Să susţinem cu fermitate învăţătura divină

„Încrede-te în DOMNUL din toată inima ta şi nu te sprijini pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.“ — PROVERBELE 3:5, 6.

 1. Prin ce mijloace putem avea acces mai mult ca oricând la informaţiile de provenienţă umană?

LA ORA actuală, pe pământ se publică aproximativ 9 000 de cotidiene. În fiecare an, numai în Statele Unite sunt editate circa 200 000 de cărţi noi. Potrivit unei estimări, în martie 1998 existau aproximativ 275 de milioane de pagini Web pe Internet. S-a spus că numărul acestora creşte cu 20 de milioane pe lună. Mai mult ca oricând, oamenii au acces la informaţii cu privire la aproape orice subiect. Deşi această situaţie are părţile ei bune, o asemenea supraabundenţă de informaţii a cauzat probleme.

 2. La ce probleme dă naştere accesul la o supraabundenţă de informaţii?

² Unii au ajuns dependenţi de informaţii, satisfăcându-şi încontinuu dorinţa nesăţioasă de a fi la zi cu noutăţile şi neglijând lucrurile mai importante. Alţii acumulează informaţii incomplete din diverse domenii ale cunoaşterii şi apoi se consideră experţi. Bazându-se doar pe o înţelegere limitată, ei ar putea lua decizii majore care să-i pună în pericol pe ei sau pe alţii. Iar un pericol care ne pândeşte la tot pasul este acela de a ne expune la informaţii false sau inexacte. Adesea nu există nici un mijloc sigur de a verifica exactitatea şi obiectivitatea avalanşei de informaţii din prezent.

 3. Ce avertismente privitoare la căutarea înţelepciunii umane se găsesc în Biblie?

³ Din timpuri străvechi, curiozitatea este o trăsătură a naturii umane. Încă din zilele regelui Solomon s-au înţeles pericolele pe care le prezintă faptul de a dedica mult timp acumulării de informaţii nefolositoare sau chiar dăunătoare. El a spus: „Ia învăţătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n-ai mai termina şi multă învăţătură oboseşte trupul“ (Eclesiastul 12:12). Secole mai târziu, apostolul Pavel i-a scris lui Timotei următoarele: „Păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de vorbele goale şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei pe nedrept numită astfel, pe care unii, mărturisind-o, n-au nimerit ţinta cu privire la credinţă“ (1 Timotei 6:20, 21). Da, creştinii de astăzi nu trebuie să se expună inutil ideilor dăunătoare.

 4. Care este o modalitate prin care ne putem manifesta încrederea în Iehova şi în învăţăturile sale?

⁴ De asemenea, este bine ca membrii poporului lui Iehova să dea ascultare cuvintelor din Proverbele 3:5, 6: „Încrede-te în DOMNUL din toată inima ta şi nu te sprijini pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările“. A ne încrede în Iehova înseamnă şi a respinge orice idee care vine în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu, indiferent că aceasta este rodul gândirii noastre sau a semenilor noştri. Pentru a ne ocroti spiritualitatea, este esenţial să ne exersăm facultăţile de percepţie, astfel încât să putem identifica şi evita orice informaţie dăunătoare (Evrei 5:14). Să vedem care sunt câteva surse ale unor astfel de informaţii.

O lume stăpânită de Satan

 5. Care este o sursă de idei dăunătoare, şi cine se află în spatele ei?

⁵ Lumea înstrăinată de Dumnezeu este o sursă prolifică de idei dăunătoare (1 Corinteni 3:19). Isus Cristos s-a rugat lui Dumnezeu pentru discipolii săi astfel: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de Cel Rău“ (Ioan 17:15). Cerând ca discipolii săi să fie ocrotiţi de „Cel Rău“, Isus a confirmat că Satan exercită influenţă asupra lumii. Statutul nostru de creştini nu ne apără automat de influenţele nefaste ale acestei lumi. Ioan a scris: „Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în Cel Rău“ (1 Ioan 5:19). Ne putem aştepta ca, îndeosebi în această parte finală a zilelor din urmă, Satan şi demonii lui să copleşească lumea cu informaţii dăunătoare.

 6. Cum poate lumea divertismentelor să facă o persoană să ajungă insensibilă pe plan moral?

⁶ De asemenea, ne putem aştepta ca unele informaţii dăunătoare să pară inofensive (2 Corinteni 11:14). Să ne gândim, de exemplu, la lumea divertismentelor, cu spectacolele TV, filmele, muzica şi materialul ei tipărit. Mulţi sunt de acord că unele forme de destindere promovează din ce în ce mai mult practici degradante ca imoralitatea, violenţa şi consumul de droguri. Când se expun prima dată la o formă de destindere de cea mai joasă factură morală, spectatorii ar putea fi şocaţi. Însă expunerea repetată poate face pe oricine insensibil. Nu ar trebui să considerăm niciodată acceptabilă sau inofensivă o formă de destindere care promovează idei nesănătoase. — Psalmul 119:37.

 7. Ce fel de înţelepciune umană ne poate submina încrederea în Biblie?

⁷ Să analizăm o altă sursă de informaţii care pot dăuna: fluxul continuu de teorii publicate de unii oameni de ştiinţă şi erudiţi care pun la îndoială autenticitatea Bibliei (compară cu Iacov 3:15). Informaţii de acest fel apar frecvent în reviste de succes şi în cărţi cu priză la cititori, iar ele pot submina încrederea cuiva în Biblie. Unele persoane se mândresc cu faptul că slăbesc autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu prin nesfârşite speculaţii. Un pericol similar a existat în zilele apostolilor, aşa cum reiese în mod evident din următoarele cuvinte ale apostolului Pavel: „Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după tradiţia oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii şi nu după Hristos“. — Coloseni 2:8.

Duşmani ai adevărului

 8, 9. Cum se manifestă apostazia în zilele noastre?

⁸ Apostaţii pot constitui o altă ameninţare la adresa spiritualităţii noastre. Apostolul Pavel a profeţit că printre cei ce se declarau creştini avea să apară apostazia (Faptele 20:29, 30; 2 Tesaloniceni 2:3). Ca împlinire a cuvintelor sale, după moartea apostolilor o mare apostazie a dus la formarea creştinătăţii. Astăzi, în mijlocul poporului lui Dumnezeu nu mai există o mare apostazie. Totuşi, câteva persoane au plecat dintre noi, iar unele dintre acestea sunt hotărâte să îi calomnieze pe Martorii lui Iehova răspândind minciuni şi informaţii eronate. Unii conlucrează cu alte grupări pentru a se împotrivi în mod organizat închinării pure. Procedând astfel, aceste persoane fac front comun chiar cu primul apostat, Satan.

⁹ Unii apostaţi folosesc tot mai mult diverse mijloace de comunicare în masă, inclusiv Internetul, pentru a răspândi informaţii false despre Martorii lui Iehova. În consecinţă, când unii oameni sinceri caută să se documenteze cu privire la convingerile noastre, ei ar putea veni în contact cu propaganda apostată. Chiar şi unii Martori s-au expus în mod nechibzuit acestor materiale dăunătoare. În plus, apostaţii participă uneori la programe radio sau de televiziune. Având în vedere această situaţie, ce ar fi înţelept să facem?

10. Care este modul înţelept de a proceda în ce priveşte propaganda apostată?

¹⁰ Apostolul Ioan le-a poruncit creştinilor să nu-i primească pe apostaţi în casă. El a scris: „Dacă cineva vine la voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-l salutaţi. Căci cine îl salută, participă la faptele lui rele“ (2 Ioan 10, 11). Dacă vom evita orice legătură cu aceşti împotrivitori, ne vom păzi de gândirea lor coruptă. Expunerea la învăţăturile apostate prin intermediul diverselor mijloace de comunicare moderne este la fel de periculoasă ca primirea unui apostat în casă. Să nu permitem niciodată curiozităţii să ne atragă pe o astfel de cale care duce la dezastru! — Proverbele 22:3.

În congregaţie

11, 12. a) Care era o sursă de idei dăunătoare în congregaţia din secolul I? b) Cum au eşuat unii creştini în ce priveşte susţinerea cu fermitate a învăţăturilor divine?

¹¹ Să analizăm o altă posibilă sursă de idei dăunătoare. Fără să aibă intenţia de a preda falsităţi, un creştin dedicat ar putea cultiva obiceiul de a vorbi necugetat (Proverbele 12:18). Din cauza naturii noastre imperfecte, cu toţii greşim uneori cu limba (Proverbele 10:19; Iacov 3:8). Conform dovezilor, în zilele apostolului Pavel existau în congregaţie unii care nu-şi stăpâneau limba şi se implicau în dispute aprinse despre cuvinte (1 Timotei 2:8). Alţii acordau o importanţă exagerată propriilor opinii, mergând până acolo încât contestau autoritatea lui Pavel (2 Corinteni 10:10–12). Acest spirit a generat conflicte inutile.

¹² Uneori, aceste neînţelegeri s-au transformat în „dispute violente despre fleacuri“, tulburând pacea congregaţiei (1 Timotei 6:5, NW; Galateni 5:15). Referindu-se la instigatorii la aceste dispute, Pavel a scris: „Dacă cineva învaţă pe oameni într-alt fel şi nu se ţine de cuvintele sănătoase, de cele despre Domnul nostru Isus Hristos şi de învăţătura potrivită cu evlavia, este plin de mândrie şi nu ştie nimic, având boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se nasc: invidia, certurile, cuvintele jignitoare, bănuielile rele“. — 1 Timotei 6:3, 4.

13. Cum s-au comportat majoritatea creştinilor din secolul I?

¹³ Din fericire, pe timpul apostolilor, majoritatea creştinilor au fost fideli şi au continuat să se concentreze asupra lucrării de predicare a veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu. Ei au fost ocupaţi cu îngrijirea ‘orfanilor şi a văduvelor în necazurile lor’ şi s-au păstrat „nepătaţi de lume“, fără să piardă timpul cu dezbateri inutile despre cuvinte (Iacov 1:27). Pentru a-şi ocroti spiritualitatea, ei au evitat „prieteniile rele“ chiar şi în interiorul congregaţiei creştine. — 1 Corinteni 15:33; 2 Timotei 2:20, 21.

14. Cum poate un firesc schimb de idei să degenereze, dacă nu suntem atenţi, într-o dispută periculoasă?

¹⁴ În mod similar, situaţiile prezentate în paragraful 11 nu caracterizează congregaţiile de astăzi ale Martorilor lui Iehova. Totuşi, e bine să recunoaştem că asemenea dezbateri zadarnice pot apărea. Bineînţeles, este normal să discutăm despre relatările biblice şi să ne punem întrebări cu privire la unele aspecte ale promisei lumi noi care nu au fost încă revelate. Şi nu este deloc greşit să avem un schimb de idei cu privire la chestiuni personale, cum ar fi îmbrăcămintea sau alegerea formei de destindere. Însă, dacă susţinem în mod dogmatic ideile noastre şi ne supărăm când alţii nu sunt de acord cu noi, congregaţia s-ar putea dezbina din cauza unor chestiuni minore. O discuţie banală, care la început pare inofensivă, poate ajunge cu adevărat dăunătoare.

Să păzim lucrul care ne-a fost încredinţat

15. În ce măsură pot ‘învăţăturile demonilor’ să ne afecteze pe plan spiritual, şi ce sfat este dat în Scripturi?

¹⁵ Apostolul Pavel avertizează: „Duhul spune lămurit că în timpurile din urmă unii se vor îndepărta de credinţă, dându-şi mintea unor duhuri înşelătoare şi unor învăţături ale demonilor“ (1 Timotei 4:1). Da, ideile dăunătoare constituie o ameninţare reală. Iată de ce Pavel l-a rugat pe iubitul său prieten Timotei aceste lucruri: „Timotei! păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de vorbele goale şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei pe nedrept numită astfel, pe care unii, mărturisind-o, n-au nimerit ţinta cu privire la credinţă“. — 1 Timotei 6:20, 21.

16, 17. Ce ne-a încredinţat Dumnezeu, şi cum trebuie să păzim acel lucru?

¹⁶ Cum putem noi astăzi să beneficiem de pe urma acestui avertisment ce vădeşte iubire? Lui Timotei i se încredinţase un lucru preţios de care trebuia să aibă grijă şi pe care trebuia să-l ocrotească. Ce anume? Pavel spune: „Să ai un model al cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, împreună cu credinţa şi cu dragostea în Hristos Isus. Lucrul acela bun care ţi s-a încredinţat, păzeşte-l prin Duhul Sfânt, care locuieşte în noi“ (2 Timotei 1:13, 14). Da, lucrul încredinţat lui Timotei includea „cuvintele sănătoase“, „învăţătura care concordă cu devoţiunea sfântă“ (1 Timotei 6:3, NW). În armonie cu aceste cuvinte, creştinii de astăzi sunt hotărâţi să-şi apere credinţa şi ansamblul de adevăruri care le-au fost încredinţate.

¹⁷ Păzirea lucrului care ne-a fost încredinţat cuprinde, printre altele, cultivarea unor bune obiceiuri de studiere a Bibliei şi cultivarea perseverenţei în rugăciune, în timp ce facem „bine la toţi, dar mai ales celor din casa credinţei“ (Galateni 6:10; Romani 12:11–17). Pavel ne mai îndeamnă astfel: „Urmăreşte dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. Luptă-te lupta cea bună a credinţei, apucă [ferm, NW] viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori“ (1 Timotei 6:11, 12). Expresiile „luptă-te lupta cea bună“ şi „apucă ferm“ folosite de Pavel arată clar că trebuie să ne împotrivim în mod activ şi cu hotărâre influenţelor dăunătoare pe plan spiritual.

Avem nevoie de discernământ

18. Cum putem noi, ca creştini, să manifestăm echilibru în ce priveşte informaţiile provenite din surse laice?

¹⁸ Bineînţeles, în timp ce luptăm lupta cea bună a credinţei, avem nevoie de discernământ (Proverbele 2:11; Filipeni 1:9). De exemplu, ar fi nerezonabil să privim cu suspiciune toate informaţiile laice (Filipeni 4:5, NW; Iacov 3:17). Nu toate ideile omeneşti vin în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu. Isus a lăsat să se înţeleagă că cei bolnavi trebuie să meargă să ceară sfatul unui medic calificat — în acest caz fiind vorba de o profesie laică (Luca 5:31). Chiar dacă în zilele lui tratamentul medical era destul de rudimentar, Isus a recunoscut că ajutorul oferit de un medic putea aduce foloase. Creştinii din prezent manifestă echilibru în privinţa informaţiilor laice, fără să se expună vreunei informaţii care le-ar putea dăuna pe plan spiritual.

19, 20. a) Cum pot bătrânii să dea dovadă de discernământ când îi ajută pe cei ce vorbesc necugetat? b) Cum îi tratează congregaţia pe cei ce continuă să promoveze învăţături false?

¹⁹ De asemenea, este deosebit de important ca bătrânii să manifeste discernământ când trebuie să-i ajute pe cei ce vorbesc necugetat (2 Timotei 2:7). Uneori, membrii congregaţiei s-ar putea lăsa antrenaţi în dispute cu privire la fleacuri şi argumente bazate pe speculaţii. Pentru a apăra unitatea congregaţiei, bătrânii trebuie să se ocupe fără întârziere de aceste probleme. În acelaşi timp, ei nu le vor atribui intenţii rele fraţilor lor şi nu se vor pripi să-i considere apostaţi.

²⁰ Pavel a descris spiritul cu care trebuie acordat ajutorul necesar, spunând: „Fraţilor, chiar dacă un om ar fi prins în vreo greşeală, voi care sunteţi duhovniceşti să-l îndreptaţi cu duhul blândeţii“ (Galateni 6:1). Referindu-se în mod concret la creştinii care se luptă cu îndoieli, Iuda a scris: „Să arătaţi înţelegere faţă de cei care se îndoiesc; căutaţi să mântuiţi pe alţii, smulgându-i . . . din foc“ (Iuda 22, 23). Bineînţeles, dacă cineva continuă să promoveze învăţături false după ce a fost avertizat de repetate ori, bătrânii trebuie să întreprindă o acţiune hotărâtă pentru a proteja congregaţia. — 1 Timotei 1:20; Tit 3:10, 11.

Să ne umplem mintea cu lucruri demne de laudă

21, 22. În ce privinţă trebuie să fim selectivi, şi cu ce ar trebui să ne umplem mintea?

²¹ Congregaţia creştină evită cuvintele dăunătoare care „rod ca o cangrenă“ (2 Timotei 2:16, 17; Tit 3:9). Acest lucru este valabil indiferent că e vorba de cuvintele care reflectă o „înţelepciune“ laică înşelătoare sau de cele care reflectă propaganda apostaţilor ori o vorbire necugetată în cadrul congregaţiei. Deşi o dorinţă sănătoasă de a învăţa lucruri noi poate fi utilă, curiozitatea nestăpânită ne poate aduce sub influenţa unor informaţii dăunătoare. Noi nu suntem în ignoranţă cu privire la planurile lui Satan (2 Corinteni 2:11). Ştim că el depune mari eforturi ca să ne distragă, astfel încât să încetinim ritmul în serviciul pe care i-l aducem lui Dumnezeu.

²² În calitate de miniştri excelenţi, să susţinem cu fermitate învăţătura divină (1 Timotei 4:6). Să ne folosim cu înţelepciune timpul, fiind selectivi în privinţa informaţiilor pe care le asimilăm. Procedând astfel, nu vom fi clătinaţi cu uşurinţă de propaganda satanică. Da, să continuăm să reflectăm la „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice virtute şi orice laudă“. Dacă ne umplem mintea şi inima cu aceste lucruri, Dumnezeul păcii va fi cu noi. — Filipeni 4:8, 9.

Ce am învăţat?

• Cum poate înţelepciunea laică să constituie o ameninţare la adresa spiritualităţii noastre?

• Ce putem face pentru a ne feri de informaţiile apostate dăunătoare?

• Ce fel de vorbire trebuie să evite membrii congregaţiei?

• Cum pot creştinii să manifeste echilibru în privinţa supraabundenţei de informaţii din prezent?

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Multe cărţi şi reviste cu priză la cititori intră în contradicţie cu valorile noastre creştine

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Creştinii pot să aibă un schimb de idei fără să fie dogmatici