⁶ În a doua ilustrare este vorba despre o femeie. Isus a spus: „Ce femeie care are zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde o lampă şi nu-şi mătură casa şi nu caută cu grijă până când o găseşte? Şi, când a găsit-o, îşi cheamă prietenele şi vecinele, zicând: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că am găsit drahma pe care am pierdut-o». Astfel, vă spun, este bucurie printre îngerii lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se căieşte“. — Luca 15:8–10.

Pierdut, dar preţuit

8. a) Cum au reacţionat păstorul şi femeia când au pierdut oaia, respectiv moneda? b) După cum reiese din modul în care au reacţionat, cum priveau ei ceea ce le lipsea?

⁸ În ambele ilustrări se arată că s-a pierdut ceva. Să remarcăm însă reacţia posesorilor. Păstorul nu a spus: „Ce-i o oaie, când mai am încă 99? Pot să mă descurc şi fără ea“. Nici femeia nu a zis: „De ce să mă zbat atâta pentru o monedă? Îmi ajung cele 9 care mi-au rămas“. Dimpotrivă, păstorul şi-a căutat oaia pierdută de parcă ar fi fost singura lui oaie, iar femeia s-a simţit de parcă nu mai avea nici o monedă. În ambele cazuri, ceea ce lipsea avea încă valoare în ochii posesorului. Ce vrea să ilustreze aceasta?

9. Ce anume ilustrează îngrijorarea păstorului şi a femeii?

⁹ Să observăm concluzia lui Isus în ambele cazuri: „Astfel va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se căieşte“ şi „astfel, vă spun, este bucurie printre îngerii lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se căieşte“. Prin urmare, îngrijorarea păstorului şi a femeii reflectă într-o oarecare măsură sentimentele lui Iehova şi ale creaturilor sale cereşti. Aşa cum lucrul pierdut a rămas preţios în ochii păstorului şi ai femeii, tot aşa cei care s-au îndepărtat şi au pierdut legătura cu poporul lui Dumnezeu rămân preţioşi în ochii lui Iehova (Ieremia 31:3). Poate că aceste persoane sunt slabe spiritualiceşte, dar ele nu sunt neapărat rebele. În pofida slăbirii lor spirituale, poate că ele mai respectă întrucâtva cerinţele lui Iehova (Psalmul 119:176; Faptele 15:29). Aşadar, ca şi în trecut, Iehova nu se grăbeşte să le ‘respingă dinaintea feţei sale’. — 2 Împăraţi 13:23, NW.

10, 11. a) Cum dorim să-i privim pe cei care s-au îndepărtat de congregaţie? b) Potrivit celor două ilustrări ale lui Isus, cum ne putem manifesta grija faţă de ei?

¹⁰ Asemenea lui Iehova şi lui Isus, şi noi suntem profund interesaţi de cei care sunt slabi spiritualiceşte şi care lipsesc din congregaţia creştină (Ezechiel 34:16; Luca 19:10). Noi îl considerăm pe cel slăbit spiritualiceşte o oaie pierdută, nu o cauză pierdută. Noi nu ne gândim: „De ce să-mi fac griji din cauza unuia slab pe plan spiritual? Congregaţia merge foarte bine şi fără el“. Dimpotrivă, la fel ca Iehova, noi îi privim pe cei care s-au îndepărtat de congregaţie, dar care vor să se întoarcă, ca pe nişte persoane preţioase.