Regula de aur are valoare practică

Majoritatea oamenilor consideră Regula de aur o învăţătură morală enunţată de Isus. Însă Isus a spus: „Ceea ce predau eu nu este al meu, ci îi aparţine celui care m-a trimis“. — Ioan 7:16.

ÎNTR-ADEVĂR, Autorul învăţăturilor lui Isus, inclusiv al celei care a devenit cunoscută ca Regula de aur, este cel ce l-a trimis pe Isus, şi anume Creatorul, Iehova Dumnezeu.

Scopul iniţial al lui Dumnezeu era ca toţi oamenii să se trateze unii pe alţii aşa cum şi ei, la rândul lor, ar dori să fie trataţi de semenii lor. El a oferit cel mai bun exemplu de interes faţă de bunăstarea altora prin modul în care i-a creat pe oameni: „Dumnezeu a creat pe om după chipul Său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu; i-a creat de sex masculin şi de sex feminin“ (Geneza 1:27). Acest lucru înseamnă că, plin de iubire, Dumnezeu i-a înzestrat într-o anumită măsură pe oameni cu remarcabilele sale calităţi, pentru ca ei să se poată bucura de o viaţă liniştită, fericită şi plină de armonie — viaţă ce putea fi eternă. Conştiinţa pe care le-a dat-o Dumnezeu, dacă ar fi fost bine educată, i-ar fi îndemnat să-şi trateze semenii în aceeaşi manieră în care ei înşişi şi-ar fi dorit să fie trataţi.

Începe să domine egoismul

Omenirea a avut într-adevăr un început minunat. Dar ce s-a întâmplat mai apoi? Simplu spus, oamenii au început să fie egoişti. Majoritatea dintre noi cunosc relatarea biblică din capitolul 3 al cărţii Geneza despre ceea ce a făcut primul cuplu uman. Îndemnaţi de Satan, care s-a opus tuturor normelor drepte ale lui Dumnezeu, Adam şi Eva au respins cu egoism guvernarea lui Dumnezeu, preferând să fie independenţi şi să stabilească singuri ce e bine şi ce e rău. Egoismul şi răzvrătirea nu numai că le-au adus o grea pierdere, dar au şi dus la consecinţe tragice pentru toţi urmaşii care aveau să li se nască. Aceasta a fost o dovadă clară a rezultatului dezastruos al ignorării învăţăturii cunoscute în prezent ca Regula de aur. Drept urmare, „printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, deoarece toţi păcătuiseră“. — Romani 5:12.

Deşi omenirea ca întreg a întors spatele căilor iubitoare ale lui Iehova Dumnezeu, el nu i-a abandonat pe oameni. De pildă, Iehova le-a dat israeliţilor Legea, aceasta servindu-le ca îndrumător. Prin intermediul Legii, ei erau instruiţi să-i trateze pe alţii aşa cum doreau ei înşişi să fie trataţi. Legea reglementa modul cum trebuiau să fie trataţi sclavii, orfanii şi văduvele. Ea conţinea prevederi care precizau cum trebuia să se acţioneze în caz de agresiune, răpire şi furt. Îndrumările privitoare la igienă arătau preocupare pentru sănătatea altora. Existau chiar şi legi privitoare la sexualitate. Făcând o sinteză a Legii, Iehova i-a spus poporului: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“, afirmaţie citată mai târziu de Isus (Leviticul 19:18; Matei 22:39, 40). Legea includea, de asemenea, prevederi referitoare la modul cum trebuiau trataţi străinii ce locuiau printre israeliţi. Legea poruncea: „Să nu asupreşti pe străin; ştiţi ce simte străinul, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului“. Cu alte cuvinte, israeliţii trebuiau să manifeste bunătate şi empatie faţă de cei defavorizaţi. — Exodul 23:9; Leviticul 19:34; Deuteronomul 10:19.

Atât timp cât israeliţii au respectat cu fidelitate Legea, Iehova a binecuvântat naţiunea. Sub domnia lui David şi sub cea a lui Solomon, naţiunea a prosperat, iar poporul era fericit şi mulţumit. Iată ce ne spune o relatare istorică: „Iuda şi Israel erau în număr foarte mare, ca nisipul de pe ţărmul mării. Ei mâncau, beau şi se înveseleau. Iuda şi Israel . . . au locuit în siguranţă, fiecare sub via lui şi sub smochinul lui“. — 1 Împăraţi 4:20, 25.

Din păcate, naţiunea nu s-a bucurat pentru mult timp de pace şi siguranţă. Deşi aveau Legea lui Dumnezeu, israeliţii nu au respectat-o; ei au permis egoismului să le înăbuşe interesul faţă de alţii. Acest lucru, precum şi apostazia, le-a adus suferinţe atât la nivel individual, cât şi la nivel naţional. În cele din urmă, în anul 607 î.e.n., Iehova le-a permis babilonienilor să distrugă regatul lui Iuda, oraşul Ierusalim, inclusiv măreţul templu din acest oraş. De ce? „«Pentru că n-aţi ascultat cuvintele Mele, iată, voi trimite să aducă toate popoarele de la miazănoapte», zice DOMNUL; «şi voi trimite la slujitorul Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi voi aduce împotriva acestei ţări şi împotriva locuitorilor ei şi împotriva tuturor acestor popoare de jur împrejur, ca să le distrugă şi să facă din ele o groază şi o batjocură, nişte dărâmături veşnice»“ (Ieremia 25:8, 9). Ce preţ au plătit pentru că au abandonat închinarea pură la Iehova!

Un exemplu demn de imitat

Isus Cristos nu numai că a predat Regula de aur, dar a şi lăsat cel mai bun exemplu în ce priveşte aplicarea ei. El s-a preocupat cu sinceritate de bunăstarea altora (Matei 9:36; 14:14; Luca 5:12, 13). Odată, aflându-se în apropiere de oraşul Nain, Isus a văzut un cortegiu funerar şi o văduvă îndurerată care jelea moartea singurului ei fiu. Relatarea biblică spune: „Când Domnul a zărit-o, i s-a făcut milă de ea“ (Luca 7:11–15). Potrivit lucrării Vine’s Expository Dictionary of Old and New Testament Words, expresia „i s-a făcut milă“ se referă la „a fi mişcat în interior“. El i-a înţeles durerea, ceea ce l-a îndemnat să facă ceva concret pentru a o elibera de suferinţă. Ce bucurie a simţit acea văduvă când Isus l-a înviat pe băiat şi „i l-a dat mamei lui“!

În cele din urmă, în armonie cu scopul lui Dumnezeu, Isus a fost dispus să sufere şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru ca omenirea să poată fi eliberată din sclavia păcatului şi a morţii. Acesta este exemplul suprem a ceea ce înseamnă a trăi conform Regulii de aur. — Matei 20:28; Ioan 15:13; Evrei 4:15.

Oameni care aplică Regula de aur

Există oare în prezent oameni care trăiesc cu adevărat potrivit Regulii de aur? Da, şi ei nu fac aceasta numai când le convine. De pildă, în Germania nazistă, în timpul celui de-al doilea război mondial, Martorii lui Iehova şi-au păstrat credinţa în Dumnezeu şi iubirea de aproapele şi au refuzat să facă compromis în privinţa Regulii de aur. Când Statul a dus o campanie de ură şi de discriminare împotriva tuturor evreilor, Martorii au continuat să urmeze Regula de aur. Chiar şi în lagărele de concentrare, ei au continuat să se îngrijească de semenii lor, împărţindu-şi puţina hrană pe care o aveau cu evreii şi cu neevreii înfometaţi. Mai mult decât atât, deşi Statul le poruncise să ia arma pentru a-i ucide pe alţi oameni, ei au refuzat să facă acest lucru, întrucât nici ei nu doreau să fie ucişi de alţii. Cum ar fi putut să-i ucidă pe cei pe care trebuiau să-i iubească ca pe ei înşişi? Din cauza refuzului lor, mulţi au fost trimişi în lagăre de concentrare, iar alţii au fost chiar ucişi. — Matei 5:43–48.

De fapt, când citiţi acest articol, trageţi foloase de pe urma unui alt exemplu de aplicare a Regulii de aur. Martorii lui Iehova îşi dau seama că există mulţi oameni care suferă, fiind lipsiţi de speranţă şi de ajutor. Din acest motiv, Martorii desfăşoară în mod voluntar o activitate concretă pentru a-i ajuta pe alţii să înveţe despre speranţa şi îndrumarea practică pe care le conţine Biblia. Această activitate face parte dintr-o lucrare mondială de instruire, care se efectuează la o scară fără precedent. Cu ce rezultate? Aşa cum s-a profeţit în Isaia 2:2–4, „multe popoare“, de fapt peste şase milioane de oameni din întreaga lume, sunt ‘învăţate căile Lui [Iehova] şi să umble pe cărările Lui’. În mod figurativ, aceşti oameni au învăţat să-şi ‘făurească din săbiile lor fiare de plug şi din suliţele lor cosoare’. Ei au găsit pace şi siguranţă în aceste timpuri dificile.

Ce se poate spune despre voi?

Gândiţi-vă puţin la necazurile şi suferinţa pe care nesocotirea Regulii de aur le-a adus omenirii de la răzvrătirea instigată de Satan Diavolul în Eden până în prezent. Iehova îşi propune să remedieze în curând situaţia. În ce mod? „În acest scop a fost dezvăluit Fiul lui Dumnezeu, şi anume ca să distrugă lucrările Diavolului“ (1 Ioan 3:8). Acest lucru va avea loc sub domnia Regatului lui Dumnezeu, regat încredinţat lui Isus Cristos, o persoană capabilă şi înţeleaptă, cel care a predat Regula de aur şi a trăit în conformitate cu ea. — Psalmul 37:9–11; Daniel 2:44.

David, un rege al Israelului antic, a remarcat: „Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel drept părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea. El totdeauna este milos şi dă împrumut şi urmaşii lui vor fi binecuvântaţi“ (Psalmul 37:25, 26). Nu sunteţi de acord că majoritatea oamenilor din prezent sunt preocupaţi să primească şi să obţină lucruri în loc să fie ‘miloşi şi să dea cu împrumut’? Evident, respectarea Regulii de aur poate aduce adevărata pace şi siguranţă, deoarece ea le dă posibilitatea oamenilor să se bucure de binecuvântări atât în prezent, cât şi în viitor, sub domnia Regatului lui Dumnezeu. Regatul lui Dumnezeu va îndepărta orice urmă de egoism şi de răutate de pe pământ şi va înlocui prezentul sistem al guvernării umane corupte cu un sistem nou, creat de Dumnezeu. Atunci, toţi oamenii se vor bucura să trăiască potrivit Regulii de aur. — Psalmul 29:11; 2 Petru 3:13.

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 4, 5]

Isus nu numai că a predat Regula de aur, dar a şi lăsat cel mai bun exemplu în ce priveşte aplicarea ei

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Respectarea Regulii de aur poate aduce adevărata pace şi siguranţă