Să–i ajutăm pe copiii noştri să crească în înţelepciunea divină

OAMENII care gîndesc, proveniţi din mijlocul a numeroase naţiuni, recunosc faptul că Isus a fost un minunat instructor şi un om al principiilor morale. Dar să fi contribuit oare la aceasta anumite aspecte al educaţiei pe care a primit-o în tinereţe? Ce pot învăţa părinţii de astăzi din viaţa sa de familie şi din modul în care a fost educat?

Biblia ne vorbeşte prea puţin despre copilăria lui Isus. Primii 12 ani ai săi, sînt cuprinşi în două versete: „Şi cînd au îndeplinit toate lucrurile în armonie cu Legea lui Iehova, s-au reîntors în Galileea, în propriul lor oraş, Nazaret. Şi copilul creştea şi se întărea, fiind plin de înţelepciune, şi favoarea lui Dumnezeu era mereu peste el“ (Luca 2:39, 40). Totuşi, aceste cuvinte conţin unele lucruri din care părinţii pot trage învăţătură.

Copilul „creştea şi se întărea“. Părinţii săi îi purtau de grijă din punct de vedere fizic. În plus, el era „plin de înţelepciune“.a Cine avea responsabilitatea să îi împărtăşească cunoştinţa şi priceperea care trebuia să stea la baza unei asemenea înţelepciuni?

Sub Legea mozaică aceasta era atribuţia părinţilor săi. Legea îi spunea părintelui israelit: „Şi aceste cuvinte pe care ţi le poruncesc eu astăzi trebuie să fie în inima ta; şi trebuie să le întipăreşti în mintea fiului tău şi să vorbeşti despre ele cînd şezi în casa ta şi cînd umbli pe drum, cînd te culci şi cînd te scoli (Deuteronom 6:6, 7). Faptul că Isus era „plin de înţelepciune“ şi că „favoarea lui Dumnezeu era peste el“ arată că Iosif şi Maria au ascultat de această poruncă.

Unii ar putea crede că, deoarece Isus era un copil perfect, modul în care a fost educat nu ar putea fi un model realist de imitat cînd este vorba de a creşte copiii. Iosif şi Maria însă, nu erau perfecţi. Totuşi, evident că ei s-au îngrijit neîncetat de necesităţile fizice şi spirituale ale lui Isus, în pofida greutăţilor cauzate de o familie numeroasă (Matei 13:55, 56). Apoi, chiar dacă era perfect, pînă să ajungă la maturitate, Isus a trebuit să treacă prin faza de sugar, prin cea a copilăriei şi a adolescenţei. Părinţii săi trebuiau să execute multă muncă de formare, lucru pe care, evident, l-au făcut bine.