Fiţi bărbaţi care aşteaptă Har-Maghedonul fără teamă

 1. Ce eroare a comis Theodore Roosevelt cu privire la Armaghedon?

ISTORIA a consemnat următoarele cuvinte pe care le-a rostit Thoedore Roosevelt în timpul campaniei electorale pentru funcţia de preşedinte al Statelor Unite: „Ne aflăm în faţa Armaghedonului şi luptăm pentru Domnul!“ Roosevelt ştia din Biblie că urmează să aibă loc o bătălie hotărîtoare „în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon“ (Apocalips 16:16, Traducerea Nouă Românească). Dar el o luase mult înainte, căci a murit la 6 ianuarie 1919, adică la mai puţin de două luni după sfîrşitul primului război mondial care nu s-a transformat în războiul zilei celei mari a „Dumnezeului cel Atotputernic“ de la Har-Maghedon.

 2. Ce anume va hotărî dacă vom supravieţui celui mai mare război al tuturor timpurilor?

² Dar în acest an tulburător — 1984 — avem toate semnele că sîntem în faţa celui mai mare război al tuturor timpurilor. Starea în care se va găsi relaţia noastră cu Dumnezeul cel Atotputernic la izbucnirea acestui război va hotărî în bună măsură dacă vom supravieţui sau nu vom supravieţui acestei bătălii.

3, 4. Avînd în vedere atitudinea pe care creştinii o vor lua în acest război, de ce anume vor trebui ei să dea dovadă pentru a se comporta bărbăteşte?

³ În realitate, ceea ce îi determină pe conducătorii lumii să se strîngă laolaltă împotriva lui Iehova, Dumnezeul cel Atotputernic, pentru războiul de la Har-Maghedon, sînt invizibilile „declaraţii inspirate de demoni.“ — Apocalips 16:14–16.

⁴ Numele evreiesc Har-Maghedon înseamnă „muntele de adunare a trupelor“, ceea ce înseamnă război. „Trupele“ sînt ale „regilor întregului pămînt locuit“, inclusiv ale conducătorilor politici ai creştinătăţii. Martorii dedicaţi şi botezaţi ai lui Iehova nu fac parte din aceste trupe. Ei nu vor avea de luptat cu arme literale, ci vor fi numai spectatori la această luptă. Datorită sprijinului statornic pe care ei îl dau regatului lui Iehova, condus de Cristos, martorii loiali ai lui Iehova vor fi ţinta vizibilă cea mai importantă a atacului. Ei vor avea nevoie, aşadar, de un curaj asemănător celui al lui Cristos, pentru a putea să se ‘comporte bărbăteşte’. — 1 Corinteni 16:13; vezi şi 2 Cronici 20:17.

5, 6. Asemenea cărui profet care a văzut distrugerea Ierusalimului s-a simţit rămăşiţa supravieţuitoare a poporului lui Dumnezeu la sfîrşitul primului război mondial? Ce lucrare de după război trebuia să îndeplinească rămăşiţa?

⁵ După ce primul război mondial s-a sfîrşit, situaţia rămăşiţei israeliţilor spirituali şi a lucrării pe care aceasta trebuia s-o îndeplinească era asemănătoare cu cea a unui tînăr care a trăit în Orientul Mijlociu într-o epocă tot atît de tulbure. Este vorba de un preot evreu pe nume Ieremia, fiul lui Hilchia. Oraşul Ierusalim, în al cărui templu slujea el ca preot, urmă să fie nimicit în timpul vieţii sale. O nimicire apropiată, respectiv cu puţin timp înaintea izbucnirii „războiului zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic“ de la Har-Maghedon, va suferi şi creştinătatea, care pretinde a fi corespondentul spiritual şi înlocuitorul vechiului Ierusalim în calitate de beneficiar al favorii lui Dumnezeu. Ca supravieţuitor al distrugerii Ierusalimului din secolul al VII-lea, Ieremia a fost inspirat să scrie cartea Plîngerile, care exprimă sentimentele generate de vederea ruinelor Ierusalimului.

⁶ Cînd tînărului Ieremia i s-a încredinţat lucrarea profetică, el a spus: „Vai, o, Domn Suveran Iehova! Iată, eu nu ştiu, de fapt, să vorbesc, deoarece nu sînt decît un băiat“. Dar lui Ieremia i s-a spus: „Să nu spui: ‘Nu sînt decît un băiat’. Căci la toţi aceia la care te voi trimite trebuie să mergi; orice lucru pe care ţi-l voi porunci, trebuie să-l vorbeşti. Şi să nu-ţi fie frică de feţele lor, deoarece ‘eu sînt cu tine ca să te eliberez’ este declaraţia lui Iehova.“ — Ieremia 1:4–8.

 7. a) Ca profet al cîtor oameni a trebuit să slujească Ieremia şi în folosul cîtor oameni trebuie să slujească „profetul“ din epoca actuală? b) Vrea oare aceasta să însemne că el va reuşi să abată naţiunile de la calea lor? Faţă de cine continuă să arate consideraţie Iehova?

⁷ Ieremia urma să îndeplinească atribuţiile unui bărbat matur, deoarece lucrurile pe care Dumnezeul său l-a inspirat să le scrie aveau importanţă pentru întreaga omenire, atît atunci cît şi astăzi. Iehova l-a făcut pe Ieremia „profet pentru naţiuni“ (Ieremia 1:5). Astăzi, mai mult ca oricînd, este nevoie de un „profet pentru naţiuni“, deoarece acestea, încăpăţînate şi alimentate cu idei patriotice, sînt adunate acum în mod necruţător pentru o încercare decisivă de forţe, la Har-Maghedon. Dar aceasta nu înseamnă că mesajul din partea lui Dumnezeu, pe care îl anunţă modernul „profet pentru naţiuni“, va reuşi să abată naţiunile de la calea care le duce la nimicire sigură. Acest mesaj îi vizează pe oameni în mod individual. Fiind avertizaţi, un număr nelimitat dintre aceştia vor dori să supravieţuiască distrugerii naţiunilor cărora le aparţin. Dacă pot face ceva în această direcţie, ei nu vor dori în nici un caz să se trezească luptînd împotriva Dumnezeului cel Atotputernic, de dragul vreunui guvern omenesc independent. Tocmai pentru aceşti oameni cu o inimă dreaptă l-a ridicat Iehova pe acest „profet pentru naţiuni“. Iehova a făcut lucrul acesta de la încheierea — la 11 noiembrie 1918 — a primului război mondial. — Daniel 12:4.

 8. Cine este „profetul“ pe care l-a ridicat Iehova şi a cărui lucrare trebuie terminată înainte de Har-Maghedon?

⁸ În folosul acestor persoane care în adîncul inimii lor caută domnia lui Dumnezeu şi nu domnia oamenilor, „profetul“ pe care l-a ridicat Iehova este o clasă, nu o persoană individuală, ca în cazul lui Ieremia. Membrii acestei clase sînt, asemenea profetului — preot Ieremia, dedicaţi fără rezerve lui Iehova Dumnezeu, prin Isus Cristos şi — fiind născuţi de spiritul sfînt al lui Iehova — ei fac parte dintr-o „rasă aleasă, o preoţie regală, o naţiune sfîntă, un popor destinat să fie o posesiune specială“ (1 Petru 2:9). La această dată tîrzie a mai rămas pe pămînt doar o rămăşiţă din clasa acestui „profet“. „Războiul zilei celei mari a Dumnezeului Cel Atotputernic“, de la Har-Maghedon, nu va putea începe înainte ca acest „profet colectiv“ să-şi termine lucrarea.

 9. a) Care putere mondială a obţinut victoria asupra capitalei antice a poporului lui Iehova, victoria la care a fost martor Ieremia? b) Care oraş antic prefigurează creştinătatea? c) La ce sistem a devenit părtaşă creştinătatea? d) Ce se va întîmpla cu creştinătatea cînd Babilonul cel Mare va fi distrus?

⁹ Un lucru însă este sigur: dacă clasa „profetului — clasa Ieremia — va fi martoră la războiul de la Har-Maghedon, ea va fi martoră şi la căderea Babilonului cel Mare. Este adevărat că fostul profet Ieremia nu a fost martor la căderea Babilonului antic, dar el a profeţit în mare măsură răsturnarea celei de-a treia puteri mondiale din istoria biblică. Acest imperiu mondial care îşi avea originea în Babel sau Babilonul întemeiat de Nimrod, „un vînător puternic în opoziţie cu Iehova“, infectase lumea antică a omenirii cu religia lui falsă (Geneza 10:8–12). Ieremia a fost, totuşi, martor la triumful Babilonului antic asupra Ierusalimului în 607 î.e.n. Astfel, el a fost martor la victoria vechii capitale a religiei false asupra capitalei în care se găsea templul lui Iehova. Dar acest templu pîngărise religia curată pe care Iehova i-o încredinţase. Din acest motiv Ierusalimul antic prefigurează creştinătatea din epoca actuală. Deoarece pretenţia ei că reprezintă creştinismul adevărat este falsă, creştinătatea a căzut victimă religiei babilonice şi, de fapt, a devenit o parte proeminentă a Babilonului cel Mare de astăzi, adică al imperiului mondial al religiei false. Cînd Babilonul cel Mare va fi distrus de elementele politice ale acestei lumi, care vor fi dezgustate de religie, după cum este profeţit în Apocalips capitolele 17 şi 18, creştinătatea va fi nimicită împreună cu el.

10. Ce a prefigurat faptul că Ieremia a supravieţuit căderii Ierusalimului? Care eforturi ale naţiunilor vor eşua la scurt timp după dispariţia creştinătăţii?

¹⁰ Ieremia a supravieţuit căderii Ierusalimului şi domeniilor sale în 607 î.e.n., fapt care a confirmat că el a fost adevăratul purtător de cuvînt al lui Iehova. În mod asemănător şi în conformitate cu acel tablou profetic, clasa Ieremia de astăzi va supravieţui căderii iminente a creştinătăţii. La scurt timp după aceasta, elementele nereligioase ale acestui sistem de lucruri se vor strădui cu răutate să şteargă din existenţă clasa Ieremia, dar eforturile lor în această direcţie vor fi zădărnicite la Har-Maghedon. — Apocalips 16:16; 19:19–21.

11. Pe cine a prefigurat neiudeul care s-a împrietenit cu Ieremia cînd acesta se afla într-o situaţie critică la Ierusalim şi cine le corespunde acestor persoane în parabola lui Isus consemnată în Matei 25:31–46?

¹¹ Un bărbat care nu era iudeu, dar care a supravieţuit distrugerea Ierusalimului în 607 î.e.n., a fost etiopianul Ebed-Melec. Relatarea referitoare la el se găseşte în Ieremia, capitolele 38 şi 39. Ebed-Melec a venit în ajutorul lui Ieremia, care se afla într-o situaţie critică. Datorită acestui fapt, Ebed-Melec avea toate motivele să se teamă de iudeii influenţi care căutau să-l omoare pe Ieremia pentru a-l reduce la tăcere. Totuşi, prin intermediul unei profeţii deosebite rostite de profetul pentru a cărui viaţă etiopianul făcuse demersuri curajoase, Iehova l-a asigurat pe Ebed-Melec că va avea ca pradă propriul său suflet şi astfel va supravieţui distrugerii care se va abate, asupra ţării lui Iuda şi asupra Ierusalimului, capitala acesteia. În acest sens, etiopianul Ebed-Melec le-a prefigurat pe oile simbolice din parabola despre oi şi ţapi pe care a relatat-o Isus şi care este consemnată la Matei 25:31–46. Deoarece ele se împrietenesc cu rămăşiţa „fraţilor“ spirituali ai lui Cristos Isus şi, prin acţiuni directe, la fac bine acestora în „timpul sfîrşitului“, care se desfăşoară sub ochii noştri, aceste oi simbolice nu vor fi suprimate împreună cu clasa „ţapilor“, la Har-Maghedon. Sub ocrotirea lui Iehova, prin Regele în exerciţiu Isus Cristos, ele vor intra în noul sistem de lucruri fără să mai moară şi vor avea prilejul de a beneficia de viaţă veşnică în paradisul pămîntesc care le va sta în faţă.

CE TREBUIE SĂ FACĂ OAMENII CARE APARŢIN LUI DUMNEZEU?

12. Cărei profeţii a lui Isus Cristos, referitoare la timpul sfîrşitului, îi corespunde epoca înfricoşătoare în care trăim azi?

¹² Timpurile în care trăim acum devin din ce în ce mai înfricoşătoare. Această situaţie este o împlinire exacta a ceea ce Isus Cristos însuşi a profeţit că va constitui o dovadă a faptului că trăim în „timpul sfîrşitului“, respectiv timpul în care trebuie să aibă loc împlinirea modernă a ceea ce a prefigurat distrugerea Ierusalimului în anul 70 e.n. (Luca 21:5–7). Mai mult în folosul nostru, astăzi, decît în cel al apostolilor şi discipolilor din secolul întîi, Isus a spus în continuare: „Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pămînt nelinişte a naţiunilor, descumpănite din pricina mugetului mării şi [din pricina] agitaţiei ei, în timp ce oamenii [greceşte anthropoi] vor leşina de frică şi în aşteptarea lucrurilor care vor veni asupra pămîntului locuit; căci puterile cerurilor vor fi zdruncinate. Şi atunci va fi văzut Fiul omului venind într-un nor cu putere şi cu o mare glorie.“ — Luca 21:25–27.

13. Cum a arătat Isus că trebuie să existe o deosebire între atitudinea inimii şi minţii oamenilor din lume şi aceea a discipolilor săi luminaţi?

¹³ Aici Isus face o deosebire între „oamenii“ (an.thro.poi) care aparţin acestei lumi sau acestui sistem de lucruri şi discipolii săi luminaţi, cărora le-a fost dată, într-un mod împresionant această profeţie. Fiind bine informaţi şi înţelegînd evenimentele, discipolii săi nu vor fi surprinşi de „neliniştea naţiunilor“ şi nici nu vor leşina de frică şi în aşteptarea lucrurilor care vor veni asupra pămîntului locuit.“ Nu trebuie ca ei să-şi lase capetele în jos desnădăjduiţi şi disperaţi. Atunci, care trebuie să fie atitudinea lor, starea minţii şi inimii lor? În conformitate cu ceea ce a spus Isus în continuare, ea trebuie să fie aceasta: „Cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele pentru că izbăvirea voastră se apropie.“ — Luca 21:28.

14. „Eliberarea“ care se apropie se referă oare la glorificarea rămăşiţei în cer? Cine de pe pămînt va avea minunata perspectivă care urmează după „eliberare“?

¹⁴ Aşadar, pentru oamenii care aparţin lumii prezente, necazurile din ce în ce mai numeroase şi care vor culmina cu războiul de la Har-Maghedon, sînt dovada unei apropiate nimiciri (Filipeni 1:28). Creştinul adevărat (fie el bărbat sau femeie) trebuie să fie dotat cu o credinţă puternică în Dumnezeul cel Atotputernic şi în promisiunile pe care el le-a făcut celor loiali lui. „Izbăvirea“ sau eliberarea care se apropie pentru persoanele care exercită o asemenea credinţă nu înseamnă glorificarea cerească a rămăşiţei discipolilor lui Cristos, care au fost născuţi de spirit şi nici faptul că ei vor fi luaţi de pe scena pămîntească a necazului cel mare, deşi, în final, ei vor părăsi pămîntul. „Eliberarea“ înseamnă mai degrabă încetarea războaielor, foametei, epidemiilor, cutremurelor şi persecuţiei sălbatice a continuatorilor adevăraţi şi Regelui în exerciţiu, Isus Cristos. Ea se va realiza prin distrugerea tuturor duşmanilor regatului lui Iehova, distrugere exercitată de către Cristos în „războiul zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic“, la locul care se numeşte Har-Maghedon. Ce perspectivă minunată vor avea atunci rămăşiţa moştenitorilor regatului ceresc şi însoţitorii lor loiali, care au fost prefiguraţi de Ebed-Melec, bărbatul curajos care l-a ajutat pe profetul Ieremia!

15. Pentru ca să se comporte bărbăteşte, ce trebuie ei să facă, în conformitate cu Scripturile, astfel încît să fie echipaţi pentru lucrare?

¹⁵ Pentru ca aceştia să se comporte bărbăteşte sau să se conducă asemenea unor bărbaţi, ei trebuie să ajungă la maturitate creştină şi să fie echipaţi pentru lucrarea de depunere a mărturiei mondiale finale referitoare la regatul mesianic (1 Corinteni 16:13, New World Translation, Authorized Version, Revised Standard Version; Matei 24:14). Din acest motiv ni s-a dat Biblia, care conţine Scripturile sfinte. Aceasta reiese şi din scrisoarea lui Pavel către Timotei: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos pentru a învăţa, pentru a mustra, pentru a îndrepta lucrurile, pentru a disciplina în dreptate, încît omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent şi complet echipat pentru orice lucrare bună“ (2 Timotei 3:16, 17). În The New English Bible, versetul 17 este redat astfel: „Astfel încît omul care îi aparţine lui Dumnezeu să fie priceput şi echipat pentru orice fel de lucrare bună.“ The Jerusalem Bible spune: „Iată cum omul care este dedicat lui Dumnezeu devine complet echipat şi gata pentru orice lucrare bună.“ Aceasta arată că „omul lui Dumnezeu“ trebuie să studieze cu regularitate Scripturile inspirate şi să trăiască în conformitate cu ele, îndeplinind lucrarea care numai în urma unui astfel de studiu poate fi efectuată cu eficacitate.

16. De ce este mai recomandabil acum decît era în perioada premergătoare potopului din timpul lui Noe să fugim de dorinţele inerente tinereţii?

¹⁶ Trăim în cele mai critice timpuri din întreaga istorie a omenirii. Ne aflăm în faţă evenimentului în care va dispărea o lume, dar o lume de dimensiuni mult mai mari decît aceea din timpul lui Noe. În consecinţă, sîntem angajaţi în cea mai mare şi importantă lucrare care a avut loc vreodată pe pămînt. Evident, acum nu este timpul ca vreun martor dedicat şi botezat al lui Iehova Dumnezeu să se ocupe de dorinţele senzuale ale tinereţii care îi distrag atenţia. În acest sens, Pavel i-a scris lui Timotei: „Fugi de dorinţele inerente tinereţii.“ „Totuşi, tu, ca om (an.thro.pos, în limba greacă) al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri“ (2 Timotei 2:22; 1 Timotei 6:11). Cuvintele inspirate ale apostolului Ioan au o mult mai mare importanţă astăzi decît atunci cînd au fost scrise: „. . . lumea trece şi dorinţele ei de asemenea, dar cel ce face voinţa lui Dumnezeu rămîne pentru totdeaună.“ — 1 Ioan 2:17.

17. Cine sînt acei oameni ai lui Dumnezeu care au trăit în timpurile precreştine şi pe care nu trebuie să-i subapreciem? Totuşi spre cine trebuie să ne îndreptăm privirile ca spre un exemplu de om perfect?

¹⁷ În aceste zile în care sîntem solicitaţi să dăm dovadă de bărbăţie creştină trebuie să privim la exemplul perfect al Aceluia la care guvernatorul Pontius Pilat s-a referit spunînd aceste cuvinte în faţa mulţimii iudeilor agitaţi: „Iată omul!“ „Priviţi: Regele vostru!“ (Ioan 19:5, 14). Cu mult timp înaintea lui Cristos au existat oameni ai lui Dumnezeu, ca: „Moise, omul [adevăratului] Dumnezeu [Deuteronom 33:1; 1 Regi 17:18, 24; 20:28; 2 Regi 1:9–12; 4:7, 9, 16). Dar noi, fără să-i ignorăm sau să-i subapreciem pe acei oameni ai lui Dumnezeu care au trăit în timpurile precreştine, trebuie să privim spre Acela care rămîne cel mai proeminent om al lui Dumnezeu care a trăit pe pămînt — Isus Cristos — şi care din 1914, cînd s-au încheiat timpurile naţiunilor, domneşte ca Rege în ceruri (Evrei 11:1–12:3; Luca 21:24). Dacă ne achităm de sarcina noastră asemenea unor bărbaţi care îi urmează exemplul, putem înfrunta fără frică distrugerea acestui sistem de lucruri sortit pieirii, nimicire care va avea loc la Har-Maghedon.

18. Cum ne putem îndeplini uriaşa responsabilitate de a participa la justificarea suveranităţii universale a lui Iehova Dumnezeu?

¹⁸ În timp ce lumea veche se îndreaptă spre nimicire, noi ne facem în acest timp de judecată o reputaţie care nu se şterge. Dar va fi oare reputaţia spre cinstea şi lauda noastră sau va fi spre condamnarea noastră veşnică, împreună cu lumea? Dacă ne vom comporta ca nişte bărbaţi care îl imită pe Isus Cristos, exemplul nostru ireproşabil, vom dovedi că „dumnezeul acestei lumi“, Satan Diavolul, nu este conducătorul nostru spiritual (2 Corinteni 4:4). Noi vom sprijini suveranitatea universală a lui Iehova Dumnezeu şi astfel vom lua parte la justificarea ei în faţa întregii creaţii vii. În această privinţă, responsabilitatea noastră este într-adevăr foarte mare iar privilegiul nostru este glorios.

19. În afară de vigilenţă şi fermitate în credinţă, în ce privinţă trebuie să creştem ca „bărbaţi“ şi cine este sursa acestei creşteri?

¹⁹ Noi trebuie să rămînem treji faţă de acest privilegiu şi să stăm fermi în credinţă.“ Să ne ajute Iehova ca noi care sîntem dedicaţi, adică îi aparţinem, să nu slăbim. Pentru a atinge acest scop demn trebuie să dăm ascultare îndemnului oportun al apostolului Pavel: „Continuaţi să vă întăriţi“ (1 Corinteni 16:13). Putem face astfel dacă ne îndreptăm neabătut spre Dumnezeu şi ne rugăm lui prin Regele nostru, Isus Cristos. În Isaia 40:29 ni se spune: „El dă putere celui obosit; iar pe cel fără energie dinamică îl face să abunde în putere.“ După ce vom fi martorii victoriei divine de la Har-Maghedon, fie să avem privilegiul de a intona cuvintele pe care le-a spus Moise după ce forţele militare ale faraonului au fost înghiţite de valurile Mării Roşii: „Iehova este o persoană [în ebraică ish] care luptă bărbăteşte . . . Tăria şi puterea mea este Iah, deoarece el serveşte salvării mele.“ — Exod 15:3, 2.

Ştii să răspunzi la aceste întrebări?

□ Ce anume va hotărî dacă vom supravieţui sau nu războiul de la Armaghedon?

□ Care situaţie a actualilor slujitori ai lui Iehova este asemănătoare cu cea a lui Ieremia, slujitorul său din antichitate?

□ În ce fel a prefigurat actul lui Ebed-Melec activitatea oilor din parabola lui Cristos, consemnată la Matei 25:31–46?

□ În conformitate cu profeţia lui Cristos, consemnată în Luca la capitolul 21, cum se deosebeşte atitudinea continatorilor lui Cristos de aceea a oamenilor naţiunilor?

□ Despre care „eliberare“ este vorba în Luca 21:28?

□ Dacă noi toţi vom imita exemplul Aceluia care este identificat cu „Omul“, ce rezultat excelent vom obţine?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

A cui activitate a fost prefigurată de intervenţia lui Ebed-Melec în favoarea lui Ieremia, profetul lui Dumnezeu?