Cine este Isus Cristos?

IMAGINAŢI-VĂ cât de entuziasmat trebuie să fi fost un tânăr evreu pe nume Andrei când l-a auzit prima dată pe Isus din Nazaret! Biblia spune că Andrei a mers în grabă la fratele său şi i-a zis: „Noi l-am găsit pe Mesia (care, tradus, înseamnă Cristos)“ (Ioan 1:41). În limbile ebraică şi greacă, cuvintele redate de regulă prin „Mesia“, respectiv „Cristos“, înseamnă „Cel Uns“. Isus a fost „Unsul“, sau Alesul lui Dumnezeu — promisul Conducător (Isaia 55:4). Scripturile conţineau profeţii despre el, iar la acea vreme, evreii erau în aşteptarea lui. —Luca 3:15.

De unde ştim că Isus a fost într-adevăr Alesul lui Dumnezeu? Să analizăm ce s-a întâmplat în anul 29 e.n., când Isus era în vârstă de 30 de ani. El a mers la Ioan Botezătorul pentru a fi botezat în apele Iordanului. Biblia spune: „După ce a fost botezat, Isus imediat a ieşit din apă; şi iată, cerurile s-au deschis, şi el a văzut coborând ca un porumbel spiritul lui Dumnezeu care venea peste el. Iată! A fost, de asemenea, o voce din ceruri, care zicea: «Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat»“ (Matei 3:16, 17). După ce a auzit aceste cuvinte de aprobare, putea Ioan să mai aibă vreo îndoială că Isus era Alesul lui Dumnezeu? Turnând spiritul Său sfânt asupra lui Isus, Iehova Dumnezeu l-a uns, sau l-a numit, Rege al viitorului Său Regat. Astfel, Isus a devenit Isus Cristos, sau Isus Unsul. Însă de ce a fost numit Isus Fiul lui Dumnezeu? Care era originea sa?

Originea sa era „din timpuri străvechi“

Existenţa lui Isus poate fi împărţită în trei etape. Prima etapă a început cu mult înainte de naşterea sa ca om. În Mica 5:2 se spune că originea lui era „din timpuri străvechi, din zilele veşniciei“. Isus însuşi a declarat: „Eu sunt din domeniile de sus“, adică din cer (Ioan 8:23). El fusese în ceruri o persoană spirituală puternică.

Întrucât toate lucrurile create au avut un început, a existat un timp când Dumnezeu a fost singur. Însă cu nenumărate milenii în urmă, Dumnezeu a devenit Creator. Care a fost prima sa creaţie? Ultima carte a Bibliei îl identifică pe Isus ca fiind „începutul creaţiei lui Dumnezeu“ (Revelaţia 3:14). Isus este „întâiul născut din toată creaţia“. Se poate afirma acest lucru „pentru că prin intermediul lui au fost create toate celelalte lucruri în ceruri şi pe pământ, lucrurile vizibile şi lucrurile invizibile“ (Coloseni 1:15, 16). Da, Isus a fost singurul creat în mod direct de însuşi Dumnezeu şi de aceea el este numit „Fiul său unic-născut“ (Ioan 3:16). Fiul întâi născut este numit şi „Cuvântul“ (Ioan 1:14). De ce? Deoarece, înainte de a se naşte ca om, el a slujit în cer ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu.

„Cuvântul“ era cu Iehova Dumnezeu „la început“, când au fost create „cerurile şi pământul“. El este cel căruia Dumnezeu i-a zis: „Să facem om după chipul Nostru“ (Ioan 1:1; Geneza 1:1, 26). Fiul întâi născut al lui Iehova a fost alături de Tatăl său şi a lucrat împreună cu el. În Proverbele 8:22–31, el spune despre sine: „Eu eram maestrul Lui [al Creatorului], la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui“.

În timp ce au lucrat împreună, Iehova Dumnezeu şi Fiul său întâi născut au ajuns, cu siguranţă, să se cunoască foarte bine! Relaţiile sale strânse cu Iehova de-a lungul a nenumărate milenii trebuie să-l fi influenţat profund pe Fiul lui Dumnezeu. Acest Fiu ascultător a ajuns să fie exact ca Tatăl său, Iehova. De fapt, în Coloseni 1:15, Isus este numit „imaginea Dumnezeului invizibil“. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu ne putem satisface necesităţile spirituale şi dorinţa firească de a-l cunoaşte pe Dumnezeu decât dacă îl cunoaştem pe Isus. Tot ce a făcut Isus când a fost pe pământ era exact ce a aşteptat Iehova de la el. De aceea, a-l cunoaşte pe Isus înseamnă a-l cunoaşte mai bine pe Dumnezeu (Ioan 8:28; 14:8–10). Dar cum a venit Isus pe pământ?

Viaţa lui Isus ca om

A doua etapă a vieţii lui Isus a început când Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său pe pământ. Iehova a transferat în mod miraculos viaţa lui Isus din cer în uterul unei fecioare pe nume Maria, o evreică credincioasă. Întrucât nu a avut un tată uman, Isus nu a moştenit imperfecţiunea. Spiritul sfânt al lui Iehova, sau forţa sa activă, a venit asupra Mariei; puterea divină „a acoperit-o cu umbra sa“. Printr-un miracol, ea a rămas însărcinată (Luca 1:34, 35). Maria a dat astfel naştere unui copil perfect. Ca fiu adoptiv al tâmplarului Iosif, Isus a crescut într-o casă modestă, fiind primul dintre copiii familiei. — Isaia 7:14; Matei 1:22, 23; Marcu 6:3.

Despre copilăria lui Isus nu se cunosc prea multe detalii, însă este demn de remarcat un episod. Când Isus era în vârstă de 12 ani, părinţii lui l-au luat în călătoria pe care o făceau an de an la Ierusalim pentru sărbătoarea Paştelui. Acolo, Isus a petrecut mai mult timp la templu, „stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări“. „Iar toţi cei care îl ascultau rămâneau uimiţi de priceperea şi de răspunsurile lui.“ Da, copilul Isus nu numai că punea întrebări profunde despre lucruri spirituale, dar şi dădea răspunsuri inteligente care îi uimeau pe ceilalţi (Luca 2:41–50). Crescut în oraşul Nazaret, el a învăţat meseria de tâmplar, fără îndoială de la tatăl său adoptiv, Iosif. — Matei 13:55.

Isus a locuit în Nazaret până la vârsta de 30 de ani, când a mers la Ioan Botezătorul pentru a fi botezat. După botez, Isus a început o lucrare intensă. Trei ani şi jumătate a călătorit prin toată ţara sa natală predicând vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. El a înfăptuit multe miracole — lucrări ce nu stau în puterea omului — oferind astfel dovezi că era trimis de Dumnezeu. — Matei 4:17; Luca 19:37, 38.

Isus a fost un om cu sentimente profunde şi plin de căldură sufletească. Aceasta s-a putut observa în mod deosebit din felul în care i-a privit şi i-a tratat pe alţii. Fiind amabil şi abordabil, oamenilor le era uşor să se apropie de el; chiar şi copiii se simţeau în largul lor în prezenţa sa (Marcu 10:13–16). Isus le-a tratat pe femei cu respect, chiar dacă în acele vremuri unii le priveau cu dispreţ (Ioan 4:9, 27). El i-a ajutat pe cei săraci şi oprimaţi să găsească ‘înviorare pentru sufletele lor’ (Matei 11:28–30). Modul său de predare era clar, simplu şi practic. Iar învăţăturile lui reflectau dorinţa sa sinceră de a-şi ajuta ascultătorii să-l cunoască pe adevăratul Dumnezeu, Iehova. — Ioan 17:6–8.

Cu ajutorul spiritului sfânt al lui Dumnezeu, Isus a înfăptuit miracole şi, plin de compasiune, i-a vindecat pe cei bolnavi şi pe cei necăjiţi (Matei 15:30, 31). Odată, a venit la el un lepros şi i-a zis: „Dacă vrei, poţi să mă faci curat“. Ce a făcut Isus? A întins mâna, l-a atins şi i-a zis: „Vreau. Fii curat“. Iar omul a fost vindecat. — Matei 8:2–4.

De asemenea, să ne gândim cum a reacţionat Isus când o mulţime care venise să-l asculte a stat cu el trei zile fără să aibă nimic de mâncare. Lui Isus i s-a făcut milă de oameni şi a hrănit în mod miraculos „patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi copilaşi“ (Matei 15:32–38). Cu altă ocazie, Isus a potolit o furtună care punea în pericol viaţa prietenilor săi (Marcu 4:37–39). El a înviat, sau a readus la viaţă, morţi (Luca 7:22; Ioan 11:43, 44).a Isus a fost dispus chiar să-şi dea viaţa umană perfectă pentru ca oamenii imperfecţi să aibă o speranţă de viitor. Cât de mult i-a iubit Isus pe oameni!

Unde se află Isus în prezent?

Isus a murit pe un stâlp de tortură la vârsta de 33 de ani şi jumătate.b Dar moartea nu a însemnat sfârşitul vieţii sale. După aproximativ trei zile, Iehova Dumnezeu l-a înviat pe Fiul său ca persoană spirituală, moment ce a marcat începutul celei de-a treia etape a vieţii lui Isus. După înviere, Isus le-a apărut la sute de oameni care au trăit în secolul I e.n. (1 Corinteni 15:3–8). Apoi „s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu“ şi a aşteptat să primească putere regală (Evrei 10:12, 13). Când a sosit momentul, Isus a început să domnească în calitate de Rege. Aşadar, cum ar trebui să ni-l imaginăm pe Isus astăzi? Ca pe un om aflat în chinuri, care este condamnat la moarte? Sau ca pe o persoană căreia trebuie să-i aducem închinare? În prezent, Isus nu este nici om, nici Dumnezeul Atotputernic. El este o creatură spirituală puternică, un Rege în exerciţiu. Foarte curând, el îşi va face simţită guvernarea asupra pământului nostru unde există atâtea necazuri.

În Revelaţia 19:11–16, Isus Cristos este descris într-un limbaj simbolic ca un rege călare pe un cal alb, care vine să judece şi să poarte un război cu dreptate. El are „o sabie lungă şi ascuţită, ca să lovească naţiunile cu ea“. Da, Isus îşi va folosi marea putere pentru a-i distruge pe oamenii răi. Dar ce se va întâmpla atunci cu cei care se străduiesc să urmeze exemplul lăsat de el când a fost pe pământ (1 Petru 2:21)? Isus şi Tatăl său îi vor ocroti în apropiatul „război al zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic“ — numit adesea Armaghedon — astfel încât ei să poată trăi veşnic ca supuşi pământeşti ai Regatului ceresc al lui Dumnezeu. — Revelaţia 7:9, 14; 16:14, 16; 21:3, 4.

Pe parcursul domniei sale de pace, Isus va înfăptui miracole extraordinare pentru întreaga omenire (Isaia 9:6, 7; 11:1–10). El va vindeca orice boală şi va pune capăt morţii. Prin intermediul lui Isus, Dumnezeu va învia miliarde de oameni, oferindu-le posibilitatea de a trăi etern pe pământ (Ioan 5:28, 29). Nici nu ne putem închipui ce frumoasă va fi viaţa sub guvernarea Regatului! De aceea este foarte important să continuăm să asimilăm cunoştinţă din Biblie şi să-l cunoaştem mai bine pe Isus Cristos.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 7]

ESTE ISUS DUMNEZEUL ATOTPUTERNIC?

Mulţi oameni religioşi spun că Isus este Dumnezeu. Unii susţin că Dumnezeu e o Treime. Potrivit acestei învăţături, „Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, Duhul Sfânt este Dumnezeu; şi totuşi nu sunt trei Dumnezei, ci un singur Dumnezeu“. Se consideră că cele trei persoane ale Treimii sunt „împreună veşnice şi egale“ (Enciclopedia Catolică). Sunt aceste concepţii corecte?

Iehova Dumnezeu este Creatorul (Revelaţia 4:11). El nu are nici început, nici sfârşit şi este atotputernic (Psalmul 90:2). În schimb, Isus are un început (Coloseni 1:15, 16). Referindu-se la Dumnezeu ca Tată al său, Isus a spus: „Tatăl este mai mare decât mine“ (Ioan 14:28). De asemenea, Isus a arătat că existau lucruri pe care nici el, nici îngerii nu le cunoşteau, ci numai Tatăl. — Marcu 13:32.

În plus, Isus s-a rugat Tatălui: „Să se facă nu voinţa mea, ci a ta“ (Luca 22:42). Cui i se ruga Isus dacă nu unei Persoane superioare lui? Mai mult, Isus a fost înviat de Dumnezeu, nu s-a înviat singur (Faptele 2:32). Prin urmare, este clar că Tatăl şi Fiul nu au fost egali nici înainte de venirea lui Isus pe pământ, nici în timpul vieţii pământeşti a acestuia. Dar după ce Isus a fost înviat la viaţă cerească? În 1 Corinteni 11:3 se spune: „Capul Cristosului este Dumnezeu“. De fapt, Fiul îi va fi întotdeauna supus lui Dumnezeu (1 Corinteni 15:28). Aşadar, Scripturile arată că Isus nu este Dumnezeul Atotputernic. El e Fiul lui Dumnezeu.

În plus, acea aşa-numită a treia persoană a Treimii, Duhul sfânt, nu este o persoană. Într-o rugăciune adresată lui Dumnezeu, psalmistul a spus: „Trimite duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului“ (Psalmul 103:31, Biblia sinodală, 1982; vezi şi Psalmul 104:30, nota de subsol din Cornilescu, 1996). Acest duh, sau spirit, nu e Dumnezeu însuşi, ci o forţă activă pe care el o trimite sau o foloseşte pentru a realiza tot ceea ce îşi propune. Prin intermediul ei, Dumnezeu a creat cerurile fizice, pământul şi tot ce este viu (Geneza 1:2; Psalmul 33:6). Dumnezeu şi-a folosit spiritul pentru a-i inspira pe oamenii care au scris Biblia (2 Petru 1:20, 21). Prin urmare, Treimea nu este o învăţătură biblică.c Da, „DOMNUL [Iehova, NW] Dumnezeul nostru, este singurul DOMN“. — Deuteronomul 6:4.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

Când a fost botezat, Isus a devenit Unsul lui Dumnezeu

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Isus şi-a folosit toată forţa pentru a îndeplini lucrarea încredinţată de Dumnezeu

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

În prezent, Isus este un Rege puternic