Uniţi pentru a da rod

„Continuaţi să faceţi mult rod şi să vă dovediţi discipolii mei.“ — Ioan 15:8.

 1. Cum ne arată Biblia că Iehova pune mult preţ pe pomii fructiferi?

„IEHOVA Dumnezeu a făcut să crească din pămînt orice pom plăcut la vedere şi bun pentru hrană.“ (Geneza 2:9). În Israel pomii fructiferi proaspăt răsădiţi erau lăsaţi să crească timp de 3 ani fără ca proprietarul să se folosească în vreun fel de roadele lor. Chiar şi în timpul celui de al patrulea an trebuia ca toate fructele produse de aceşti pomi să devină „un lucru sfînt, de exultare sărbătorească pentru Iehova.“ În al cincilea an proprietarul putea să folosească recolta de fructe după bunul său plac, dar numai după ce îi dădea lui Iehova primele roade (Levitic 19:23–25; Deuteronom 26:1–10; Neemia 10:35–37). În eventualitatea unui război, pomii fructiferi erau deosebit de protejaţi de Legea mozaică. — Deuteronom 20:19, 20.

POMII NEPRODUCTIVI SÎNT TĂIAŢI

 2, 3. Ce a spus Isus în parabola despre smochinul neproductiv?

² În articolul precedent am văzut că multe ramuri naturale ale măslinului simbolic (Romani, capitolul 11) au fost tăiate şi înlocuite cu ramuri luate dintr-un măslin sălbatic. În această ilustrare ramurile tăiate îi reprezintă pe iudeii lipsiţi de credinţă, care au refuzat să recunoască trunchiul măslinului sau descendenţa principală adică pe Mesia, Isus. Şi Isus, într-o altă ilustrare, face o asemănare între naţiunea iudaică şi un pom — nu un măslin, ci un smochin.

³ În toamna anului 32 e.n. Isus a spus: „Cineva avea un smochin plantat în via sa şi a venit să caute fructe în el; dar n-a găsit. El i-a spus atunci viticultorului: ‘Iată că sînt trei ani de cînd caut fructe în acest smochin, dar n-am găsit. Taie-l! De ce să ocupe în mod inutil terenul?’ Drept răspuns acesta i-a zis: ‘Stăpîne, mai lasă-l anul acesta, pînă cînd voi săpa împrejurul lui şi îi voi pune bălegar; şi dacă va produce rod în viitor, va fi bine; iar dacă nu, îl vei tăia.’“ — Luca 13:6–9.

 4. Cum a dovedit Isus că el era un „viticultor“ fidel?

⁴ Cînd a vorbit despre acest smochin, Isus, în calitate de „viticultor“, încercase timp de trei ani să cultive credinţa în rîndul iudeilor. Dar în pofida numeroaselor avantaje pe care le aveau aceştia datorită convenţiei Legii şi convenţiei avraamice, numai o mică rămăşiţă dintre ei l-a acceptat pe Mesia (Romani 9:4, 5, 27). În timpul celui de al patrulea an al serviciului său Isus şi-a intensificat eforturile în rîndul iudeilor, săpînd şi punînd, în mod simbolic, îngrăşămînt în jurul „smochinului“ iudaic, adică predicînd şi învăţînd plin de zel pe oameni în Iudeea, Pereea şi, în cele din urmă, în Ierusalim, şi în împrejurimile oraşului. — Capitolele 10 la 19, Evanghelia lui Luca.

 5. Cum şi de ce a fost „smochinul“ iudaic tăiat şi cînd a fost „aruncat în foc“?

⁵ Totuşi, la jumătatea celui de-al patrulea an, cu cîteva zile înainte de moartea sa, Isus a deplîns Ierusalimul şi i-a spus capitalei naţiunii iudaice: „Iată, casa vă este abandonată!“ (Matei 23:37–39). Iehova, proprietarul „smochinului“ iudaic, îl examinase încă o dată, în cel de al patrulea sezon de îngrijire intensivă. Constatînd că smochinul care simboliza naţiunea era neproductiv, el a poruncit să fie tăiat, conform principiului enunţat de Isus în Matei 7:19. Astfel regatul lui Dumnezeu a fost luat de la naţiunea iudaică şi dat altei naţiuni — Israelului spiritual — care va da roade (Matei 21:43). Acest transfer a avut loc la sărbătoarea Zilei a cincizecea din acelaşi an, 33 e.n., iar 37 de ani mai tîrziu, adică în 70 e.n., „smochinul“ ce fusese tăiat a fost „aruncat în foc“ odată cu distrugerea Ierusalimului şi a naţiunii iudaice. — Matei 3:9, 10; Luca 19:41–44.

„CU CONDIŢIA SĂ RĂMÎI ÎN BUNĂTATEA SA“

 6. Cum sînt scoase în evidenţă bunătatea şi severitatea lui Iehova în parabolele despre smochinul neproductiv şi măslinul altoit?

⁶ Aşa cum parabola despre smochinul neproductiv arată că răbdarea lui Iehova are limite, tot aşa ilustrarea pe care o face Pavel cu privire la măslin, deşi scoate în evidenţă bunătatea lui Iehova, ea arată şi severitatea sa. În bunătatea sa, Iehova îl trimisese pe Ioan Botezătorul la „ramurile naturale“ iudaice, pentru a le pune să producă „rod corespunzător căinţei“ şi să creadă în Isus (Matei 3:8; Fapte 19:4). Datorită lipsei lor de credinţă, aceste „ramuri naturale“ au fost „tăiate“. Această scădere a numărului de „ramuri naturale“ iudaice a însemnat „bogăţie“ pentru oamenii naţiunilor, deoarece ramurile neiudaice, de măslin sălbatic, au fost altoite pe pomul convenţiei avraamice pentru a deveni membri ai descendenţei spirituale a lui Avraam. — Romani 11:12, 17, 20, 21.

 7. Ce avertisment a mai adăugat Pavel?

⁷ Dar Pavel adaugă un avertisment. Adresîndu-se creştinilor unşi care proveneau dintre naţiuni, el spune: „Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile naturale, nu te va cruţa nici pe tine. Vedeţi deci bunătatea şi severitatea lui Dumnezeu. Severitate faţă de aceia (iudeii) care cad, dar bunătate a lui Dumnezeu faţă de tine, cu condiţia să rămîi în bunătatea sa; altfel vei fi tăiat şi tu“ (Romani 11:21, 22). Pentru a rămîne în bunătatea lui Iehova, trebuia ca acei creştini, care proveneau dintre naţiuni şi care fuseseră altoiţi în pomul convenţiei avraamice, să manifeste o puternică credinţă în descendenţa principală a lui Avraam. Ei stăteau în picioare „prin credinţă“, iar această credinţă trebuia să fie dovedită prin roade creştine, adică prin prezentarea corpurilor lor ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu, şi anume un serviciu sacru. — Romani 11:20; 12:1.

 8. Ce altă învăţătură practică a extras Pavel din ilustrarea pe care a făcut-o cu privire la măslin?

⁸ Pavel a învăţat încă un lucru practic din modul minunat în care Iehova a făcut ca pomul convenţiei avraamice să producă numărul complet al celor 144 000 de „ramuri“ de iudei şi neiudei. Iată ce spunea el în continuare despre ambele feluri de „ramuri“: „Spun fiecăruia să nu se aprecieze pe sine mai mult decît este necesar să se aprecieze; ci să se aprecieze în aşa fel încît să aibă o judecată sănătoasă, fiecare potrivit măsurii de credinţă ce i-a fost împărţită de Dumnezeu. Căci aşa cum într-un singur corp noi avem multe membre, fără însă ca membrele să aibă toate aceeaşi funcţiune, tot astfel şi noi, cu toate că sîntem mulţi, sîntem un singur corp în unitate cu Cristos“ (Romani 12:3–5). Atît creştinii iudei cît şi creştinii proveniţi dintre naţiuni fuseseră admişi în descendenţa spirituală a lui Avraam, prin „bunătatea lui Dumnezeu“. Pavel le-a reamintit: „Nu tu eşti cel care susţii rădăcina, ci rădăcina te susţine pe tine.“ (Romani 11:8). Pentru a evita să fie „tăiaţi“, trebuia ca ei să rămînă în bunătatea lui Dumnezeu prin păstrarea unităţii lor, ca „un singur corp în unitate cu Cristos.“ — Romani 11:22.

 9. Ce învăţătură pentru „alte oi“ conţine acest paragraf şi deci de ce trebuie să fie ele foarte atente?

⁹ Oare din acest avertisment adresat creştinilor unşi ar putea trage învăţăminte şi creştinii actuali, care nu sînt israeliţi spirituali? Desigur. Deşi ei nu fac parte din descendenţa spirituală produsă prin convenţia avraamică şi deşi nu sînt din „acest staul“, aceste „alte oi“ fac neîndoielnic parte din „naţiunile pămîntului“, care se pot binecuvînta prin intermediul acestei descendenţe (Ioan 10:16a; Geneza 22:18). Aşadar, trebuie ca ei să aibă aceeaşi credinţă pe care a avut-o Avraam, care are de asemenea perspectiva vieţii pămînteşti, şi să umble „în mod ordonat, pe urmele credinţei [lui Avraam]“. (Romani 4:11, 12, 16). Ei trebuie să arate supunere faţă de Păstorul Excelent, Cristos, descendenţa principală a lui Avraam. De asemenea, ei trebuie să coopereze cu rămăşiţa descendenţei secundare a lui Avraam şi să devină, împreună cu ei, „o singură turmă“, sub un „singur păstor“. (Ioan 10:14, 16b). Dacă acei creştini unşi care nu rămîn în bunătatea lui Dumnezeu riscă să fie „tăiaţi“, n-ar trebui ca şi „alte oi“ să fie foarte atente ca să nu facă ceva care ar putea duce la pierderea bunăvoinţei lui Iehova? — Romani 11:22.

„DACĂ NU VOR RĂMÎNE“

10. Ce s-ar putea întîmpla dacă un iudeu nu ar rămîne în lipsa lui de credinţă şi ce ar însemna aceasta pentru el?

¹⁰ Ilustrarea cu privire la măslin mai conţine o lecţie cu caracter general, care se poate aplica atît creştinilor unşi cît şi clasei „altor oi“. Această învăţătură o găsim în Romani 11:23 unde se spune: „Ei, de asemenea, dacă nu vor rămîne în lipsa lor de credinţă, vor fi altoiţi, căci Dumnezeu este în măsură să-i altoiască din nou.“ Observăm în acest text încă un aspect al bunătăţii lui Dumnezeu. Cînd Pavel a scris această scrisoare (aproximativ în 56 e.n.), naţiunea iudaică fusese de mult timp tăiată ca un „smochin“ neroditor. Însă revenind la măslin, majoritatea „ramurilor naturale“ au fost „tăiate“ datorită lipsei lor de credinţă în Isus, Mesia. Totuşi dacă vreunul dintre iudei nu a rămas în lipsa lui de credinţă, Iehova Dumnezeu era dispus să-l altoiască din nou în măslinul simbolic şi să facă din el un membru al descendenţei spirituale a lui Avraam. Pentru un astfel de iudeu care s-a căit faptul că el era reprimit de Iehova însemna „viaţă dintre cei morţi.“ — Romani 11:14, 15.

11. Ce s-a întîmplat cu unele persoane care fac parte dintre „alte oi“, dar cum ar trebui ele să procedeze?

¹¹ Astăzi, unii creştini care fac parte dintre „alte oi“ au ajuns la mulţumirea de sine, şi din cauza lipsei de credinţă, au încetat să-l mai slujească pe Iehova. Ei au întrerupt orice asociere activă cu poporul său. Unii dintre ei au ajuns la mari dificultăţi, iar avertismentele date de Cuvîntul lui Dumnezeu i-a „găsit“. Dar sînt ei oare iremediabil pierduţi? Iată ce declară Cuvîntul lui Dumnezeu: „Dacă îl veţi căuta de acolo [din afara „ţării“ poporului lui Dumnezeu] pe Iehova, Dumnezeul tău, îl vei găsi cu certitudine, deoarece vei întreba de el din toată inima ta şi din tot sufletul tău. Cînd vei fi la strîmtorare şi cînd te vor găsi toate aceste cuvinte [de avertizare], la sfîrşitul zilelor, atunci va trebui să te întorci la Iehova, Dumnezeul tău, şi să asculţi de glasul său. Căci Iehova, Dumnezeul tău este un Dumnezeu îndurător.“ — Deuteronom 4:29–31.

12. a) Cum şi-a arătat sclavul fidel preocuparea faţă de aceste „alte oi“ rătăcite? b) Ce exemple poţi da pentru a arăta că unii s-a întors plini de recunoştinţă la turmă?

¹² Ca un grup unit de ramuri productive, care aparţin pomului convenţiei avraamice, „sclavul fidel şi prevăzător“ — rămăşiţa fraţilor unşi ai lui Cristos, care sînt încă pe pămînt — este foarte conştient de necesitatea vitală ca unii care fac parte din clasa „altor oi“ să se trezească din starea de automulţumire şi să devină din nou creştini roditori (Matei 24:45–47). În acest scop, „sclavul“ pregăteşte publicarea unor articole cum a fost cel intitulat „Întoarceţi-vă la păstorul sufletelor voastre“, care a apărut în Turnul de veghere din 1 mai 1982 (engleză). Începînd din luna ianuarie 1982, Serviciul nostru pentru Regat a publicat o serie de articole pe aceeaşi temă. A dat oare roade această acţiune hotărîtă din partea „sclavului“ care este în slujba stăpînului? S-au întors o parte dintre cei avizaţi la Iehova, Dumnezeul lor? Mulţi s-au întors, într-adevăr. Citeşte cîteva exemple tipice, prezentate pe pagina anterioară.

„CONTINUAŢI SĂ FACEŢI MULT ROD“

13. Ce trebuie să facă acum unii care au devenit mulţumiţi de sine? Care sînt cuvintele lui Isus, care îndeamnă la acţiune?

¹³ Da, oricare dintre creştinii unşi sau din clasa „altor oi“, însoţitorii lor, care manifestă mulţumire de sine şi care au devenit neroditori, trebuie să dea ascultare cuvintelor de avertizare, să reacţioneze pozitiv la bunătatea lui Iehova şi să accepte ajutor, astfel încît să devină din nou creştini roditori. Într-o ilustrare care se deosebeşte în mai multe privinţe de ilustrările cu privire la măslinul şi la smochinul neroditor, Isus Cristos s-a asemănat cu un butuc de vie, iar pe discipolii săi i-a asemănat cu mlădiţele unei viţe de vie. El a declarat astfel: „Eu sînt adevărata viţă, iar Tatăl meu este cultivatorul. El înlătură orice mlădiţă din mine care nu face rod, iar pe fiecare mlădiţă care face rod el o curăţă, ca să facă mai mult rod ... Tatăl meu este glorificat prin faptul că voi continuaţi să faceţi mult rod şi vă dovediţi discipolii mei.“ — Ioan 15:1–8.

14. a) Care sînt cele două feluri în care toţi creştinii trebuie „să continue să facă mult rod“? b) Ce altă activitate se cere din partea creştinilor unşi, aşa cum se arată în ilustrarea cu privire la „adevărata viţă“?

¹⁴ Deşi cei care fac parte dintre „alte oi“ nu sînt ramuri ale „măslinului“ convenţiei avraamice sau ale „adevăratei viţe de vie“, Cristos Isus, ei trebuie să dovedească totuşi că sînt discipoli ai lui Cristos. Asemenea tuturor „ramurilor“ de creştini unşi, ei trebuie ‘să continue să facă mult rod’. Ei fac aceasta prin producerea trăsăturilor noii personalităţi, trăsături pe care le-a manifestat Cristos şi care includ şi „rodul spiritului“. (Galateni 5:22, 23; Matei 28:19, 20; Coloseni 3:5–14). Dar pentru a fi într-adevăr roditori, ei manifestă aceste calităţi prin faptul că participă la lucrarea de predicare a „veştii bune“. (Matei 24:14). Aşa cum creştinii unşi sau „mlădiţele“ adevăratei „viţe“ de vie trebuie să rămînă în unitate cu Cristos, tot la fel şi clasa „altor oi“ trebuie să rămînă în strînsă unitate cu „sclavul fidel şi prevăzător“, adică „fraţii“ unşi ai lui Cristos. Numai astfel pot ei spera să moştenească Regatul pregătit pentru ei de la întemeierea lumii. — Matei 25:31–40.

„NAŢIUNILE PĂMÎNTULUI“ DEJA SE BINECUVÎNTEAZĂ

15. De îndată ce convenţia avraamică termină producerea „descendenţei“ promise, ce sens nou capătă Romani 11:12?

¹⁵ De îndată ce măslinul convenţiei avraamice, cu sfînta sa „rădăcină a grăsimii“ (Iehova) şi trunchiul său solid (Cristos) termină producerea numărului complet de „mlădiţe“ de iudei şi neiudei, asupra „oamenilor naţiunilor“, care nu sînt israeliţi spirituali, se revarsă deja bogate binecuvîntări (Romani 11:12, 17, 25). Văzînd dinainte această situaţie, Pavel a scris: „Iar dacă pasul lor [al iudeilor naturali] greşit înseamnă bogăţie pentru lume, iar diminuarea [numărului] lor, bogăţie pentru oamenii naţiunilor, cu cît mai mult va însemna aceasta numărul lor [creştinii unşi sau israeliţii spirituali] complet!“ — Romani 11:12.

16. a) În ce sens se poate spune că „pasul greşit“ al iudeilor a însemnat „bogăţie pentru oamenii naţiunilor“? b) În ce stadiu se află lucrarea de altoire?

¹⁶ Am văzut deja că „pasul greşit“ al naţiunii iudaice a însemnat mari bogaţii spirituale pentru cei care proveneau dintre naţiuni. Dar faptul că aceste ramuri de măslin sălbatic au devenit membri ai descendenţei spirituale a lui Avraam, nu a exclus din măslinul simbolic ramurile naturale — creştinii iudei fideli — care au fost lăsate pe pom sau au fost altoite din nou după 36 e.n. Astfel cele 144 000 de ramuri includ un „număr complet“ de iudei şi un „număr complet“ de neiudei (Romani 11:12, 25). Faptele arată că această altoire a continuat pînă spre mijlocul anilor 1930. Astăzi, la o dată atît de tirzie, avem toate motivele să credem că „numărul complet“ de ramuri, atît de iudei cît şi de neiudei, a fost altoit. Orice ramuri altoite după 1935 sînt, în mod logic, înlocuiri ale ramurilor de iudei sau de neiudei care au fost tăiate datorită faptului că au fost neroditoare.

17. În ce sens se poate spune că această completare a membrilor descendenţei înseamnă bogăţii suplimentare pentru „oamenii naţiunilor“?

¹⁷ Pe de altă parte, Pavel spune că această completare a numărului de membri ai descendenţei lui Avraam „înseamnă bogăţie pentru oamenii naţiunilor“. Şi aceasta cu atît mai mult cu cît aceste bogăţii şi binecuvîntări spirituale nu sînt numai în folosul cîtorva zeci de mii de creştini unşi care provin dintre naţiuni (ca în împlinirea primei părţi a textului din Romani 11:12), ci în folosul a milioane de „oameni ai naţiunilor“, care nu fac parte din măslinul simbolic.

18. Ce se poate spune despre promisiunile convenţiei avraamice şi, astfel, care parte a ei începe să se împlinească?

¹⁸ Această situaţie ne face să revenim la convenţia avraamică. Descendenţa principală, Cristos Isus, este acum întronat în ceruri. El i-a adunat pe membrii descendenţei secundare în staulul convenţiei avraamice. El urmează să ia „în stăpînire poarta duşmanilor săi“ prin distrugerea imperiului mondial al religiei false, Babilonul cel Mare, şi a restului organizaţiei vizibile a lui Satan (Geneza 22:17, 18). Nu este deci surprinzător că partea finală a promisiunii avraamica începe deja să se împlinească: „Prin intermediul descendenţei tale toate naţiunile pămîntului se vor binecuvînta, cu certitudine.“

19. a) În ce sens încep să se binecuvînteze „oamenii tuturor naţiunilor“ pămîntului? b) Ce speranţă au ei?

¹⁹ Da, „o mare mulţime (...) din toate naţiunile“, din care fac parte şi numeroşi iudei naturali, se binecuvîntează deja. Cu credinţă deplină în Mai Marele Avraam, care este Iehova Dumnezeu, ei s-au alăturat rămăşiţei Israelului spiritual şi „îi aduc un serviciu sacru zi şi noapte în templul său“, avînd ca perspectivă viaţa veşnică pe pămînt (Apocalips 7:4, 9–17). Fie ca ei să continue să-şi atragă şi pe mai departe binecuvîntări prin intermediul descendenţei şi în noul sistem de lucruri!

Ai înţeles?

□ Ce a reprezentat smochinul neproductiv, cînd a fost el tăiat şi cînd a fost ars?

□ Care este singura modalitate în care creştinii iudei şi creştinii proveniţi dintre naţiuni puteau să evite tăierea lor din „măslin“, şi ce învăţătură putem trage de aici?

□ De ce realtoirea iudeilor care se căiesc poate fi o sursă de mîngîiere pentru oricine s-ar fi rătăcit?

□ În ce fel trebuie să continue fiecare creştin să dea rod?

□ Cum se binecuvîntează deja mulţi „oameni ai naţiunilor“?

[Chenarul de la pagina 26]

Aceştia au ‘revenit la păstorul şi supraveghetorul sufletelor lor’ — 1 Petru 2:25.

O femeie din Normandia, Franţa, ne scrie: „După zece ani de inactivitate şi cîteva eforturi nereuşite de a reveni în adunare (a Martorilor lui Iehova), încă mai ezitam să iau o hotărîre. Avînd în vedere conduita mea nescripturală de cînd părăsisem adunarea, m-am temut de disciplinarea de la Iehova şi de privirile pline de reproş din partea bătrînilor şi a întregii adunări. Cînd am fost în concediu împreună cu socrii mei, am luat un exemplar al revistei Turnul de veghere şi am citit un articol care relata cazul unui frate inactiv, a cărui situaţie fusese identică cu a mea. Citind că Iehova a fost extrem de binevoitor faţă de el, că bătrînii l-au ajutat plini de iubire şi că membrii adunării i-au urat bun venit la reîntoarcere, am căpătat tăria de a reveni la organizaţia lui Iehova.“

Suzanne, o Martoră dintr-o adunare din nord-estul Franţei, ne scrie: „Îi mulţumesc cu sinceritate lui Iehova, Fiului său Isus Cristos şi ‘sclavului fidel şi prevăzător’ pentru ajutorul dat celor inactivi. Eu însămi eram inactivă cînd bătrînii m-au vizitat şi s-au oferit să programeze un studiu biblic pentru mine. Am acceptat oferta lor, iar acum sînt foarte fericită, deoarece merg din nou la întruniri şi particip cu regularitate la lucrarea de predicare. Acum sînt capabilă să manifeste iubire frătească faţă de aceia care au nevoie de încurajare.“

Yolanda, o altă Martoră din Franţa, nu a mai fost la întruniri de ani de zile şi a încetat să se mai roage, deoarece se simţea vinovată că neglijase masa (spirituală) a lui Iehova. Fiind ajutată să revină la activitatea creştină roditoare, ea ne scrie următoarele: „Îmi exprim profunda recunoştinţă faţă de Iehova pentru că m-am ajutat şi mi-a mai acordat o şansă. Din toată inima îi îndemn pe toţi aceia care, dintr-un motiv sau altul, au slăbit pasul, să se întoarcă la Iehova.“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

Datorită încurajării pline de iubire, multe persoane inactive au început să aducă din nou „rod“.

[Graficul de la pagina 24]

(Pentru aşezarea textului în pagină vezi publicaţia)

Ilustrarea pe care o face Pavel cu privire la măslin arată modul în care convenţia avraamică produce „descendenţă“ spirituală completă

CONVENŢIA AVRAAMICĂ (Geneza 22:16–18)