Întrebări de la cititori

● Ce a avut în vedere Isus cînd a spus că nimeni nu coase un petec nou la o haină veche, nici nu pune vinul nou în burdufuri vechi?

În esenţă el a vrut să spună că crestinismul nu trebuia şi de fapt nu putea să se constituie conform iudaismului din zilele sale cu tradiţiile oamenilor care-l dezvoltaseră.

Conform relatării lui Marcu, Isus a spus: „Nimeni nu coase un petec de postav nou la o haină veche; altfel petecul de postav nou rupe o parte din cel vechi, şi mai rea ruptură se face. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel vinul cel nou sparge burdufurile şi vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi.“ (Marcu 2:21, 22; Matei 9:16, 17; Luca 5:36–39).

Isus tocmai fusese întrebat de ce discipolii săi nu practicau postul asa cum făceau conducătorii religioşi, fariseii. Cristos a răspuns că întrucît el era împreună cu cei ce-l urmau, postul, ca semn de jale, era nepotrivit. Apoi el a spus cele citate mai sus.

În ilustraţiile sale exista un sens practic. Dacă cineva coase un petec nou la o haină sau un vesmînt vechi, materialul cel nou va intra la apă şi va provoca o ruptură cînd vesmîntul va fi dat la spălat. Sau dacă va pune cineva vinul într-o butelie de piele veche care şi-a pierdut elasticitatea, pielea va plesni cînd va fermenta vinul cel nou, eliminînd bioxid de carbon.

Isus şi-a ajutat în felul acesta ascultătorii să înţeleagă că nimeni nu trebuia să se aştepte ca discipolii lui să se conformeze vechilor practici ale iudaismului, printre care ritualului posturilor. De asemenea noile şi puternicele sale învăţături nu puteau fi cuprinse în mod adecvat în sistemul religiei iudaice. În schimb, cei ce îl ascultau şi-l urmau pe Isus se puteau bucura de vitalitatea învăţăturilor sale fără a încerca să le aducă în compromis cu căile fariseice ale conducătorilor iudei.

● La prima din cele zece plăgi, Moise a transformat întreaga apă a Egiptului în sînge. Preoţii egipteni au părut să imite după aceea această realizare. Dar de unde au avut apăţ?

Iehova îi spusese lui Moise cu referire la prima plagă: „Spune-i lui Aaron: ‘Ia-ţi toiagul, întinde-ţi mîna asupra apelor Egiptului, asupra rîurilor lui, asupra canalelor lui de la Nil, asupra bălţilor lui de stuf şi asupra tuturor apelor lui îndiguite, ca să se prefacă în sînge’. Şi atunci va fi sînge în toată ţara Egiptului, în vasele de lemn şi în vasele de piatră“. Moise şi Aaron au ascultat „şi a fost sînge în cele din urmă în toată ţara Egiptului“ (Exod 7:19–21).

În raport se zice mai departe: „Dar preoţii practicatori de magie au început să facă la fel cu artele lor ascunse“ (Exod 7:22). De unde au luat apă deci preoţii?

Unii comentatori conchid că nu toată apa a fost lovită de prima plagă (Compară Exod 9:25; 10:5.) Ei zic că prin referirea la apa din vasele de lemn şi vasele de piatră“ nu s-ar înţelege neapărat că toată apa care s-a găsit în recipiente, s-a transformat în sînge. Dacă aceasta ar fi aşa, atunci ultimele cuvinte din versetul 19 ar trebui înţelese în sensul că nici un pic de apă care să nu fi fost afectată de plagă n-ă mai putut fi turnată din nou în vase după ce apa din Nil şi din toate canalele sale, precum şi din iazuri şi pîrîuri s-a transformat în sînge, iar care s-a găsit în recipiente a fost întrebuinţată. Dacă considerăm aşă, atunci preoţii practicatori de magie şi-au săvîrşit înşelăciunea lor cu apa care fusese luată din Nil înainte ca acesta să fie lovit de plagă.

Există însă şi o alta posibilitate care se poate aduce în acord cu faptele. În Exod 7:24 se zice: „Şi toţi egiptenii s-au apucat să sape de-a lungul Nilului după apă de băut, căci nu puteau bea apă din fluviul Nil“. După cît se pare, au dat de apă care nu fusese lovită de plagă, atunci cînd s-au săpat fîntîni în solul umed al văii Nilului. Dacă egiptenii au putut scoate apă de băut din aceste fîntîni, preoţii exercitatori de magie au întrebuinţat probabil puţin din această apă pentru a-şi realiza minunea lor cu care l-au reţinut pe Faraon să nu dea drumul evreilor.

● Are voie un creştin să ia calmante dacă ne gîndim la faptul că Isus la execuţia sa a refuzat vinul cu calmant?

Nu este nimic de obiectat împotriva calmantelor. Isus a renunţat la ele evident că dintr-un motiv special.

Cu puţin înainte de a fi pironit pe stîlp, Isus a refuzat o băutură pe care Matei o descrie ca fiind „vin amestecat cu fiere“. Într-un comentariu cu privire la faptul acesta se spune: „Mirtul îi conferea vinului acru un gust mai bun şi avea, ca şi fierea amară, o acţiune narcotizantă şi anesteziantă. Băutura pe care a gustat-o Isus şi a refuzat-o poate să fi fost produsă cu amîndouă aceste părţi componente.

Isus ajunsese atunci la punctul culminant al căii integrităţii sale (Romani 5:18, 19). E uşor de înţeles că el nu voia să fie anesteziat sau narcotizat. El se rugase Tatălui său să fie gata să ia asupră-şi tot ce va veni peste el. Prin urmare, trebuia cu orice preţ ca Isus, în acele momente, să fie pe deplin conştient. (Matei 26:39; Ioan 10:17, 18). Cristos Isus trebuia să fie complet conştient de tot ceea ce făcea pentru a-şi păstra integritatea şi ca să poată rămîne credincios pînă la capăt.

Cum stau însă lucrurile cu un creştin care ia calmante cînd suferă dureri sau se supune la o operaţie? Biblia arată că este corect să dai o băutură ameţitoare unui muribund, pentru a-l ajuta să-şi uite suferinţa sau eventual durerea (Proverbe 31:6). Este adevărat că Biblia condamnă pe drept ca cineva să se îmbete cu alcool (un drog), însă nu se include aici şi întrebuinţarea unui drog cu rol de calmant. Cînd un asemenea calmant este prescris de medic, el poate servi unui scop bun. Pacientul trebuie să aibă însă în vedere să nu devină dependent de un calmant.