Întrebări de la cititori

◼ A vrut Isus să spună, în Matei 11:24, că cei pe care Iehova i–a nimicit prin foc la Sodoma şi Gomora vor fi înviaţi?

Răspunzînd cu conştiinciozitate la această întrebare de–a lungul anilor, noi am analizat cuvintele lui Isus consemnate în Matei 10:14, 15;11:20–24 şi Luca 10:13–15. O recentă analiză a acestei chestiuni lasă să se înţeleagă că aceste versete nu trebuie luate ca afirmaţii referitoare la viitorul oamenilor din Sodoma şi Gomora. Înainte de a examina alte texte biblice referitoare la oamenii nimiciţi în acele oraşe, să ne oprim puţin la ceea ce a zis Isus.

Cînd a fost în Galileea, Isus ‘a condamnat oraşele în care fuseseră făcute majoritatea lucrărilor sale puternice, deoarece nu s–au căit’. El a menţionat cu numele trei dintre aceste oraşe: „Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaid! Fiindcă dacă lucrările puternice care au avut loc în voi ar fi avut loc în Tyr şi Sidon, ele s–ar fi căit demult (...) În ziua Judecăţii va fi mai suportabil pentru Tyr şi Sidon decît pentru voi. Iar tu, Capernaum, vei fi înălţat oare pînă la cer? Vei fi coborît pînă la Hades, deoarece dacă lucrările puternice care s–au făcut în tine s–ar fi făcut în Sodoma, ea ar fi rămas pînă în ziua aceasta (...) În Ziua Judecăţii va fi mai suportabil pentru ţinutul Sodomei decît pentru tine“ (Matei 11:20–24). Isus a făcut afirmaţii asemănătoare cînd i–a trimis pe cei 12 discipoli şi, mai tîrziu, pe cei 70 să predice. — Matei 10:14, 15; Luca 10:13–15.

Pînă în 1964 noi am înţeles că aceste versete semnifică faptul că oamenii din Horazin, Betsaida şi Capernaum au meritat nimicirea eternă. Totuşi, în diferite articole apărute în ediţiile Turnului de veghere din 1964 şi 1965 (în engleză) se explica în mod clar că toţi cei din Hades, sau Şeol (groapa generală a omenirii) vor ieşi prin intermediul învierii şi vor fi ‘judecaţi conform faptelor lor’. — Apocalips 20:13.

În acele articole se mai spunea: În Matei 11:23 şi Luca 10:15 se arată că oraşul Capernaum nu va fi ridicat pînă la cer, ci va fi „coborît pînă în Hades“, ceea ce sugerează cel puţin înjosirea pentru oamenii din oraşul acela. În acelaşi pasaj Isus a menţionat oraşele antice Tyr şi Sidon. Potrivit cu Ezechiel 32:21, 30, oamenii din Sidon, care au fost condamnaţi de Iehova, s–au dus în Şeol (Isaia 23:1–9, 14–18; Ezechiel 27:2–8). Întrucît Isus a făcut o paralelă între Tyr şi Sidon pe de o parte şi Sodoma pe de altă parte reieşea că oamenii din Sodoma se aflau şi ei în Şeol.

Dar o reexaminare a textului din Matei 11:20–24 a adus în discuţie faptul dacă Isus a vorbit aici despre judecata eternă şi despre înviere. El a accentuat cît de nepăsători erau oamenii din Horazin, Betsaida şi Capernaum şi, astfel, cît de potrivit era ca aceştia să fie pedepsiţi. Spunînd că va fi „mai suportabil“ pentru Tyr şi Sidon, precum şi pentru Sodoma şi Gomora „în Ziua Judecăţii“, Isus a folosit un fel de hiperbolă (o exagerare pentru a–şi accentua argumentul) dar nu cu scopul ca aceasta — la fel ca alte hiperbole cu putere de convingere folosite de el — să fie înţeleasă literal. De exemplu:

„Este mai uşor să treacă cerul şi pămîntul decît să rămînă neîmplinită o singură părticică de literă din Lege.“ „Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele mele nicidecum nu vor trece.“ (Luca 16:17; 21:33; Matei 5:18; compară Evrei 1:10–12.) Ştim că cerurile fizice şi pămîntul fizic nu vor trece niciodată (Psalm 78:69; 104:5; Ecleziast 1:4). Isus a mai zis: „Este mai uşor pentru o cămilă să treacă prin urechea unui ac decît pentru un bogat să intre în Regatul lui Dumnezeu“ (Marcu 10:25). Desigur, Isus nu a vrut să spună că nici un om bogat nu va putea să devină vreodată discipol; unii oameni bogaţi din primul secol au devenit creştini unşi (1 Timotei 6:17–19). Isus a folosit această exagerare pentru a arăta cît de greu îi vine unui om bogat să–l preţuiască mai mult pe Dumnezeu decît bogăţia materială şi confortul. — Luca 12:15–21.

Aşadar, faptul că Isus a zis că va fi mai suportabil pentru Tyr sau Sodoma în ‘Ziua Judecăţii’ nu înseamnă neapărat că oamenii aceia vor fi prezenţi în Ziua Judecăţii. El voia pur şi simplu să accentueze cît de nereceptivi şi deci condamnabili erau majoritatea locuitorilor din Horazin, Betsaida şi Capernaum. Spunem majoritatea, deoarece unii din Capernaum l–au acceptat totuşi pe Cristos (Marcu 1:29–31; Luca 4:38, 39). Însă, în general, populaţia acelor oraşe l–a respins. Unii dintre locuitorii lor, la fel ca în cazul scribilor şi fariseilor, au păcătuit poate chiar împotriva spiritului sfînt, fapt care nu poate fi iertat nici măcar în ‘sistemul de lucruri viitor’. Aceşti oameni merg în Gheena. — Matei 12:31, 32; 23:33.

În afară de cuvintele lui Isus cu privire la această problemă, textul din Ezechiel 32:21, 30 ne spune că păgînii din oraşele antice Tyr şi Sidon se află în Şeol, deci ei îşi aşteaptă învierea. Dar atunci cum stau lucrurile cu locuitorii din „ţinutul Sodomei în Ziua Judecăţii“? Simplul fapt că Isus a făcut o paralelă între Sidon şi Sodoma nu hotărăşte ce se va întîmpla cu aceia pe care Dumnezeu i–a nimicit cu sulf şi foc. Dar să vedem ce mai spune Biblia referitor la această problemă.

Unul dintre cele mai semnificative texte se găseşte în Iuda 7. Pînă la acest verset Iuda a vorbit (1) despre israeliţii nimiciţi pentru lipsa de credinţă şi (2) despre îngerii care au păcătuit şi sînt ‘în lanţuri eterne, pentru judecata zilei celei mari’. Apoi Iuda scrie: „Tot aşa, Sodoma şi Gomora (...) ne sînt puse înainte ca un exemplu de avertizare, suferind pedeapsa judecătorească a focului etern.“ Acest text nu s–a aplicat oamenilor, ci oraşelor propriu–zise, care au fost distruse pe veşnicie. Totuşi, avînd în vedere Iuda 5 şi 6, probabil că cei mai mulţi înţeleg că versetul 7 semnifică o pedepsire judecătorească a persoanelor individuale. (Tot la fel, Matei 11:20–24 trebuie înţeles ca o condamnare adresată oamenilor, nu pietrelor sau clădirilor.) În lumina acestui fapt semnificaţia textului din Iuda 7 este că oamenii răi din Sodoma şi Gomora au fost judecaţi şi nimiciţi pe veşnicie.a

Căutînd şi în alte locuri, este semnificativ faptul că Biblia menţionează de mai multe ori Potopul în legătură cu Sodoma şi Gomora. În ce context anume?

Cînd a fost întrebat despre „încheierea sistemului de lucruri“, Isus a profeţit venirea „sfîrşitului“ şi „un mare necaz aşa cum n–a mai survenit de la începutul lumii“ (Matei 24:3, 14, 21). În continuare el a vorbit despre „zilele lui Noe“ şi despre ce „s–a întîmplat în zilele lui Lot“ ca exemple de oameni care nu au dat nici o atenţie avertismentului referitor la distrugerea ce se apropia. Apoi Isus a adăugat: „Tot aşa va fi în ziua în care Fiul omului urmează să fie revelat.“ (Luca 17:26–30; compară Matei 24:36–39.) Vrea oare aici Isus să scoată în evidenţă doar o atitudine a oamenilor sau mai degrabă contextul în care el a folosit aceste exemple sugerează ideea unei condamnări eterne?

Mai tîrziu Petru a scris despre judecăţile lui Dumnezeu şi despre faptul că el îi pedepseşte pe aceia care merită lucrul acesta. Apoi el a folosit trei exemple: îngerii care au păcătuit, lumea veche din timpul lui Noe şi cei care au fost nimiciţi în Sodoma şi Gomora. Despre aceştia din urmă Petru a spus că ‘au dat pentru cei lipsiţi de pietate un model al lucrurilor viitoare’ (2 Petru 2:4–9). Apoi el a asemănat nimicirea oamenilor în Potop cu venirea „zilei de judecată şi de distrugere a oamenilor lipsiţi de devoţiune sfîntă“. Această „zi“ precede instaurarea noilor ceruri şi a noului pămînt. — 2 Petru 3:5–13.

În mod asemănător se ridică întrebarea dacă la sfîrşitul actualului sistem de lucruri nelegiuit cei pe care Dumnezeu îi va executa vor avea, astfel, parte de o judecată definitivă. Răspunsul ne este dat în 2 Tesaloniceni 1:6–9: „Este drept din partea lui Dumnezeu să le răsplătească prin necaz celor ce v–au pricinuit necaz, dar vouă care suferiţi necaz, prin uşurare împreună cu noi, la revelarea Domnului Isus din cer cu îngerii săi puternici, într–un foc strălucitor, cînd va aduce răzbunarea asupra celor care nu îl cunosc pe Dumnezeu şi asupra celor care nu ascultă de vestea bună despre Domnul nostru Isus. Aceştia vor suferi pedeapsa judecătorească a distrugerii eterne din faţa Domnului şi din faţa gloriei forţei sale.“

Între acest text şi ceea ce spune Iuda că s–a întîmplat în Sodoma există o asemănare interesantă în ce priveşte exprimarea. În plus, potrivit textelor din Matei 25:31–46 şi Apocalips 19:11–21, „caprele“ care vor fi tăiate în apropiatul război al lui Dumnezeu vor cunoaşte o „tăiere veşnică“ în „lacul de foc“, care simbolizează distrugerea veşnică.b — Apocalips 20:10, 14.

Prin urmare, pe lîngă ce se spune în Iuda 7, Biblia foloseşte Sodoma şi Gomora, precum şi Potopul drept modele ale sfîrşitului prin distrugere a actualului sistem rău. Este evident deci că cei pe care Dumnezeu i–a executat în timpul acelor judecăţi din trecut au suferit o nimicire iremediabilă. Desigur, fiecare dintre noi va putea verifica lucrul acesta dacă acum se va dovedi fidel faţă de Iehova. În felul acesta vom putea trăi în lumea nouă pentru a vedea pe cine învie Iehova şi pe cine nu învie. Ştim că judecăţile sale sînt perfecte. Elihu ne–a dat o asigurare în privinţa aceasta cînd a spus: „Într–adevăr, Dumnezeu însuşi nu acţionează cu răutate, şi Cel Atotputernic însuşi nu denaturează hotărîrea judecătorească.“ — Iov 34:10, 12.

[Note de subsol]