ÎNGRIJORARE

Există mai mulți termeni ebraici care transmit ideea de îngrijorare. Unul dintre ei, țarár, înseamnă a fi închis, a fi limitat în sens fizic și de aceea este redat prin „a fi înfășurat”, „a fi închis” și „a fi strâmt” (Ex 12:34; 2Sa 20:3; Is 49:19). În sens figurat, termenul înseamnă „a se îngrijora”, „a fi în strâmtorare” (Ge 32:7; 1Sa 28:15). Un alt termen este daʼág, redat prin „a se îngrijora”, „a i se face frică”; acesta este înrudit cu deʼagáh, care înseamnă „grijă”, „îngrijorare” (1Sa 9:5; Is 57:11; Pr 12:25). Substantivul grecesc mérimna este redat prin „îngrijorare”, iar verbul înrudit merimnáō înseamnă „a se îngrijora” (Mt 13:22; Lu 12:22).

Stresul cauzat de îngrijorări poate dăuna sănătății. O persoană copleșită de îngrijorări poate ajunge la depresie, pierzându-și energia și orice spirit de inițiativă. Biblia spune: „Îngrijorarea din inima omului o face să se deprime” (Pr 12:25). Îngrijorarea poate provoca disfuncții grave ale organismului. În cartea How to Master Your Nerves se spune: „Medicii sunt conștienți de efectele pe care îngrijorarea le poate avea asupra funcțiilor organismului. Ea poate duce la creșterea (sau scăderea) tensiunii arteriale; poate determina creșterea numărului de leucocite; poate modifica brusc valoarea glicemiei prin efectul adrenalinei asupra ficatului. Poate modifica chiar ritmul cardiac. Dr. Charles Mayo a spus: «Îngrijorarea afectează circulația sanguină, inima, glandele, întregul sistem nervos»” (de dr. P. Steincrohn și dr. D. LaFia, 1970, p. 14).

Însă mult mai grave sunt daunele pe care îngrijorarea excesivă le poate cauza pe plan spiritual. Isus Cristos a arătat că aprecierea pentru „cuvântul lui Dumnezeu” poate fi complet înăbușită de îngrijorarea cauzată de problemele inerente acestui sistem. Așa cum spinii pot împiedica o plantă tânără să ajungă la maturitate și să dea rod, tot așa îngrijorarea ne poate împiedica să facem progrese spirituale și să aducem rod spre lauda lui Dumnezeu (Mt 13:22; Mr 4:18, 19; Lu 8:7, 11, 14). Mulți oameni permit ca îngrijorările să le controleze viața, ajungând să-și piardă complet interesul pentru lucrurile spirituale. Astfel, la întoarcerea în glorie a Fiului lui Dumnezeu, ei vor fi găsiți într-o stare dezaprobată, ceea ce le va aduce distrugerea eternă (Lu 21:34-36).

Îngrijorarea justificată. Există lucruri pentru care este potrivit să ne îngrijorăm. De exemplu, trebuie să fim preocupați să facem ceea ce îi este plăcut lui Iehova Dumnezeu pentru a nu pierde binecuvântările rezervate slujitorilor săi devotați. O persoană care se face vinovată de un păcat grav trebuie să reacționeze asemenea psalmistului care a spus: „M-am îngrijorat din cauza păcatului meu” (Ps 38:18). Cel ce se îngrijorează din cauza păcatului său se va simți îndemnat să-l mărturisească, să se căiască și să se întoarcă de la calea lui rea, restabilindu-și astfel bunele relații cu Cel Preaînalt.

Toți creștinii trebuie să se îngrijoreze, sau să fie sincer preocupați, de bunăstarea spirituală, fizică și materială a fraților lor de credință (1Co 12:25-27). O astfel de grijă a avut apostolul Ioan, care i-a scris lui Gaius: „Iubitul meu frate, mă rog ca în toate lucrurile să-ți meargă bine și să fii sănătos, așa cum îi merge bine și sufletului tău” (3Io 2). Pavel a vorbit despre „grija [sa] pentru toate congregațiile” (2Co 11:28). Apostolul își făcea griji pentru frații săi și dorea ca toți să rămână discipoli fideli ai Fiului lui Dumnezeu până la sfârșit.

Scripturile vorbesc și despre îngrijorarea „pentru lucrurile Domnului”, adică pentru orice lucru care contribuie la promovarea intereselor Fiului lui Dumnezeu. Neavând responsabilitățile și grijile pe care le comportă viața conjugală și creșterea copiilor, creștinii necăsătoriți au avantajul că se pot preocupa mai puțin de „lucrurile lumii” și, astfel, se pot concentra mai mult asupra „lucrurilor Domnului” (1Co 7:32-35).

Potrivit cuvintelor apostolului Pavel, creștinii căsătoriți „se îngrijorează pentru lucrurile lumii”, având distrageri pe care cei necăsătoriți nu le au. Ceea ce pentru un celibatar poate fi mai mult decât suficient în ce privește hrana, îmbrăcămintea, locuința etc. pentru o familie ar putea fi insuficient. Având în vedere relația conjugală, soțul și soția „se îngrijorează” pe bună dreptate să-și placă unul altuia și se preocupă să satisfacă necesitățile întregii familii pe plan fizic, mental, emoțional și spiritual. Chiar dacă nu se confruntă cu boli, cu o situație de urgență, cu o situație care le impune anumite limite sau cu dificultățile generate de îngrijirea unui membru al familiei cu dizabilități, cuplurile cu copii trebuie să dedice mai mult timp „lucrurilor lumii” – activităților obișnuite ale vieții, care nu au legătură cu lucrurile spirituale – decât creștinii necăsătoriți.

Cu toate acestea, creștinii nu trebuie să se lase absorbiți de grijile vieții. Isus i-a explicat clar această idee Martei, sora lui Lazăr. Marta era atât de preocupată să fie o gazdă bună, încât nu vedea cum putea să-și facă timp să-l asculte pe Isus. Maria, în schimb, a ales „partea bună”, profitând de ocazie pentru a primi hrană spirituală de la Fiul lui Dumnezeu (Lu 10:38-42).

Să evităm îngrijorarea inutilă. Încrederea deplină că Iehova se îngrijește cu iubire de slujitorii săi ne poate ajuta să nu ne îngrijorăm în mod inutil (Ier 17:7, 8). Isus Cristos a subliniat această idee în Predica de pe munte, când i-a sfătuit pe ascultătorii săi să nu se îngrijoreze. El a spus în concluzie: „Nu vă îngrijorați niciodată pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine va avea îngrijorările ei. Ajunge fiecărei zile necazul ei” (Mt 6:25-34). Fiecare zi are oricum multe griji; un creștin nu trebuie să adauge la ele îngrijorându-se și pentru ziua următoare, pentru lucruri care s-ar putea să nici nu se întâmple.

Încrederea că Dumnezeu îl susține îl poate ajuta pe un creștin să nu se îngrijoreze chiar dacă, în timp de persecuții, este dus în fața autorităților pentru a fi interogat. Iehova îl va susține prin spiritul său pentru a face față acestei situații dificile și îl va ajuta să depună o bună mărturie (Mt 10:18-20; Lu 12:11, 12).

Ori de câte ori se confruntă cu situații care îl fac să simtă neliniște și teamă, un creștin trebuie să se apropie de Tatăl său ceresc în rugăciune. Astfel, el își poate ‘arunca îngrijorările asupra lui Iehovaʼ, pe deplin convins că Dumnezeu se interesează de el și îl va asculta (1Pe 5:7). Acest lucru îi va da un calm interior, pacea lui Dumnezeu, care îi ‘va păzi inima și minteaʼ. Inima îi va fi liberă de neliniște, de presimțiri rele și de teamă, iar mintea nu-i va fi tulburată de gânduri și distrasă din cauza îngrijorării (Flp 4:6, 7).