Dumnezeu şi de a rămîne acolo, întrebuinţîndu-ne pe noi înşine, pe deplin, într-o viaţă a sacrificiului de sine în folosul intereselor Regatului (Marcu 8:34–36; Mat. 6:33). În timp ce ne stă în faţă cel mai mare dintre toate necazurile, noi putem fi recunoscători pentru asigurarea dată de Isus că Iehova va „scurta zilele“ ca să salveze (orice fel de) „carne“ devotată lui, adică „cei aleşi“ care vor domni mai tîrziu cu Cristos, precum şi pe „mulţimea mare“ care formează nucleul celor care vor trăi pe pămînt în cursul mileniului. — Apoc. 5:9,10; 7:4, 9–17.

18. Cum ne-am putea aştepta să culmineze „suferinţele naţiunilor“? (Is. 45:18)

¹⁸ După avertismentul privitor la „Cristoşi falşi şi profeţi falşi“ dintre care mulţi au apărut în aceste zile din urmă, Isus se referă la privelişti înspăimîntătoare în ceruri şi la „marea putere şi glorie“ a venirii sale ca „Fiu al omului“ ca să ţină judecată şi să îi adune pe ai săi, în vederea salvării (Mat. 24:24; Marcu 13:26). Fără îndoială că penuria (lipsa) de alimente, de combustibil şi de alte provizii precum şi continua stocare de arme pentru distrugere în masă duce la intensificarea „suferenţei printre naţiuni, care nu vor cunoaşte calea de ieşire . . . în timp ce oamenii îşi vor pierde cunoştinţa de frică şi în aşteptarea lucrurilor care vor veni pe pămîntul locuit“ (Luca 21:25, 26). Rămîne de văzut dacă acele naţiuni vor încerca s-o apuce pe calea sinuciderii printr-un război nuclear total. Ele însă nu pot şi nici nu vor reuşi să şteargă neamul omenesc de pe faţa pămîntului! Căci „cei aleşi“ precum şi însoţitorii lor se bucură de promisiunea fermă a eliberării. — Luca 21:28; Mat. 24:21, 22.

19. Ce ne putem aştepta să vedem în viitorul apropiat?

¹⁹ Într-adevăr, „durerile strîmtorării“ au adus multă întristare asupra omenirii, căci ‘o naţiune a început să se ridice împotriva altei naţiuni,’ într-un război de proporţii mondiale (Marcu 13:8). Însă Isus ne asigură că aşa cum apropierea verii poate fi recunoscută după tinerele frunze în care se înveşmîntează smochinul, tot la fel şi „aceste lucruri care se întîmplă“ trebuie să ajungă în curînd la punctul lor culminant, odată cu venirea lui Cristos pentru a executa sentinţa. El zice: „Adevărat vă spun că această generaţie nu va trece nicidecum pînă nu se vor întîmpla toate aceste lucruri. Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece“ (Marcu 13:21–27, 30, 31). Ba, mai mult, Revelaţia pe care i-a dat-o Isus apostolului Ioan ne asigură că după ce Diavolul şi toate lucrările sare vor trece, vor urma cei o mie de ani ai regatului lui Dumnezeu şi el lui Cristos. — Apoc. 20:2, 3; 1 Ioan 3:8.

„CONTINUAŢI SĂ VEGHEAŢI“

20. (a) De ce este primejdios să devii somnolent în acest timp? (b) Cum putem dovedi loialitate faţa de Stăpînul nostru, conform cuvintelor din Marcu 13:34, 35?

²⁰ Cuvintele de încheiere ale marii profeţii a lui Isus conţin un puternic avertisment pentru noi toţi. Este posibil, ca unii să fie aţipit sau chiar să fie adormit de-a binelea pentru că „Fiul omului“ nu a venit la o dată aşteptată pentru a se răfui cu naţiunile. Cît de primejdioasă este o asemenea atitudine! Isus ne sfătuieşte: „Privitor la ziua sau la ora aceea nu ştie nimeni, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci (numai) Tatăl. Continuaţi să vegheaţi, continuaţi să fiţi treji, căci nu ştiţi cînd este timpul hotărît.“ Faptul că nu cunoaştem cînd va fi timpul acela constituie un puternic motiv de a ne menţine cît se poate de treji sau în stare de veghe. În plus, loialitatea faţă de Stăpînul nostru, manifestată prin predicarea zeloasă a „veştii bune“ privitoare la sosirea sa, ne pretinde o permanentă stare de trezie. „Este ca şi [în cazul unui] om care călătoreşte în străinătate şi de aceea şi-a părăsit casa şi le-a dat autoritate sclavilor săi (împărţindu-i) fiecăruia lucrul său şi i-a poruncit portarului să vegheze. De aceea vegheaţi, căci nu ştiţi cînd soseşte stăpînul casei.“ — Marcu 13:32–35.

21. Datorită căror promisiuni ar trebui să „continuăm să rămînem treji“?

²¹ De aceea cînd va sosi „Fiul omului“ „pe neaşteptate,“ ca să–şi execute sentinţa, noi să nu fim găsiţi dormind, ci foarte activi în îndeplinirea voinţei Tatălui nostru. Căci noi vom fi binecuvîntaţi dacă vom fi ascultat de cuvintele lui Isus: „Ce vă zic vouă le zic tuturor: Continuaţi să vegheaţi“ (Marcu 13:37). Fie ca preţioasele promisiuni ale lui Iehova să ne susţină în timpul „necazului“ şi în continuare în epoca de strălucită pace care va dura timp de o mie de ani, sub regatul divin de sub conducerea lui Cristos! — Apoc. 20:1–6; 21:1–5.

[Notă de subsol]