Naşterea lui Isus: Adevărata istorie

GÂNDIŢI-VĂ la un eveniment foarte cunoscut din istoria ţării voastre. Acesta este confirmat de documente şi consemnat de mai mulţi istorici. Cum aţi reacţiona dacă cineva v-ar spune că evenimentul respectiv nu a avut loc niciodată, cu alte cuvinte, că nu este decât un mit? Sau, restrângând cadrul, cum a-ţi reacţiona dacă cineva ar afirma că o mare parte din ceea ce familia voastră v-a spus despre naşterea şi copilăria bunicului vostru nu este adevărată? În ambele cazuri, afirmaţia în sine probabil că v-ar revolta şi, în mod sigur, nu i-aţi da crezare.

Cu toate acestea, criticii de azi resping în general relatările despre naşterea lui Isus consemnate în Evanghelia lui Matei şi în cea a lui Luca. Ei spun că aceste relatări sunt de-a dreptul contradictorii şi incompatibile şi că ambele conţin minciuni şi erori istorice flagrante. Ar putea fi adevărate toate aceste afirmaţii? În loc de a da crezare acestor acuzaţii, să analizăm personal relatările Evangheliilor. Pe parcursul acestei analize, vom vedea ce putem învăţa din aceste relatări.

Un scop aşternut în scris

Mai întâi ar fi bine să ne amintim care este scopul acestor relatări biblice. Ele nu sunt biografii, ci evanghelii. Deosebirea dintre o biografie şi o evanghelie este foarte mare. Într-o biografie, autorul poate să umple sute de pagini străduindu-se să arate cum eroul său ajunge o persoană bine cunoscută. Astfel, unele biografii prezintă cu lux de amănunte în nenumărate pagini originea, naşterea şi copilăria eroului lor. În cazul Evangheliilor, lucrurile stau cu totul altfel. Dintre cele patru relatări evanghelice, numai relatarea lui Matei şi cea a lui Luca vorbesc despre naşterea şi copilăria lui Isus. Totuşi, obiectivul lor nu este acela de a arăta modul în care Isus a devenit personajul pe care îl cunoaştem cu toţii. Să ne aducem aminte că discipolii lui Isus au recunoscut că, înainte de a veni pe pământ, el existase ca creatură spirituală (Ioan 8:23, 58). Prin urmare, motivul pentru care Matei şi Luca au vorbit despre copilăria lui Isus nu a fost acela de a arăta ce fel de om a devenit el. Dimpotrivă, evenimentele consemnate de ei sunt în armonie cu scopul Evangheliilor lor.

Cu ce scop au scris ei Evangheliile? Cuvântul „evanghelie“ înseamnă „veste bună“. Ambii evanghelişti au transmis acelaşi mesaj, şi anume, că Isus este promisul Mesia, sau Cristosul, că a murit pentru păcatele omenirii şi că a fost înviat şi înălţat la cer. Totuşi, cei doi scriitori proveneau din medii foarte diferite şi au scris pentru un public diferit. Matei, un încasator de impozite, şi-a alcătuit relatarea într-un mod accesibil unui public în mare parte alcătuit din evrei. Luca, un medic, i-a scris „preaalesului Teofil“, care e posibil să fi avut o funcţie înaltă, şi, prin extensie, unui public larg, format din evrei şi neevrei (Luca 1:1–3). Fiecare scriitor a ales evenimentele cele mai relevante şi, foarte probabil, mai convingătoare pentru auditoriul său specific. Astfel, relatarea lui Matei scoate în evidenţă profeţiile din Scripturile ebraice care s-au împlinit în persoana lui Isus. Luca însă foloseşte un mod de abordare istoric mai clasic, pe care auditoriul său format din neevrei îl putea înţelege.

Nu este surprinzător că relatările lor diferă una de cealaltă. Însă, contrar părerii criticilor, acestea nu se contrazic. Ele se completează reciproc şi se armonizează perfect, formând o imagine completă.

Naşterea lui Isus la Betleem

Atât Matei, cât şi Luca vorbesc despre remarcabilul miracol al naşterii lui Isus, şi anume faptul că acesta a fost născut de o virgină. Matei arată că acest miracol a împlinit o profeţie rostită de Isaia cu secole mai înainte (Isaia 7:14; Matei 1:22, 23). Luca explică faptul că Isus s-a născut la Betleem, întrucât Iosif şi Maria fuseseră obligaţi să meargă acolo ca urmare a unui recensământ efectuat din porunca lui Cezar (vezi chenarul de la pagina 7). Faptul că Isus s-a născut la Betleem este semnificativ. Cu secole mai înainte, profetul Mica prezisese că Mesia avea să provină din acest orăşel neînsemnat situat în apropiere de Ierusalim. — Mica 5:2.

Noaptea în care s-a născut Isus a devenit renumită datorită reprezentărilor Naşterii lui Cristos. Totuşi, adevărata istorie este cu totul diferită de cea prezentată de cele mai multe ori. Pe lângă faptul că ne spune că Iosif şi Maria se aflau la Betleem datorită unui recensământ, istoricul Luca ne dă informaţii şi despre păstorii care şi-au petrecut acea noapte importantă afară, cu turmele lor. Aceste două aspecte i-au determinat pe mulţi biblişti să tragă concluzia că Isus nu s-ar fi putut naşte în decembrie. Ei atrag atenţia asupra faptului că este puţin probabil ca Cezar să-i fi obligat pe evreii impulsivi să călătorească spre oraşele lor natale pe o vreme rece şi ploioasă, lucru care i-ar fi înfuriat şi mai mult pe membrii acelui popor şi aşa rebel. Erudiţii afirmă că este puţin probabil şi ca păstorii să fi stat afară cu turmele lor pe o vreme atât de aspră. — Luca 2:8–14.

Remarcaţi că Iehova a ales să le anunţe naşterea Fiului său nu conducătorilor religioşi influenţi şi instruiţi din acele zile, ci unor oameni simpli, care trăiau sub cerul liber. După toate probabilităţile, scribii şi fariseii aveau puţine legături cu păstorii, al căror program de muncă neregulat nu le permitea să respecte cu stricteţe legea orală. Totuşi, Dumnezeu i-a favorizat pe aceşti oameni umili şi fideli acordându-le o mare onoare, aceea de a fi înştiinţaţi de o delegaţie de îngeri că Mesia, pe care poporul lui Dumnezeu îl aştepta de mii de ani, tocmai se născuse la Betleem. Aceşti oameni i-au vizitat pe Maria şi pe Iosif şi l-au văzut pe acel copilaş inocent aşezat într-o iesle şi nu „cei trei crai“, care apar atât de frecvent în reprezentările Naşterii lui Cristos. — Luca 2:15–20.

Iehova îi favorizează pe căutătorii umili ai adevărului

Dumnezeu îi favorizează pe oamenii umili care îl iubesc şi care doresc cu ardoare să vadă împlinirea scopurilor sale. Această temă se repetă frecvent pe parcursul evenimentelor din preajma naşterii lui Isus. Când Iosif şi Maria l-au adus pe copilaş la templu după aproximativ o lună de la naşterea acestuia, potrivit prevederilor Legii mozaice, ei au adus o jertfă care a constat dintr-o „pereche de turturele sau doi pui de porumbel“ (Luca 2:22–24). De fapt, Legea cerea să se aducă un berbec, însă, cu privire la persoanele sărace, Legea prevedea această opţiune mai puţin costisitoare (Leviticul 12:1–8). Gândiţi-vă la următorul lucru. Iehova Dumnezeu, Suveranul universului, a ales ca Fiul său preaiubit, unic-născut, să se nască nu într-o familie bogată, ci într-una săracă. Dacă sunteţi părinţi, acest lucru ar trebui să constituie o vie aducere-aminte a faptului că cel mai bun dar pe care l-aţi putea oferi copiilor voştri, un dar cu mult mai valoros decât lucrurile materiale sau o instruire înaltă, este o atmosferă familială în care valorile spirituale sunt puse pe primul plan.

La templu, alţi doi închinători fideli şi umili sunt favorizaţi de Iehova. Unul dintre aceştia este Ana, o văduvă în vârstă de 84 de ani, care „nu se depărta de templu“ (Luca 2:36, 37). Celălalt este un bătrân fidel, pe nume Simeon. Amândoi sunt cuprinşi de emoţie datorită privilegiului acordat de Dumnezeu, şi anume, acela de a-l vedea, înainte ca ei să moară, pe cel ce avea să fie promisul Mesia. Simeon rosteşte o profeţie cu privire la copil. Este o profeţie plină de speranţă, dar cu o notă tristă. El prezice că, într-o zi, această mamă tânără, Maria, va fi sfâşiată de durere din cauza celor ce i se vor întâmpla fiului ei preaiubit. — Luca 2:25–35.

Un copil în pericol

Profeţia rostită de Simeon era o tristă aducere-aminte a faptului că acest copil inocent avea să ajungă un obiect al urii. Încă de când Isus era doar un copil, această ură a intrat deja în acţiune. Relatarea lui Matei explică în detaliu acest lucru. După câteva luni, Iosif, Maria şi Isus locuiesc într-o casă din Betleem. Ei sunt vizitaţi pe neaşteptate de câţiva străini. În pofida celor înfăţişate de nenumărate reprezentări ale Naşterii lui Cristos, Matei nu specifică numărul acelor oameni care au venit, nici nu îi numeşte „cei trei crai de la răsărit“. El foloseşte cuvântul grecesc mágoi, care înseamnă „astrologi“. De aici cititorul ar trebui să-şi dea seama că este vorba despre ceva rău, deoarece astrologia este o practică pe care Cuvântul lui Dumnezeu o condamnă şi pe care evreii fideli o evitau cu scrupulozitate. — Deuteronomul 18:10–12; Isaia 47:13, 14.

Aceşti astrologi au urmat o stea din est şi i-au adus daruri „Împăratului Iudeilor, care S-a născut“ (Matei 2:2). Dar aceasta nu i-a condus la Betleem, ci la Ierusalim şi la Irod cel Mare. Nici un om din lume nu avea atâtea motive şi mijloace de a-i face rău copilului Isus. Acest om ambiţios şi criminal îi ucisese pe câţiva dintre membrii apropiaţi ai familiei sale pe care îi considerase o ameninţare.a Tulburat de vestea naşterii unui viitor „Împărat al Iudeilor“, el îi trimite pe astrologi la Betleem pentru a-l găsi pe acest Împărat. În timpul călătoriei, se petrece un lucru ciudat. „Steaua“ care îi condusese la Ierusalim pare să se mişte! — Matei 2:1–9.

Nu ştim dacă aceasta era efectiv o lumină pe cer sau pur şi simplu o viziune. Ştim totuşi că această „stea“ nu provenea de la Dumnezeu. Cu o precizie prevestitoare de rău, aceasta îi conduce pe închinătorii păgâni direct la Isus, un copilaş vulnerabil şi neajutorat, ocrotit doar de un tâmplar sărac şi de soţia acestuia. Astrologii, induşi în eroare de Irod, s-ar fi întors probabil pe la monarhul răzbunător, ceea ce ar fi dus la uciderea copilului. Însă Dumnezeu intervine prin intermediul unui vis şi îi trimite înapoi acasă pe un alt drum. Astfel, „steaua“ trebuie să fi fost un semn de la Satan, duşmanul lui Dumnezeu, care ar fi făcut orice pentru a-i pricinui rău lui Mesia. Şi, culmea ironiei, „steaua“ şi astrologii apar în reprezentările Naşterii lui Cristos ca trimişi ai lui Dumnezeu! — Matei 2:9–12.

Totuşi, Satan nu renunţă. Pionul său, împăratul Irod, porunceşte ca toţi copiii din Betleem care au sub doi ani să fie ucişi. Dar Satan nu poate să câştige o bătălie împotriva lui Iehova. Matei consemnează faptul că Dumnezeu prezisese cu mult timp înainte chiar şi acest crud masacru al copiilor nevinovaţi. Iehova contracarează din nou atacul lui Satan, avertizându-l pe Iosif prin intermediul unui înger să fugă în Egipt pentru a scăpa. Matei spune că, după un anumit timp, Iosif s-a mutat înapoi cu familia, stabilindu-se în cele din urmă în Nazaret, unde Isus a crescut împreună cu fraţii şi surorile lui mai mici. — Matei 2:13–23; 13:55, 56.

Ce semnificaţie are pentru noi naşterea lui Cristos

Sunteţi întrucâtva surprinşi de această trecere în revistă a evenimentelor legate de naşterea lui Isus şi de primii ani ai copilăriei sale? Mulţi sunt. Ei constată cu stupoare că relatările concordă de fapt una cu cealaltă şi că sunt exacte, în pofida afirmaţiilor îndrăzneţe ale unora care susţin contrariul. Ei sunt surprinşi să afle că unele evenimente fuseseră prezise cu sute de ani înainte şi că unele elemente-cheie ale Evangheliilor se deosebesc net de povestirile tradiţionale despre Naşterea lui Cristos şi de reprezentările acestui eveniment.

Totuşi, aspectul cel mai surprinzător este acela că, în mare parte, sărbătorile tradiţionale ale Crăciunului pierd din vedere esenţa Evangheliilor. De exemplu, oamenii se gândesc foarte puţin la Tatăl lui Isus — nu la Iosif, ci la Iehova Dumnezeu. Imaginaţi-vă ce a simţit Iehova când l-a încredinţat pe Fiul său preaiubit lui Iosif şi Mariei pentru a-l creşte şi a-i asigura cele necesare. Imaginaţi-vă cât de mult a suferit Tatăl ceresc când şi-a lăsat Fiul să crească într-o lume în care un rege plin de ură avea să pună la cale uciderea lui încă de când acesta era doar un copilaş! Numai iubirea profundă pentru omenire l-a determinat pe Iehova să facă acest sacrificiu. — Ioan 3:16.

Cu ocazia serbării Crăciunului, de cele mai multe ori nu se ţine seama de adevăratul Isus. Nu există nici o relatare care să arate că el le-ar fi spus vreodată discipolilor data naşterii sale şi nu există nici un indiciu că discipolii săi ar fi aniversat naşterea sa.

El nu le-a poruncit discipolilor să-i serbeze naşterea, ci moartea, deoarece aceasta a constituit un eveniment semnificativ care a influenţat istoria omenirii (Luca 22:19, 20). El nu a vrut să fie păstrat în amintire ca un copilaş neajutorat aşezat într-o iesle, pentru că, bineînţeles, el nu mai este un copilaş neajutorat. După mai bine de 60 de ani de la executarea sa, Isus s-a dezvăluit într-o viziune apostolului Ioan ca Rege măreţ călărind într-o bătălie (Apocalipsa 19:11–16). În această postură de Conducător al Regatului ceresc al lui Dumnezeu trebuie să ajungem să-l cunoaştem pe Isus, pentru că el este un Rege care va schimba lumea.

[Notă de subsol]

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 7]

A greşit Luca?

CUM a fost posibil ca Isus, care a crescut în Nazaret şi era în general cunoscut ca Nazarineanul, să se nască în Betleem, la circa 150 de kilometri depărtare de Nazaret? Luca dă următoarea explicaţie: „În timpul acela [înainte de naşterea lui Isus] a ieşit o poruncă de la Cezar August: să se facă recensământ în toată lumea. Recensământul acesta s-a făcut întâia oară pe când Quirinius era guvernator în Siria. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui“. — Luca 1:1; 2:1–3.

Criticii atacă cu vehemenţă acest pasaj, considerându-l o greşeală sau, chiar mai rău, o născocire. Ei susţin cu insistenţă că acel recensământ s-a efectuat în anul 6 sau 7 e.n. şi că Quirinius a domnit în această perioadă. Dacă aceştia au dreptate, atunci relatarea lui Luca este pusă sub semnul întrebării, pentru că dovezile indică faptul că Isus s-a născut în anul 2 î.e.n. Aceşti critici însă ignoră doi factori importanţi. Primul se referă la faptul că Luca recunoaşte că au existat mai multe ocazii când s-au efectuat recensăminte, deoarece, după cum se poate observa, el vorbeşte despre recensământul care „s-a făcut întâia oară“. El ştia foarte bine că mai târziu s-a mai efectuat un recensământ (Faptele 5:37). Acest recensământ de mai târziu este cel despre care a vorbit Iosefus şi care a avut loc în anul 6 e.n. Al doilea factor, care se referă la faptul că Quirinius era pe atunci guvernator, nu ne determină să punem în legătură naşterea lui Isus cu acea dată târzie. De ce? Deoarece, după cât se pare, Quirinius a ocupat această funcţie de două ori. Mulţi erudiţi recunosc că prima perioadă în care Quirinius a ocupat funcţia de guvernator a inclus şi anul 2 î.e.n.

Unii critici spun că Luca a născocit acel recensământ cu scopul de a arăta motivul pentru care Isus s-a născut la Betleem, împlinind astfel profeţia consemnată în Mica 5:2. Această teorie face din Luca un mincinos cu voia, însă nici un critic nu-i poate atribui acest calificativ scrupulosului istoric care a scris Evanghelia ce-i poartă numele şi cartea Faptele.

De fapt, altceva nu pot criticii să explice, şi anume, faptul că recensământul însuşi a împlinit o profeţie! În secolul al VI-lea î.e.n., Daniel a profeţit venirea unui conducător care va „face să treacă prin regatul splendid un perceptor“ (NW). Se referă oare aceste cuvinte la Augustus şi la ordinul dat de el pentru a se efectua un recensământ în Israel? Ei bine, profeţia prezice în continuare că Mesia, sau „căpetenia legământului“, va fi „zdrobit“ în timpul domniei succesorului acestui conducător. Într-adevăr, Isus a fost „zdrobit“, adică executat, în timpul domniei succesorului lui Augustus, şi anume, Tiberius. — Daniel 11:20–22.

[Legenda fotografiilor]

Caesar Augustus (27 î.e.n.—14 e.n.)

Tiberius Caesar (14–37 e.n.)

[Provenienţa fotografiilor]

Musée de Normandie, Caen (Franţa)

Fotografie obţinută prin amabilitatea British Museum

[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]

Îngerul lui Iehova i-a favorizat pe păstorii umili anunţându-le vestea bună despre naşterea lui Cristos