Transformarea naturii umane

„OMUL nu trăieşte doar prin lupta împotriva lucrurilor rele“, a spus filozoful Isaiah Berlin, „ci şi prin ţeluri pozitive, atît individuale cît şi colective.“ Dar cîţi sînt aceia care pot găsi asemenea „ţeluri pozitive“? Din nefericire, natura umană tinde deseori spre ce este negativ şi distrugător.

De exemplu, în Marea Britanie, delictele de violenţă au crescut brusc în ultimul timp cu 11 %. „Datoria noastră este“, spune primul ministru al Marii Britanii, „de a încerca să găsim mijloace de constrîngere pentru ca această mare civilizaţie să poată supravieţui.“ Dar pot legile şi presiunile politice, oricît de bine intenţionat ar fi ele, să schimbe realmente tendinţa oamenilor de a face rău? Faptul că nelegiuirea există şi că ea creşte în pofida legislaţiei, şi chiar în pofida aplicării cu severitate a legilor, este un lucru care vorbeşte de le sine. Constrîngerile legale nu sînt suficiente. Trebuie schimbată însăşi natura umană.

Prin faptul că adoptă deschis o concepţie realistă despre viaţă, Biblia înfăţişează trăsăturile negative ale omului. De exemplu, apostolul Pavel le–a scris colaboratorilor săi creştini din Galatia despre „acţiunile indecente, imorale şi murdare (. . .) Oamenii devin geloşi, mînioşi şi (. . .) sînt invidioşi, se îmbată, fac orgii şi alte lucruri asemănătoare“. Potrivit traducerii Today’s English Version, din care s–a citat aici, toate aceste practici degradante sînt „ceea ce face natura umană“. — Galateni 5:19–21.

Esenţa problemei

Însă Today’s English Version, este o traducere liberă în care fraza „ceea ce face natura umană“ constituie doar o parafrazare a cuvintelor exprimate de Pavel în realitate. Sarx, cuvîntul grecesc folosit de Pavel, înseamnă „carne“, nu „natura umană“. Iată de ce traducerile literale folosesc aici expresia „lucrările cărnii“, pentru a reda cu exactitate în limbile moderne cuvintele lui Pavel.a

Relatarea biblică despre apariţia păcatului în viaţa oamenilor este simplă şi clară — de fapt, este atît de simplă, încît majoritatea lor preferă să nu–i dea crezare. Iată cum descrie Pavel acest proces: „Printr–un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s–a extins la toţi oamenii, deoarece toţi au păcătuit“ (Romani 5:12). Pavel face aluzie aici la Geneza, prima carte a Bibliei, precum şi la crearea primului om, Adam, şi a soţiei sale, Eva. Neascultarea conştientă manifestată de ei este bine cunoscută. Din cauza acestei neascultări, amîndoi au fost condamnaţi la moarte. Descendenţii lor le–au moştenit imperfecţiunile şi au murit şi ei. Deci toţi „au păcătuit şi sînt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu“. Din acest motiv natura umană de azi este, în cel mai bun caz, o reflectare palidă a omului perfect creat iniţial de Dumnezeu. — Romani 3:23; Geneza, capitolele 2 şi 3.

Natura umană transformată!

Cu toate acestea, multe dintre cele mai urîte trăsături ale naturii umane pot fi înfrînate. Într–adevăr, Biblia spune că ne putem schimba firea în sensul că ne putem schimba personalitatea. Cum? Cu ajutorul spiritului sfînt al lui Dumnezeu. — Romani 8:9.

În scrisoarea a dresată colaboratorilor săi creştini din Colose, Pavel arată cum putem face aceasta: „Dezbrăcaţi vechea personalitate cu practicile ei şi îmbrăcaţi noua personalitate, care, prin intermediul cunoştinţei exacte, se reînnoieşte conform imaginii Celui care a creat–o.“ Printre practicile vechii personalităţi, el enumeră unele dintre trăsăturile care îi îndeamnă pe oameni să alunece spre ce este distrugător: dorinţele dăunătoare, furia, mînia şi răutatea. — Coloseni 3:5–10.

Scriindu–le în mod asemănător creştinilor din Efes, Pavel menţionează din nou necesitatea unei «personalităţi noi», care, le spune el efesenilor, a fost „creată conform voinţei lui Dumnezeu, în adevărată dreptate şi loialitate“. În continuare, el lărgeşte sfera discuţiei spunînd: „Orice amărăciune răutăcioasă, orice furie, orice mînie, orice strigare, orice cuvînt jignitor, să fie îndepărtate de la voi, împreună cu orice răutate. Dar deveniţi buni unii cu alţii, plini de o tandră compasiune.“ — Efeseni 4:24, 31, 32.

Dar erau realiste cuvintele lui Pavel? Pot oamenii într–adevăr să–şi schimbe personalitatea? Ei bine, dovezile arată că acei creştini din secolul I au făcut schimbări radicale în viaţa lor. Ca grup, ei se deosebeau net de lumea din jurul lor. Iustin Martirul, un istoric din perioada de început a creştinismului, a scris următoarele: „Noi, care ne uram şi ne distrugeam reciproc şi care, din cauza deosebirilor de comportament, refuzam să convieţuim cu cei care aparţineau altui trib, trăim acum, de la apariţia lui Cristos, ca într–o familie cu ei şi ne rugăm pentru duşmanii noştri şi ne străduim să–i convingem pe aceia care ne urăsc fără motiv să trăiască în conformitate cu normele perfecte ale lui Cristos.“

Dar cum stau lucrurile astăzi? Se mai pot efectua astfel de schimbări radicale în natura unei persoane? Desigur! Zeci de mii de exemple arată că încă se produc schimbări impresionante. În cele ce urmează vom relata unul dintre ele.

Stephen şi–a petrecut copilăria într–unul din oraşele industriale din centrul Angliei. Tatăl lui era ateu. La vîrsta de 12 ani, Stephen a fost condamnat la trei ani şcoală de corecţie: comisese 64 de spargeri! El îşi pierdu repede respectul faţă de orice autoritate şi, pe măsură ce creştea, delictele lui deveneau tot mai grave. Printre ele se numărau: înşelătoria, beţia, depravarea, precum şi ultraj cu violenţă împotriva poliţiştilor, pentru acesta din urmă fiind chiar trimis la închisoare. Stephen ajunsese o fire foarte violentă. „Nu există nici o delincvenţă care să nu poată fi comisă de un nelegiuit dacă nevoile sale sînt suficient de puternice pentru a–l împinge la aceasta“, a declarat el.

Ce anume l–a putut schimba pe un asemenea delincvent înrăit? În cele din urmă, Stephen a acceptat ajutorul fratelui său, care devenise Martor al lui Iehova. După ce a studiat un timp, el a început să îmbrace o «nouă personalitate». Schimbările făcute de el au fost de–a dreptul spectaculoase. Au trecut cinci ani de atunci, iar acum el are o căsnicie fericită şi este membru cu responsabilitate în congregaţia Martorilor lui Iehova, unde activează ca slujitor auxiliar.

Deci natura umană se poate schimba la nivel de persoană. Dar sînt slăbiciunile omeneşti singurul motiv care «subminează civilizaţia» actuală?

„Diavolul din Scriptură“

Apostolul Pavel a consemnat o remarcabilă profeţie despre aceste «ultime zile». Cuvintele lui sînt reproduse în chenarul de mai sus. Observaţi că violenţa şi răutatea mereu crescînde cauzează „timpuri critice cărora cu greu li se va putea face faţă“. Dar este natura umană singura răspunzătoare de toate acestea? — 2 Timotei 3:1.

Nu, mai există ceva. Este vorba de o forţă sinistră a răului care profită de slăbiciunile omului. Aşa cum oamenilor le vine greu să creadă că omul a moştenit păcatul, tot aşa le vine greu să accepte idea că există o putere care îi este superioară omului şi care caută să îl manipuleze. Dar Biblia spune că există totuşi o asemenea putere: Satan Diavolul.

Cuvîntul „Diavol“ (care înseamnă „defăimător“) apare în Biblie de 33 de ori, iar „Satan“ (care înseamnă „împotrivitor“) apare de 52 de ori. Majoritatea acestor referiri sînt cu privire la aceeaşi persoană spirituală rea. Unii oameni neagă însă existenţa unei persoane care se numeşte Satan, preferînd să spună că „diavolul din Scriptură este natura umană cu înclinaţiile ei spre păcat“.b Este interesant de remarcat totuşi că în relatarea referitoare la Iov, slujitorul fidel al lui Dumnezeu, textul ebraic foloseşte expresia hasSatán — Satana —, iar în Luca 4:​2 citim că Diavolul (în greceşte ho diábolos) a fost acela care l–a ispitit pe Isus (Iov 1:6). În ambele cazuri se face referire, din punct de vedere gramatical, la o anumită persoană, ceea ce nu are nici o legătură cu natura umană.

Vorbind în Scrisoarea adresată efesenilor despre «conducătorii mondiali ai acestui întuneric, (. . .) forţele spirituale rele din locurile cereşti», apostolul Pavel ne ajută să înţelegem mai bine cît de puternic este Satan (Efeseni 6:12). Aceşti «conducători mondiali» care se află alături de Satan sînt demoni sau creaturi spirituale rele invizibile. Ei «induc în eroare întregul pămînt locuit», speculînd cît mai mult posibil starea decăzută a omului (Apocalips 12:9). Iată de ce Pavel îl îndeamnă cu hotărîre pe fiecare creştin să «rămînă ferm împotriva maşinaţiilor Diavolului». Diavolul este o cauză majoră a degradării oamenilor de pretutindeni. — Efeseni 6:11.

Restabilirea

Petru, contemporanul lui Pavel, ne asigură că Satan şi demonii lui nu vor fi veşnic prezenţi pentru a produce daune omenirii. El spune următoarele: „Există ceruri noi şi un pămînt nou, pe care noi le aşteptăm potrivit promisiunii sale, iar în acestea va locui dreptatea“ (2 Petru 3:13). Într–adevăr, foarte curînd, răul — sub toate formele lui — nu va mai face parte din viaţa omului. Satan şi demonii lui vor fi distruşi (Romani 16:20; Apocalips 20:1–3). Atunci natura umană va reflecta, într–adevăr, „gloria lui Dumnezeu“, iar familia umană va avea ca perspectivă sigură viaţa veşnică. — Romani 3:23.

„Am spus–o întotdeauna şi o voi spune întotdeauna“, declara preşedintele american Thomas Jefferson, „că, prin cercetarea sîrguincioasă a Cărţii Sacre, oamenii vor deveni cetăţeni mai buni (. . .) Biblia face cei mai buni oameni din lume.“ După cum am văzut, natura noastră poate fi schimbată, dacă îi dăm puternicului mesaj al Bibliei posibilitatea de a ne influenţa viaţa (Romani 12:2). Putem alege să depunem eforturi ca să facem fapte nobile şi pioase. Iar pentru a ne întări eforturile în vederea transformării noastre în mai bine, putem opta pentru asocierea cu aceia care vor cu sinceritate să facă la fel (Evrei 10:24, 25). Martorii lui Iehova doresc să vă ajute în orice fel. De ce să nu luaţi legătura cu ei chiar acum?

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 6]

„ULTIMELE ZILE“ — aşa cum le prezintă Biblia

„Dar să ştii că în ultimele zile vor fi timpuri critice, cărora cu greu li se va putea face faţă. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, prezumţioşi, trufaşi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nerecunoscători, neloiali, fără afecţiune naturală, refractari la orice acord, calomniatori, fără stăpînire de sine, cruzi, neiubitori de bine, trădători, încăpăţînaţi, umflaţi de mîndrie, iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu, avînd o formă de devoţiune sfîntă, dar dovedindu–se falşi faţă de puterea ei; de aceştia îndepărtează–te.“ — 2 Timotei 3:1–5.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

În curînd natura umană va reflecta pe deplin gloria lui Dumnezeu