Ea nu a fost prea bătrână pentru a-i sluji lui Iehova
MULTE persoane în vârstă cred că nu mai pot spera să aibă parte de fericire în anii care le-au mai rămas de trăit. O celebră actriţă în vârstă chiar a spus: „Mi-am stricat viaţa şi este prea târziu să mi-o mai schimb . . . De câte ori mă plimb singură, mă gândesc retrospectiv la viaţa mea şi nu sunt mulţumită de felul în care am trăit-o . . . Oriunde m-aş afla nu am linişte şi nu sunt în stare să mă calmez“.
O femeie în vârstă care a trăit cu aproape 2 000 de ani în urmă nu s-a confruntat însă cu probleme de acest fel. Ea era văduvă şi avea 84 de ani, însă era activă, fericită şi se bucura de o favoare minunată din partea lui Dumnezeu. Numele ei era Ana şi avea un motiv deosebit pentru a fi plină de bucurie. Care era acest motiv?
„Nu lipsea niciodată de la templu“
Evanghelistul Luca ne-o prezintă pe Ana. „Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer“, adică unul din triburile Israelului. Ca profetesă, ea deţinea darul spiritului sfânt al lui Dumnezeu, sau forţa sa activă, într-un sens special. Astfel, Ana a avut măreţul privilegiu de a profeţi într-o ocazie remarcabilă.
Luca adaugă: „Ea era foarte înaintată în vîrstă şi trăise cu soţul ei şapte ani după fecioria ei. Rămasă văduvă şi fiind în vîrstă de optzeci şi patru de ani“ (Luca 2:36, 37). Probabil că Ana rămăsese văduvă când era încă foarte tânără. Văduvele creştine de orice vârstă ştiu cât este de dureros să pierzi în moarte un soţ iubit. Asemenea multor femei pioase din prezent, Ana nu a permis însă ca acest trist eveniment să o oprească din serviciul ei pentru Dumnezeu.
Luca ne spune că Ana „nu se depărta de [nu lipsea niciodată de la, New World Translation] templu[l]“ din Ierusalim (Luca 2:37). Ea aprecia foarte mult fericirea pe care o aduce serviciul efectuat la casa lui Dumnezeu. Din acţiunile ei înţelegem că, asemenea psalmistului David, care a fost şi regele Israelului, şi ea îi cerea lui Iehova doar un singur lucru. Care anume? David cânta: „Un lucru cer de la DOMNUL şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în casa DOMNULUI ca să privesc frumuseţea DOMNULUI şi să mă minunez în templul Său“ (Psalmul 27:4). Şi în această privinţă, Ana se aseamănă femeilor creştine din prezent care găsesc satisfacţie în faptul de a fi prezente cu regularitate la locul în care i se aduce închinare lui Iehova.
Ana îi aducea lui Iehova serviciu sacru zi şi noapte. Ea făcea acest lucru „cu post şi cu rugăciuni“, ceea ce indică faptul că ea slujea cu lacrimi şi cu o dorinţă arzătoare (Luca 2:37). Ceea ce o determina pe Ana să postească şi să înalţe implorări către Iehova Dumnezeu era probabil faptul că iudeii se aflau de secole sub stăpânirea puterilor păgâne, iar situaţia religioasă se deteriorase, afectând chiar templul şi preoţii care slujeau aici. Însă ea avea şi motive să fie fericită, având în vedere îndeosebi evenimentul extraordinar care s-a petrecut într-o zi cu adevărat remarcabilă din anul 2 î.e.n.
O binecuvântare neaşteptată
În această zi de o importanţă deosebită, copilaşul Isus a fost adus la templul din Ierusalim de către mama sa, Maria, şi de către tatăl său adoptiv, Iosif. Bătrânul Simeon l-a văzut pe bebeluş şi, cu această ocazie, a rostit cuvinte profetice (Luca 2:25–35). Ana se afla la templu, ca de obicei. „A venit şi ea în acelaşi ceas“, consemnează Luca (Luca 2:38). Cât de emoţionant trebuie să fi fost pentru Ana ca, la vârsta ei înaintată, să-l vadă pe viitorul Mesia!
Cu patruzeci de zile înainte, apariţia îngerului lui Dumnezeu îi înfricoşase pe nişte păstori de lângă Betleem, când acesta le spusese cuvintele: „Iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: căci astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mîntuitor, care este Hristos, Domnul“. O mulţime de armate cereşti l-au lăudat pe Iehova şi au adăugat: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pămînt între oamenii plăcuţi Lui!“ (Luca 2:8–14). În mod similar, Ana s-a simţit mişcată acum să depună mărturie despre Cel care urma să fie Mesia!
La vederea bebeluşului Isus, Ana îl „lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Isus tuturor celor ce aşteptau răscumpărarea în Ierusalim“ (Luca 2:38). Asemenea bătrânului Simeon, care fusese şi el privilegiat să-l vadă la templu pe copilaşul Isus, fără îndoială că şi Ana tânjise, se rugase şi-l aşteptase pe Eliberatorul promis. Faptul că Isus era Acest Eliberator constituia într-adevăr o veste atât de bună pentru ea încât nu se putea reţine să nu o spună şi altora.
Cu toate că nu se aştepta probabil să rămână în viaţă până când Isus avea să crească mare, ce a făcut însă Ana? Plină de bucurie, ea le-a depus mărturie altora despre eliberarea care urma să aibă loc prin intermediul acestui viitor Mesia.
Exemplul excelent al Anei
Câte persoane religioase din această lume ar depune o astfel de mărturie sau ar mai aduce închinare zi şi noapte la vârsta de 84 de ani? Probabil că acestea de mult şi-ar fi depus cererea de pensionare. Ana şi Simeon nu au fost astfel de persoane. Ei au dat un exemplu excelent pentru toţi slujitorii lui Iehova care sunt înaintaţi în vârstă. Într-adevăr, ei au iubit casa de închinare a lui Iehova şi l-au lăudat din toată inima.
Ana constituie un exemplu minunat de văduvă pioasă. De fapt, descrierea lui Luca referitoare la această umilă femeie în vârstă se aseamănă mult cu însuşirile unei văduve merituoase prezentate în 1 Timotei 5:3–16. Aici apostolul Pavel spune că o asemenea văduvă „stăruie noapte şi zi în cereri şi în rugăciuni“, nu a „avut decît un singur soţ“ şi ‘dă ajutor la orice faptă bună’. O astfel de femeie a fost Ana.
Astăzi, în mii de congregaţii ale Martorilor lui Iehova de pe glob există văduve înaintate în vârstă, fidele care îi aduc zi şi noapte serviciu sacru lui Dumnezeu. Cât de mult apreciem faptul de a le avea în mijlocul nostru pe aceste Ane din timpurile moderne!
Unii bărbaţi şi unele femei se pot dedica lui Dumnezeu, simbolizând acest lucru prin botezul în apă, chiar la o vârstă înaintată. Cei în vârstă nu sunt niciodată prea bătrâni pentru a-i sluji lui Iehova şi pentru a depune mărturie despre Regatul Mesianic care este instaurat deja în ceruri şi care va aduce în curând binecuvântări abundente omenirii ascultătoare. Persoanele în vârstă care îi aduc acum un serviciu sacru lui Dumnezeu pot fi martore ale binecuvântării pe care Iehova o revarsă asupra lor, la fel cum, cu secole în urmă, Ana s-a bucurat de o binecuvântare deosebită. Aşa cum ea nu a fost prea bătrână pentru a-i sluji lui Iehova şi pentru a lăuda numele său sfânt — nici ei nu sunt.