ODATĂ, în timp ce vorbea în oraşul său natal, Nazaret, Isus a provocat prin cuvintele sale o reacţie surprinzător de vehementă. Se pare că locuitorii Nazaretului erau surprinşi de faptul ca Isus nu făcuse aici tot atîtea minuni ca şi în alte oraşe. Explicîndu-le motivul, Isus a folosit două exemple scripturale. Iată ce a spus el:

„Adevărat vă spun că nici un profet nu este acceptat în ţinutul său natal. De pildă, vă spun adevărat că au existat în Israel multe văduve în zilele lui Ilie, atunci cînd cerul a fost închis timp de trei ani şi şase luni, astfel încît o mare foamete s-a abătut asupra ţării întregi, şi totuşi Ilie nu a fost trimis la nici una dintre femeile acelea, ci numai la o văduvă din Sarepta, în ţara Sidonului. De asemenea, în timpul lui Elisei profetul, au existat mulţi leproşi în Israel, şi, totuşi, nici unul dintre ei nu a fost curăţat, ci numai Naaman, bărbatul din Siria“ (Luca 4:24–27). La auzul acestor cuvinte, cei care îl ascultau s-au umplut de mînie şi au încercat să-l ucidă pe Isus. De ce au reacţionat ei atît de violent?

O comparaţie defavorabilă

Să analizăm mai întîi motivul pentru care locuitorii Nazaretului au fost atît de afectaţi atunci cînd Isus s-a referit la cele două minuni pe care Ilie şi Elisei le făcuseră cu 900 de ani în urmă. Ei bine, Isus a făcut o comparaţie sugestivă, arătînd că locuitorii Nazaretului se asemănau israeliţilor din timpul lui Ilie şi Elisei ce locuiau în regatul de nord al Israelului. Potrivit relatării prezentate în cele două cărţi ale Regilor, la acea dată starea spirituală a Israelului lăsa de dorit. Israeliţii ajunseseră pînă acolo încît să se închine lui Baal şi îi persecutau pe profeţii lui Iehova. După ce Ilie şi-a părăsit compatrioţii, o văduvă din Sarepta — oraş situat într-o ţară străină — l-a poftit în casa ei şi i-a oferit mîncare. Cu această ocazie, el a înfăptuit miracolul l-a care s-a referit Isus (1 Regi 17:17–24). Cînd Elisei l-a vindecat de lepră pe Naaman, comandantul armatei siriene, israeliţii mai practicau închinarea la Baal. — 2 Regi 5:8–14.

Locuitorii Nazaretului nu acceptau să fie comparaţi cu evreii de odinioară, care preluaseră obiceiuri păgîne. Era oare justificată comparaţia lui Isus? Evident că da. Exact aşa cum viaţa lui Ilie fusese periclitată în Israel, aceleaşi riscuri le întîmpina şi Isus. Relatarea biblică ne spune: „Toţi cei care auziseră în sinagogă aceste lucruri s-au umplut de mînie; ei s-au sculat şi l-au scos cu îmbrînceli în afara oraşului şi l-au dus pînă la marginea muntelui pe care fusese construit oraşul lor, ca să-l arunce de acolo cu capul în jos.“ Dar Iehova l-a ocrotit pe Isus, aşa cum l-a ajutat şi pe Ilie. — Luca 4:28–30.