LUI IOSIF nu-i venea să creadă că avusese curaj să-i vorbească lui Ponțiu Pilat, guvernatorul roman, care era cunoscut drept o persoană foarte încăpățânată. Dar, pentru ca Isus să fie înmormântat într-un mod demn, cineva trebuia să-i ceară lui Pilat permisiunea de a lua trupul de pe stâlp. Spre surprinderea lui Iosif, întâlnirea cu Pilat nu a fost atât de dificilă pe cât își imaginase. Pilat a dat curs cererii după ce un ofițer i-a confirmat că Isus murise. Apoi, deși avea inima frântă de durere, Iosif s-a întors imediat la locul unde fusese executat Isus. (Mar. 15:42-45)

În Evanghelia lui Marcu, Iosif este numit „un membru respectat al Consiliului”. În acest context, Consiliul nu putea fi decât Sanhedrinul, curtea supremă a evreilor și autoritatea administrativă centrală. (Mar. 15:1, 43) Prin urmare, Iosif era o persoană proeminentă, ceea ce explică faptul că el a obținut o audiență la guvernatorul roman. De asemenea, nu este deloc surprinzător că Iosif era bogat. (Mat. 27:57)

Ca grup, Sanhedrinul avea o atitudine ostilă față de Isus, membrii acestuia fiind cei care au pus la cale uciderea lui. Totuși, despre Iosif se spune că era „un om bun și drept”. (Luca 23:50) Spre deosebire de majoritatea membrilor Sanhedrinului, el se străduia să respecte poruncile lui Dumnezeu. De asemenea, Iosif „aștepta . . . regatul lui Dumnezeu”, motiv pentru care a și devenit un discipol al lui Isus. (Mar. 15:43; Mat. 27:57) Din câte se pare, el s-a simțit atras de mesajul lui Isus pentru că iubea adevărul și dreptatea.

Din câte se pare, momentele din preajma morții lui Isus au fost decisive pentru Iosif. El a reușit să-și învingă teama și a hotărât să ia poziție de partea lui Isus. Cuvintele din Marcu 15:43 sugerează lucrul acesta: „El și-a făcut curaj și, intrând la Pilat, a cerut corpul lui Isus”.