Misterul călăreţilor este elucidat

CINE este în stare să elucideze misterul călăreţilor Apocalipsului? În Biblie, la Daniel 2:47, Iehova Dumnezeu este numit „Dezvăluitorul secretelor“. Întrucît el este cel care a inspirat Biblia, prin urmare inclusiv viziunea celor patru călăreţi, tot el este cel ce trebuie să ne poată oferi răspunsurile pe care le aşteptăm. În consecinţă, dacă vom extrage informaţii din Cuvîntul său, vom fi în măsură să desprindem din ele care este semnificaţia acestor cai de culori diferite precum şi a călăreţilor lor. — Amos 3:7; 2 Timotei 3:16; 2 Petru 1:21.

Primele trei versete ale cărţii Apocalips sau Revelaţia furnizează un indiciu care permite o oarecare dezvăluire a acestui mister. Ele arată că această serie de viziuni se referă la nişte evenimente viitoare, adică la nişte evenimente care urmau să se petreacă după anul 96 e.n., dată la care Ioan văzuse toate aceste lucruri şi le aşternuse în scris. Faptul acesta este în armonie cu ceea ce citim în Apocalips 1:10, unde Ioan declară că evenimentele pe care el le-a urmărit în cadrul acestor viziuni trebuia să-şi găsească împlinirea numai după ce avea să înceapă „Ziua Domnului“. — Vezi 1 Corinteni 1:8; 5:5.

Acestea fiind zise, vom examina acum aceşti cai şi călăreţii lor. Pentru început, un lucru de prim ordin este acela de a avea o înţelegere exactă cu privire la semnificaţia calului alb şi a călăreţului său. După aceea, semnificaţia celorlalţi călăreţi se va înlănţui într-un mod logic.

O analiză a interpretărilor

În articolul precedent am menţionat interpretarea potrivit căreia calul alb şi călăreţul său ar simboliza ‘fie victoria Evangheliei, fie cea a imperialismului’. Cu referire la aceasta, vom obiecta că lumea nu a acceptat Evanghelia (vestea bună) despre Cristos, şi nici scopul divin care este în legătură cu el. Pe de altă parte, este recunoscut în mod unanim că imperialismul este departe de a cunoaşte apogeul. Dimpotrivă, în decursul acestui secol el a fost fărîmiţat.

Alţii spun că acest cal alb ilustrează victoria Evangheliei şi puritatea credinţei pe parcursul primului secol. Ce să credem referitor la această explicaţie? Ea uită faptul că viziunea se referă la nişte evenimente care urmau să aibă loc în viitor. Dat fiind că Ioan a consemnat viziunile pe care le-a primit pe cînd se afla prizonier, exilat în insula Patmos, în anul 96 e.n., nu era practic posibil ca această viziune a sa să se refere la vreun eveniment oarecare din primul secol.

Potrivit unui alt comentariu, călăreţul de pe calul alb reprezintă mai degrabă cauza decît persoana lui Cristos. Conform aceleaşi surse, Regatul său ‘este în mijlocul nostru’, adică în inimile noastre. Dar cauza lui Isus şi a creştinismului a înce- put să fie apărată nu într-o epocă ulterioară redactării Apocalipsului, ci, dimpotrivă, această cauză era deja foarte evidentă printre creştinii din primul secol, înainte chiar ca Ioan să redacteze această carte a Bibliei.

Mai mult decît atît, atunci cînd Isus a făcut afirmaţia: ‘Regatul lui Dumnezeu este în mijlocul vostru’ el s-a adresat fariseilor, nişte conducători religioşi ipocriţi, răspunzînd la o întrebare a acestora. Isus nu le vorbea discipolilor săi fideli. El nu le putea deci spune că Regatul reprezenta ceva ce ar fi putut fi în mijlocul lor, subînţelegînd că ar fi fost ‘în inima lor’. Mai degrabă, Isus tocmai le explica fariseilor necredincioşi faptul că el, Isus, era prezent printre ei în acea împrejurare în calitate de reprezentant al viitorului Regat al lui Dumnezeu. — Luca 17:21; vezi şi The Jerusalem Bible şi The New English Bible.

Ce s-ar putea spune apoi despre ipoteza potrivit căreia călăreţul calului alb ar fi o ilustrare a anticristului? Biblia nu precizează nicăieri că anticristul ar face astfel de incursiuni încît să se poată vorbi despre el ca fiind un călăreţ care galopează pe un cal alb şi care „a ieşit victorios şi pentru a-şi desăvîrşi victoria“ (Apocalips 6:2). Indiferent pe cine ar reprezenta, este limpede însă că cel care călăreşte pe calul alb va ieşi complet victorios. Triumful său este neîndoielnic. Toţi duşmanii săi vor fi distruşi.

Identificat cu ajutorul indicaţiilor biblice

Puţin mai departe, în cadrul aceleaşi serii de viziuni, „Dezvăluitorul secretelor“ ne furnizează mijloacele prin care putem stabili, fără nici o posibilitate de a greşi, identitatea călăreţului calului alb. În Apocalips 19:11–16 se vede din nou un cal alb, dar de această dată călăreţul său este identificat în mod clar.

Faptul că un cal alb apare de două ori în cadrul acestor viziuni profetice dovedeşte că este vorba de unul şi acelaşi cal, în timp ce călăreţul său ne este prezentat sub diverse aspecte ale rolului său şi ale activităţilor sale. În scena finală, călăreţul este numit cu diverse nume: „Fidel şi adevărat“, „Cuvîntul lui Dumnezeu“, şi „Regele regilor şi Domnul domnilor“.

Toate aceste denumiri înlătură orice fel de dubiu cu privire la identitatea sa. Acest călăreţ nu este altul decît Domnul Isus Cristos. (Vezi Apocalips 17:14.) Dar în ce moment al vieţii sale este înfăţişat aici? Trebuie să fie vorba despre un moment care se localizează cîndva după sfîrşitul primului secol, adică după data cînd a fost comunicată Revelaţia sau Apocalipsa. În afară de aceasta, relatarea precizează că acestui călăreţ îi fusese acordată o coroană regală. Faptul acesta ar însemna deci că, într-un anumit moment din viitor, Isus Cristos avea să-şi asume un rol special de Rege sau Conducător. În timp ce este prezentat exercitîndu-şi această funcţie, el este descris, de asemenea, ca un luptător arcaş care iese „victorios şi pentru a-şi desăvîrşi victoria“.

Mai există şi un alt argument care confirmă faptul că aceste lucruri urmau să aibă loc în viitor. Astfel, la data cînd se derula această viziune apocaliptică, se scurseseră peste şaizeci de ani de cînd Isus îşi încheiase viaţa sa pămîntească, fusese înviat din morţi şi se ridicase la ceruri. La reîntoarcerea sa în cer, Isus a trebuit să aştepte la dreapta lui Dumnezeu pînă la un moment din viitor cînd, duşmanii săi, prin acţiunea Tatălui, aveau să-i fie făcuţi „ca un scăunel pentru picioarele sale“. — Evrei 10:12, 13.

Începutul galopului

Astfel deci galopul calului alb trebuia să înceapă într-o epocă viitoare, după întronarea lui Isus ca Rege ceresc, în Regatul lui Dumnezeu. La sosirea acestui moment, Dumnezeu urma să-i dea următorul ordin: „Du-te să subjugi în mijlocul duşmanilor tăi“ (Psalm 110:2). Dar cînd urma să aibă loc acest eveniment?

Psalmul 45:3–7 descrie încoronarea lui Isus şi suirea sa pe tronul ceresc. Apoi, la Evrei 1:8, 9, apostolul Pavel citează acest psalm şi aplică versetele 6 şi 7 la Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos. Martorii lui Iehova au publicat numeroase informaţii detaliate şi dovezi biblice care atestă faptul că încoronarea lui Isus în ceruri a avut loc la sfîrşitul timpurilor, sau „timpurile fixate ale naţiunilor“, în 1914. — Luca 21:24.a

Prin urmare, orice interpretare care situează cavalcada acestor cai înainte de anul 1914 nu poate fi exactă. În afară de aceasta, călăreţul de pe calul alb se află în frunte, iar ceilalţi călăreţi îl urmează. Aceştia din urmă anunţă deci neapărat nişte evenimente care trebuie să survină o dată cu începutul cursei primului călăreţ, sau mai tîrziu. Reiese aşadar că galopul acestor patru cai urma să înceapă şi să continue o dată cu începutul „timpului sfîrşitului“, în anul 1914. Şi, într-adevăr, de la acea dată s-a putut discerne cu precizie că sosiseră „zilele din urmă“. — Daniel 12:4; 2 Timotei 3:1–5, 13.

Ceilalţi cai şi călăreţii lor

Cel de-al doilea cal este „de culoarea focului“, sau „roşu intens“ (Apocalips 6:3, 4, An American Translation). Călăreţului său i s-a dat „să ia pacea de pe pămînt, pentru a se masacra unii pe alţii“. I s-a dat „o spadă mare“. Profeţia inspirată s-a împlinit o dată cu anul 1914, cînd a început cel mai îngrozitor dintre toate războaiele care au marcat istoria omenirii, şi anume primul conflict mondial. Pe vremea aceea, el a fost supranumit Marele război. Dar cu numai douăzeci şi unu de ani mai tîrziu izbucnea cel de-al doilea război mondial, care s-a dovedit încă şi mai ucigător decît primul. De atunci, războaiele nu au mai încetat. În total, în conflictele care s-au derulat începînd din anul 1914, şi-au pierdut viaţa aproximativ o sută de milioane de persoane.

Cel de-al treilea cal este negru, iar călăreţul său ţine în mînă o balanţă (Apocalips 6:5, 6). Se aude o voce strigînd că pentru a procura numai un litru de grîu sau trei litri de orz, adică un produs cerealier mai ieftin, va fi necesar să se plătească un preţ echivalent cu cîştigul unei zile întregi de muncă. Acest fapt sugerează foarte clar lipsa de hrană la o scară nemaiîntîlnită vreodată. Este exact ceea ce s-a putut remarca din 1914. O dată cu izbucnirea primului război mondial, preţul produselor alimentare a urcat vertiginos. Milioane de oameni au murit de foame. Începînd de atunci, penuria de alimente a bîntuit fără încetare. În prezent se apreciază că numărul celor a căror viaţă este în pericol din pricina lipsei de hrană, se ridică la 450 de milioane, în timp ce numărul celor care suferă de foame atinge circa un miliard. Din cînd în cînd, spectrul foametei iese şi mai mult în evidenţă atunci cînd populaţii întregi sînt decimate de lipsurile de alimente, aşa cum a fost situaţia raportată în ultimii ani în Etiopia.

În ceea ce priveşte cel de-al patrulea cal, acesta este de culoare „galben-pal“, şi are o înfăţişare bolnăvicioasă. Numele călăreţului său este „Moartea“ (Apocalips 6:7, 8). Acesta este un foarte nimerit simbol al marelui număr de decese survenite din 1914 încoace, datorate unor cauze nenaturale, ca grave lipsuri de alimente sau foamete, războaie şi violenţă, epidemii şi boli. Gripa spaniolă, care a făcut ravagii în lumea întreagă la încheierea primului război mondial, a şters din existenţă peste douăzeci de milioane de persoane. În prezent, afecţiunile cardiace, cancerul şi o multitudine de alte boli seceră în mod prematur viaţa a milioane de oameni.

Evenimente simbolizate prin aceşti cai şi călăreţii lor au fost de asemenea anunţate într-o profeţie paralelă pe care a prezentat-o Isus cu referire la epoca noastră. El a prezis că la „încheierea sistemului de lucruri“, perioadă prin care trecem acum, vor exista războaie mondiale, deoarece, „se va ridica naţiune contra naţiune şi regat contra regat“. El a mai anunţat că va fi o ‘creştere a nelegiuirii’ şi că „vor fi mari cutremure de pămînt şi dintr-un loc într-altul epidemii şi penurie de alimente“. — Matei 24:3–12; Luca 21:10, 11.

Există oare şi un al cincilea cal?

În Apocalips 6:8 citim: „Şi am văzut şi iată: un cal galben-pal şi cel care stătea călare avea drept nume Moartea. Şi Hadesul îl urma de aproape.“ Încurajaţi de acest pasaj, unii cercetători au emis acest raţionament: Întrucît primele patru personaje menţionate stau călare pe cai, de ce nu s-ar afla şi acesta din urmă pe un cal?

Biblia nu spune acest lucru. În textul grecesc, termenul folosit pentru cuvîntul „cal“ nu apare în Apocalips 6:8 cu referire la Hades. Din acest motiv, majoritatea versiunilor biblice nu conţin cuvîntul „cal“ în pasajul unde este menţionat cel de-al cincilea personaj. Aşadar, este suficient să spunem că Hadesul, termen grecesc care denumeşte groapa comună a tuturor morţilor, se află în urma celor trei călăreţi, adunînd victimele rămase în urma acestora.

Cum ne afectează această viziune?

Noi sîntem deosebiţi de privilegiaţi că trăim în epoca în care se împlineşte în mod dramatic viziunea referitoare la cavalcada celor patru călăreţi ai Apocalipsului. Dar, pe de altă parte, situaţia de la această oră este gravă şi trebuie să ne examinăm, fiecare personal. De ce? Deoarece toţi locuitorii pămîntului sînt afectaţi de această cavalcadă simbolică. Da, atît noi cît şi cei ce ne sînt dragi, cu toţii sîntem implicaţi în această viziune. În ce sens?

Această întrebare scoate în evidenţă un aspect important al unei alte teme intitulată „Cavalcada lor te afectează şi pe tine“. Vă recomandăm să citiţi neapărat acest răspuns captivant, într-o ediţie viitoare a Turnului de veghere.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

1914; „Regele regilor“ iese călare pe calul său alb

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 7]

Începînd din 1914, Hadesul a strîns o macabră recoltă de pe urma călăreţilor care simbolizează Războaiele, Foametea şi Epidemiile