Capitolul 33

’Să se dea Cezarului‚ ceea ce este al Cezarului‘

SĂ LUĂM un ban şi să-l privim. Ce observi tu pe el? Cine a făcut acest ban? — Guvernul l-a făcut.

În decurs de mii de ani‚ guvernele au făcut bani pe care oamenii îi folosesc. Cînd Învăţătorul cel Mare a fost pe pămînt‚ guvernul roman a fabricat banii. Şi ştii tu cine era domnitorul acestui guvern? — El se numea Cezar.

Guvernul roman a făcut mult bine‚ în zilele acelea‚ pentru popor. Şi guvernele de astăzi‚ de asemenea‚ fac mult bine pentru noi. Ele construiesc drumuri pentru circulaţie. Ele plătesc miliţia şi pompierii pentru a ne ocroti.

Pe un guvern îl costă bani ca să facă aceste lucruri. Ştii tu de unde strînge guvernul banii? — El îi primeşte de la popor. Banii pe care-i plătesc oamenii se numesc impozit.

Multor oameni nu le place să plătească impozite. Cînd Isus era pe pămînt‚ un număr de iudei nu vroiau să plătească guvernului roman nici un fel de impozit. Ei urau aceste impozite. Au venit‚ deci‚ într-o bună zi‚ nişte oameni la Învăţătorul cel Mare şi l-au întrebat: ’Trebuie să plătim impozit Cezarului sau nu?‘

Oamenii au pus această întrebare pentru a-l prinde pe Isus. Căci dacă Isus ar fi răspuns: ’Da‚ voi trebuie să plătiţi impozit‘‚ multor iudei nu le-ar fi plăcut aceasta. Dar Isus nu putea spune: ’Nu‚ nu trebuie să plătiţi nici un impozit.‘ Ca să spună aceasta ar fi fost fals.

Aşadar‚ Isus a spus acelor oameni: ’Arătaţi-mi un ban.‘ Cînd i-au adus banul Isus i-a întrebat: ’Al cui chip şi nume poartă banul?‘

Oameni au spus: „Ale Cezarului.“

După aceea Isus a zis: „În orice caz‚ daţi înapoi Cezarului lucrurile Cezarului‚ dar lui Dumnezeu‚ lucrurile lui Dumnezeu.“ — Luca 20:19–26.

N-a fost acesta un răspuns potrivit? — Nimeni nu putea să găsească ceva greşit în acesta. Dacă Cezar face ceva pentru popor este doar drept să i se dea banii‚ pe care el i-a făcut‚ pentru a plăti aceste lucruri. În acest mod a arătat Isus că este drept să se plătească impozit guvernului pentru lucrurile primite.

Ei bine‚ tu ai putea să nu fii destul de mare‚ pentru a plăti impozite. Dar există ceva ce ar trebui să dai guvernului. Ştii tu ce este aceasta? — Este ascultarea faţă de legile guvernului.

Dumnezeu este acela care ne spune aceasta. Cuvîntul său spune: ’Să fiţi supuşi autorităţilor superioare.‘ Şi cine sînt aceste ’autorităţi superioare‘? — Oamenii care au puterea în guvern. Aşadar‚ noi ar trebui să ascultăm‚ într-adevăr‚ de lege. Dumnezeu spune aceasta. — Romani 13:1, 2.

Examinează un exemplu. Ar putea să existe o lege ca nici hîrtie‚ nici alte deşeuri să nu fie permis a le arunca pe stradă. Ar trebui tu să asculţi de această lege? — Da‚ Dumnezeu vrea ca tu să asculţi de această lege.

Ar trebui să ascultăm de asemenea de miliţieni? — Guvernul plăteşte miliţia ca să ocrotească poporul. A asculta de ei‚ este acelaşi lucru ca a asculta de guvern.

Dacă aşadar‚ eşti tocmai pe punctul de a traversa o stradă şi un miliţian spune: „Stai!“ ce ar trebui să faci tu atunci? — Şi ce-ar trebui să faci‚ dacă cu toate acestea‚ alţii fug dincolo? — Chiar dacă tu eşti singurul care aşteaptă‚ tu ar trebui să faci aceasta. Dumnezeu spune că noi ar trebui să ascultăm.

Ar putea să fie ceva tulburare în vecini‚ şi un miliţian ţi-ar putea spune: „Pleacă de pe stradă şi nu ieşi afară.“ Dar tu ai putea auzi ţipete şi te întrebi ce s-a întîmplat. Ar trebui să ieşi afară şi să urmăreşti cu privirea? — Ai asculta prin aceasta de autorităţile superioare? —

De asemenea‚ în multe localităţi guvernul construieşte şcoli. Şi el plăteşte învăţători. Dacă copiii fac ceea ce spune învăţătorul‚ domneşte pacea în clasă. Te gîndeşti tu‚ aşadar‚ că ar fi voia lui Dumnezeu să asculţi de învăţător? —

Nu este nici un text în Biblie care zice: „Ascultă de învăţătorul tău.“ Dar Biblia arată că tu ar trebui să asculţi. Guvernul plăteşte învăţătorul ca să înveţe‚ tot aşa cum plăteşte pe un miliţian ca să păzească pe oameni. Dacă aşadar‚ tu asculţi de miliţian sau de învăţător‚ este la fel ca şi cînd asculţi de guvern.

Putem să privim problema‚ de asemenea în felul următor. Dumnezeu spune copiilor ’că ei ar trebui să asculte de tatăl lor şi de mama lor‘. Dar tatăl şi mama te-au trimis la şcoală‚ ca învăţătorul să-ţi poarte de grijă. Aşadar‚ este drept‚ de asemenea‚ să asculţi de învăţătorul tău cum asculţi de părinţii tăi acasă. — Efeseni 6:1.

Eu nu sînt întotdeauna cu tine. Astfel s-ar putea ca eu să nu văd dacă asculţi de învăţător. Dar Dumnezeu vede. Şi Dumnezeu este acela‚ căruia am dori să-i plăcem într-adevăr‚ nu-i aşa? —

De asemenea‚ să nu uiţi că Dumnezeu vine pe primul loc în viaţa noastră. Noi ascultăm de guvern‚ pentru că Dumnezeu vrea să facem aceasta. Ce se întîmplă‚ însă‚ dacă el porunceşte să facem ceva‚ despre care Dumnezeu spune că nu ar trebui să facem? — Dacă un oarecare ne spune: „Nu trebuie să asculţi de Dumnezeu“‚ vrea Dumnezeu atunci să ascultăm? —

Acest lucru s-a întîmplat apostolilor lui Isus. Ce-au făcut acum apostolii? Ce-ai fi făcut tu? — Ei au răspuns: „[Noi] trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpinitor decît de oameni.“ — Fapte 5:29.

(În Biblie se învaţă respectul faţă de lege. Citiţi ceea ce este scris în Tit 3:1‚ Matei 5:41 şi 1 Petru 2:12–14.)