‘Duceţi-vă şi faceţi discipoli’

„Toată autoritatea mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli.“ — MATEI 28:18, 19.

 1, 2. a) Ce misiune le-a încredinţat Isus continuatorilor săi? b) Ce întrebări referitoare la poruncile lui Isus vom analiza?

ERA o zi de primăvară a anului 33 e.n. Discipolii lui Isus se adunaseră pe un munte din Galileea. Domnul lor fusese înviat şi era pe punctul de a se înălţa la cer. Însă el mai avea să le spună ceva important. Isus voia să le încredinţeze o misiune. Despre ce misiune este vorba? Cum au reacţionat discipolii? Este valabilă această misiune şi pentru noi azi?

² Cuvintele rostite de Isus cu acea ocazie sunt consemnate în Matei 28:18–20: „Toată autoritatea mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfânt, învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit. Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului de lucruri“. Să observăm câteva expresii folosite de Isus: „toată autoritatea“, „tuturor naţiunilor“, „tot ce v-am poruncit“ şi „în toate zilele“. Poruncile sale şi aceste patru expresii dau naştere unor întrebări importante, care ar putea fi rezumate prin cuvintele: de ce?, unde?, ce? şi când? Să analizăm pe rând aceste întrebări.a

„Toată autoritatea mi-a fost dată“

 3. De ce trebuie să respectăm porunca de a face discipoli?

³ De ce trebuie să dăm ascultare poruncii de a face discipoli? Isus a spus: „Toată autoritatea mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli“. Cuvântul „deci“ îndreaptă atenţia asupra motivului principal pentru care trebuie să urmăm această poruncă: Isus, cel care a dat porunca, deţine „toată autoritatea“. Dar cât de mare este autoritatea sa?

 4. a) Cât de mare este autoritatea lui Isus? b) Înţelegând cât de mare este autoritatea lui Isus, cum ar trebui să considerăm porunca de a face discipoli?

⁴ Isus are autoritate asupra congregaţiei sale, şi, începând din 1914, are autoritate şi asupra Regatului întemeiat al lui Dumnezeu (Coloseni 1:13; Revelaţia 11:15). El este arhanghelul şi, în această calitate, conduce o armată cerească alcătuită din sute de milioane de îngeri (1 Tesaloniceni 4:16; 1 Petru 3:22; Revelaţia 19:14–16). Isus a fost împuternicit de Tatăl său să reducă la nimic „orice guvernare şi orice autoritate şi putere“ care se opune principiilor drepte (1 Corinteni 15:24–26; Efeseni 1:20–23). Dar Isus nu are autoritate doar asupra celor vii. El este, de asemenea, „judecător al celor vii şi al celor morţi“ şi a primit de la Dumnezeu puterea de a-i învia pe cei care au adormit în moarte (Faptele 10:42; Ioan 5:26–28). Evident, o poruncă dată de Cel învestit cu o asemenea autoritate trebuie privită cu toată seriozitatea. Prin urmare, dând dovadă de respect, noi ascultăm cu bucurie de porunca lui Cristos de ‘a ne duce şi a face discipoli’.

 5. a) Cum a ascultat Petru de cuvintele lui Isus? b) Cum a fost binecuvântat Petru fiindcă a ascultat de porunca lui Isus?

⁵ La începutul ministerului său pământesc, Isus şi-a învăţat discipolii într-un mod impresionant că recunoaşterea autorităţii sale şi ascultarea de poruncile lui avea să le aducă binecuvântări. Odată, el i-a spus lui Petru, care era pescar: „Ieşi în larg unde apa este adâncă şi cufundaţi-vă mrejele pentru pescuire“. Petru era sigur că în acea zi nu avea succes la pescuit. El i-a spus lui Isus: „Instructore, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic“. Însă, dând dovadă de umilinţă, a adăugat: „Dar la cererea ta voi cufunda mrejele“. După ce a făcut ce poruncise Cristos, Petru a prins „o mare mulţime de peşti“. Copleşit, el „a căzut la genunchii lui Isus, zicând: «Îndepărtează-te de mine, Doamne, pentru că sunt un om păcătos»“. Dar Isus i-a răspuns: „Încetează să te mai temi. De acum înainte vei pescui oameni vii“ (Luca 5:1–10; Matei 4:18). Ce învăţăm din această relatare?

 6. a) Potrivit relatării despre pescuirea miraculoasă, ce fel de ascultare ne cere Isus? b) Cum îl putem imita pe Isus?

⁶ Isus le-a dat lui Petru, lui Andrei şi altor apostoli misiunea de a fi „pescari de oameni“ nu înainte, ci după ce au prins acea mare cantitate de peşte (Marcu 1:16, 17). Este evident că Isus nu a cerut o supunere oarbă. El le-a dat acelor oameni un motiv întemeiat ca să-l asculte. Aşa cum ascultarea de porunca lui Isus de a-şi cufunda mrejele a avut rezultate extraordinare, tot aşa ascultarea de porunca lui Isus de a „pescui oameni“ avea să aducă mari binecuvântări. Manifestând o încredere absolută, apostolii au trecut la acţiune. Relatarea se încheie astfel: „Ei au adus corăbiile înapoi la ţărm, au abandonat totul şi l-au urmat“ (Luca 5:11). În prezent, când îi încurajăm pe alţii să participe la lucrarea de facere de discipoli, îl imităm pe Isus. Noi nu le cerem oamenilor pur şi simplu să facă ce le spunem noi, ci le aducem motive întemeiate ca să asculte de porunca lui Cristos.

Motive întemeiate şi motivaţii corecte

 7, 8. a) Menţionaţi câteva motive biblice care stau la baza lucrării de predicare a Regatului şi de facere de discipoli. b) Ce text biblic vă impulsionează în mod deosebit să continuaţi lucrarea de predicare? (Vezi şi nota de subsol.)

⁷ Întrucât recunoaştem autoritatea lui Cristos, noi participăm la lucrarea de predicare a Regatului şi de facere de discipoli. Ce alte motive biblice pentru a efectua această lucrare le putem arăta celor pe care vrem să-i îndemnăm la lucrări excelente? Să analizăm următoarele remarce ale câtorva Martori fideli din diferite ţări şi să observăm cum sprijină versetele menţionate afirmaţiile lor.

⁸ Roy, botezat în 1951: „Când m-am dedicat lui Iehova, i-am promis că-i voi sluji pentru totdeauna. Vreau să mă ţin de cuvânt“ (Psalmul 50:14; Matei 5:37). Heather, botezată în 1962: „Când mă gândesc la tot ce a făcut Iehova pentru mine, doresc să-mi arăt recunoştinţa slujindu-i cu fidelitate“ (Psalmul 9:1, 9–11; Coloseni 3:15). Hannelore, botezată în 1954: „De fiecare dată când mergem în minister, beneficiem de ajutorul îngerilor, ceea ce e un mare privilegiu!“ (Faptele 10:30–33; Revelaţia 14:6, 7). Honor, botezată în 1969: „Când va veni ziua de judecată a lui Iehova, n-aş vrea să existe cineva în cartierul meu care să-i acuze de neglijenţă pe Iehova şi pe Martori spunând: «Eu n-am fost avertizat!»“ (Ezechiel 2:5; 3:17–19; Romani 10:16, 18). Claudio, botezat în 1974: „Când predicăm, suntem «sub privirile lui Dumnezeu» şi «în compania lui Cristos». Gândiţi-vă la acest lucru! Când suntem în minister, ne bucurăm de compania celor mai buni Prieteni ai noştri“. — 2 Corinteni 2:17.b

 9. a) Ce învăţăm despre motivaţia corectă pentru a asculta de Cristos din episodul în care Petru şi alţi apostoli pescuiesc o mare cantitate de peşte? b) Care este motivaţia corectă pentru a asculta de Dumnezeu şi de Cristos în prezent, şi de ce?

⁹ Relatarea despre prinderea acelei mari cantităţi de peşte arată, de asemenea, cât de important este să avem o motivaţie corectă când ascultăm de Cristos, şi anume iubirea. Când Petru a spus ‘îndepărtează-te de mine, pentru că sunt un om păcătos’, Isus nici nu s-a îndepărtat de Petru, nici nu l-a condamnat pentru vreun păcat (Luca 5:8). El nici măcar nu i-a reproşat lui Petru că i-a cerut să plece. Plin de bunătate, Isus i-a răspuns: „Încetează să te mai temi“. O teamă morbidă nu ar fi fost o motivaţie corectă pentru a asculta de Cristos. Apoi, Isus i-a spus lui Petru că el şi colaboratorii lui aveau să aibă succes ca pescari de oameni. În mod asemănător, noi azi nu-i constrângem pe alţii să asculte de Cristos semănând în ei frică sau alte sentimente negative, precum cele de vinovăţie sau de ruşine. Numai o ascultare din tot sufletul şi izvorâtă din iubire pentru Dumnezeu şi pentru Cristos îi bucură inima lui Iehova! — Matei 22:37.

„Faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor“

10. a) Ce detaliu al poruncii lui Isus cu privire la facerea de discipoli a reprezentat o mare încercare pentru discipoli? b) Cum au reacţionat discipolii la porunca lui Isus?

¹⁰ A doua întrebare referitoare la porunca lui Cristos este: Unde trebuia efectuată lucrarea de facere de discipoli? Isus le-a spus continuatorilor săi: „Faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor“. Înainte ca Isus să-şi înceapă ministerul, oamenii din naţiuni erau bineveniţi în Israel dacă voiau să-i slujească lui Iehova (1 Împăraţi 8:41–43). Isus le-a predicat mai ales evreilor naturali, dar înainte de înălţarea sa la cer el le-a spus continuatorilor săi să se ducă la oameni din toate naţiunile. De fapt, „zona de pescuit“, sau teritoriul de predicare al discipolilor, fusese limitată la un „heleşteu“ — evreii naturali — dar în scurt timp avea să includă întreaga „mare“ a omenirii. Deşi această schimbare a constituit o mare încercare pentru discipoli, ei s-au supus cu promptitudine poruncii lui Isus. La mai puţin de 30 de ani de la moartea lui Isus, apostolul Pavel a putut scrie că vestea bună fusese predicată nu numai evreilor, ci „în toată creaţia de sub cer“. — Coloseni 1:23.

11. Cum s-au extins „zonele de pescuit“ de la începutul secolului al XX-lea până în prezent?

¹¹ Mai aproape de zilele noastre s-a observat o extindere asemănătoare a teritoriului de predicare. La începutul secolului al XX-lea, „zonele de pescuit“ se găseau doar în câteva ţări. Totuşi, urmând exemplul creştinilor din secolul I, continuatorii de atunci ai lui Cristos au extins cu însufleţire teritoriul de predicare (Romani 15:20). La începutul anilor ’30, ei făceau discipoli în aproximativ 100 de ţări şi teritorii. În prezent, „zonele de pescuit“ se găsesc în 235 de ţări şi teritorii. — Marcu 13:10.

„Din toate limbile“

12. Care este încercarea ce reiese din profeţia consemnată în Zaharia 8:23?

¹² A face discipoli din toate naţiunile reprezintă o încercare nu numai sub aspect geografic, ci şi sub aspect lingvistic. Prin intermediul profetului Zaharia, Iehova a prezis: „În zilele acelea, zece oameni din toate limbile popoarelor vor apuca pe un iudeu de poala hainei, zicând: «Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!»“ (Zaharia 8:23). În împlinirea mai mare a acestei profeţii, ‘iudeul’ reprezintă rămăşiţa creştinilor unşi, iar cei „zece oameni“, „marea mulţime“c (Revelaţia 7:9, 10; Galateni 6:16). Marea mulţime de discipoli ai lui Cristos avea să fie adunată din multe naţiuni şi, după cum a spus Zaharia, avea să vorbească numeroase limbi. Nu-i aşa că slujitorii de azi ai lui Dumnezeu provin din multe naţiuni şi vorbesc multe limbi?

13. a) Cum s-au derulat lucrurile în privinţa limbilor vorbite în rândul slujitorilor lui Dumnezeu din timpurile moderne? b) Cum a reacţionat clasa sclavului fidel la necesitatea tot mai mare de hrană spirituală în diferite limbi? (Vezi şi chenarul „Publicaţii pentru nevăzători“.)

¹³ În 1950, 3 din 5 Martori aveau ca limbă maternă engleza, în 1980, aproximativ 2 din 5 Martori, iar în prezent doar 1 din 5 Martori. Cum a reacţionat clasa sclavului fidel şi prevăzător în această situaţie? Furnizând hrană spirituală în tot mai multe limbi (Matei 24:45). De pildă, în 1950 literatura noastră era publicată în 90 limbi, dar în prezent este publicată în circa 400 de limbi. A dat rezultate atenţia sporită arătată diferitelor grupuri lingvistice? Da! În fiecare săptămână, aproximativ 5 000 de oameni ‘din toate limbile’ devin discipoli ai lui Cristos (Revelaţia 7:9). Iar creşterea continuă. În unele ţări „mrejele“ aduc la suprafaţă o mulţime de „peşti“! — Luca 5:6; Ioan 21:6.

Un minister care aduce multe satisfacţii — Puteţi participa la el?

14. Cum i-am putea ajuta pe oamenii din teritoriu care vorbesc o limbă străină? (Vezi şi chenarul „Limbajul semnelor şi facerea de discipoli“.)

¹⁴ În multe ţări occidentale, datorită valului de imigranţi, creştinii văd că este necesar să facă discipoli din ‘orice limbă’ chiar în ţara lor (Revelaţia 14:6). Cum îi putem ajuta pe oamenii din teritoriu care nu vorbesc limba noastră (1 Timotei 2:4)? Putem folosi uneltele corespunzătoare de pescuit, ca să spunem aşa. Să le oferim literatură în limba lor. Dacă este posibil, să aranjăm să fie vizitaţi de un Martor care vorbeşte limba respectivă (Faptele 22:2). În prezent, e mai uşor să luăm asemenea măsuri deoarece mulţi Martori au învăţat o altă limbă pentru a-i ajuta pe străini să devină discipoli ai lui Cristos. Rapoartele arată că cei care dau un astfel de ajutor se bucură de mari satisfacţii.

15, 16. a) Ce exemple arată că a-i ajuta pe cei ce vorbesc o limbă străină aduce satisfacţii? b) La ce întrebări privitoare la predicarea într-un teritoriu de limbă străină am putea medita?

¹⁵ Să analizăm două exemple din Olanda, unde lucrarea de predicare organizată se efectuează în 34 de limbi. Un cuplu de Martori s-a pus la dispoziţie să facă discipoli dintre imigranţii vorbitori de limbă poloneză. Eforturile lor au avut rezultate atât de bune, încât soţul s-a hotărât să reducă din timpul dedicat serviciului laic ca să aibă în fiecare săptămână o zi în plus pentru a studia Biblia cu cei interesaţi. În scurt timp, acest cuplu conducea săptămânal peste 20 de studii biblice. Cei doi soţi spun: „Ministerul ne aduce multă fericire“. Cei ce fac discipoli sunt fericiţi mai ales când oamenii care aud adevărurile biblice în propria limbă se simt îndemnaţi să-şi exprime aprecierea. De exemplu, în timpul unei întruniri ţinute în vietnameză, un domn în vârstă s-a ridicat în picioare şi a cerut permisiunea să spună câteva cuvinte. Cu lacrimi în ochi, el le-a spus Martorilor: „Vă mulţumesc pentru eforturile pe care le depuneţi ca să învăţaţi limba mea care este atât de grea. Sunt foarte bucuros că acum, la bătrâneţe, pot să învăţ multe lucruri frumoase din Biblie“.

¹⁶ Nu-i de mirare aşadar că cei care slujesc în congregaţii de limbă străină se simt răsplătiţi din plin. Iată ce spune un cuplu din Marea Britanie: „Ministerul într-un teritoriu de limbă străină este una dintre cele mai frumoase forme ale ministerului la care am participat în cei 40 de ani de când suntem proclamatori ai Regatului“. Aţi putea face şi voi schimbări în viaţă ca să participaţi la acest minister înviorător? Dacă sunteţi încă la şcoală, nu aţi putea învăţa o limbă străină ca să vă pregătiţi pentru această formă a ministerului? Procedând astfel veţi avea un mod de viaţă plin de satisfacţii şi de binecuvântări (Proverbele 10:22). Ce-ar fi să discutaţi despre acest lucru cu părinţii voştri?

Să ne diversificăm metodele

17. Cum am putea ajunge la mai mulţi oameni din teritoriul congregaţiei?

¹⁷ Fireşte, cei mai mulţi dintre noi nu au posibilitatea „să-şi arunce mrejele“ în teritorii de limbă străină. Totuşi, am putea ajunge la mai mulţi oameni din teritoriul congregaţiei noastre. În ce fel? Diversificându-ne metodele, nu modificând mesajul. În multe zone, tot mai mulţi oameni locuiesc în clădiri prevăzute cu sisteme de siguranţă. Pe mulţi alţii nu îi găsim când predicăm din casă în casă. Iată de ce s-ar putea să fie necesar să ne „aruncăm mrejele“ la ore diferite şi în locuri diferite. Astfel îl imităm pe Isus. El a găsit modalităţi de a le vorbi oamenilor în diverse locuri. — Matei 9:9; Luca 19:1–10; Ioan 4:6–15.

18. Ce dovezi avem că este eficient să depunem mărturie în diverse locuri? (Vezi şi chenarul „Să facem discipoli dintre oamenii de afaceri“.)

¹⁸ În unele zone ale lumii, o metodă eficientă de a face discipoli este să-i abordăm pe oameni oriunde pot fi găsiţi. Cei ce au experienţă în lucrarea de facere de discipoli încearcă din ce în ce mai mult să depună mărturie în diverse locuri. Pe lângă faptul că participă la ministerul din casă în casă, vestitorii depun mărturie acum şi în aeroporturi, în birouri, în magazine, în parcări, în staţiile de autobuz, pe străzi, în parcuri, pe plajă etc. O bună parte dintre Martorii recent botezaţi în Hawaii au fost contactaţi iniţial în astfel de locuri. Dacă ne diversificăm metodele ne va fi mai uşor să ducem la îndeplinire porunca lui Isus de a face discipoli. — 1 Corinteni 9:22, 23.

19. Ce aspecte ale misiunii pe care ne-a încredinţat-o Isus vor fi analizate în articolul următor?

¹⁹ Misiunea de a face discipoli dată de Isus conţinea detalii ce vizau nu numai de ce şi unde trebuie să efectuăm această lucrarea, ci şi ce anume trebuie să predicăm şi până când. Aceste două aspecte ale misiunii pe care ne-a încredinţat-o Isus vor fi analizate în articolul următor.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

• Din ce motive şi cu ce motivaţie participăm la lucrarea de predicare a Regatului şi de facere de discipoli?

• În ce măsură au îndeplinit slujitorii lui Iehova din prezent misiunea dată de Isus de a face discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor?

• Cum putem să ne diversificăm ‘metodele de pescuit’, şi de ce trebuie să procedăm astfel?

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 10]

Publicaţii pentru nevăzători

Albert este bătrân creştin şi ministru cu timp integral în Statele Unite. El e nevăzător. Literatura biblică în Braille îl ajută să fie mai eficient în minister şi în activitatea sa de supraveghetor al serviciului. Cum se achită el de responsabilităţile din congregaţie?

„Albert e cel mai eficient supraveghetor al serviciului pe care l-a avut vreodată congregaţia noastră“, spune James, supraveghetorul care prezidează. Albert se numără printre cei aproximativ 5 000 de nevăzători din Statele Unite care, de-a lungul anilor, au primit publicaţii în engleză şi spaniolă, în alfabetul Braille. De fapt, din 1912 clasa sclavului fidel a furnizat peste o sută de publicaţii în Braille. Cu ajutorul tehnologiei moderne, în tipografiile Martorilor lui Iehova se produc anual milioane de pagini în Braille în peste zece limbi. Publicaţiile în Braille sunt distribuite în peste 70 de ţări.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 11]

Limbajul semnelor şi facerea de discipoli

Mii de Martori din lumea întreagă, inclusiv mulţi tineri zeloşi, au învăţat limbajul semnelor pentru a-i ajuta pe surzi să devină discipoli ai lui Cristos. Cu ce rezultate? Numai în Brazilia, într-unul din ultimii ani s-au botezat 63 de surzi. În această ţară 35 de Martori surzi slujesc ca evanghelizatori cu timp integral. La nivel mondial există peste 1 200 de congregaţii şi grupe care folosesc limbajul semnelor. Singura circumscripţie de limbajul semnelor din Rusia este, sub aspect geografic, circumscripţia cu cea mai mare suprafaţă din lume, cuprinzând întreaga Rusie!

[Chenarul de la pagina 12]

Să facem discipoli dintre oamenii de afaceri

O Martoră din Hawaii, care predica la birourile unor oameni de afaceri, l-a întâlnit pe directorul unei companii de transport. Deşi ocupat, bărbatul respectiv a fost de acord să studieze Biblia 30 de minute pe săptămână la biroul său. În fiecare miercuri dimineaţa, el le spune angajaţilor să nu fie deranjat cu convorbiri telefonice şi acordă studiului toată atenţia. O altă Martoră din Hawaii studiază Biblia o dată pe săptămână cu proprietara unui atelier de cizmărie. Studiul se ţine chiar la atelier. Când vine un client, Martora se dă la o parte, iar când clientul pleacă, studiul continuă.

Atât directorul, cât şi proprietara atelierului de cizmărie au fost contactaţi deoarece Martorii au luat iniţiativa să-şi „arunce mrejele“ şi în alte locuri. Care ar fi câteva locuri din teritoriul congregaţiei voastre unde aţi putea contacta oameni care sunt greu de găsit acasă?

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Aţi putea sluji într-un teritoriu de limbă străină?