De ce a spus Isus că „nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi“?

▪ În timpurile biblice, vinul se păstra de obicei în burdufuri (Iosua 9:13). Acestea se făceau din piele de capră sau de ied. După ce animalul era sacrificat şi i se tăiau capul şi picioarele, era îndepărtată întreaga piele, dar cu grijă pentru a nu se tăia din greşeală abdomenul. Apoi pielea era tăbăcită şi se coseau toate deschizăturile cu excepţia celei de la gât sau de la un picior. Această deschizătură avea să fie gura burdufului şi putea fi astupată cu un dop sau legată cu o sfoară.

Cu timpul însă, pielea burdufului îşi pierdea elasticitatea, devenind rigidă. Prin urmare, burdufurile vechi nu erau potrivite pentru păstrarea vinului nou, deoarece acesta fermentează, iar din cauza fermentaţiei, burdufurile puteau plesni. În schimb, cele noi erau mai flexibile, rezistând la presiunea cauzată de fermentarea vinului. Prin urmare, Isus a vorbit despre un lucru bine cunoscut pe vremea lui. Apoi, el a arătat ce se întâmpla dacă cineva punea totuşi vin nou în burdufuri vechi: „Vinul nou va sparge burdufurile şi se va vărsa, iar burdufurile se vor strica. Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi“ (Luca 5:37, 38).

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Burduf vechi