„Rămâneţi în cuvântul meu“

„Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi într-adevăr discipolii mei.“ — IOAN 8:31.

 1. a) Ce a lăsat Isus în urmă când s-a întors la cer? b) La ce întrebări vom găsi răspuns?

CÂND Isus Cristos, întemeietorul creştinismului, s-a întors la cer, el nu a lăsat în urma sa cărţi, monumente sau bogăţii. El a lăsat însă în urmă discipoli, precum şi cerinţe concrete pentru cei ce doresc să-i fie discipoli. De fapt, în evanghelia lui Ioan, Isus menţionează trei cerinţe importante pe care trebuie să le întrunească oricine doreşte să-i fie continuator. Care sunt acestea? Cum le putem satisface? Şi cum putem fi siguri în prezent că întrunim cerinţele pentru a fi discipoli ai lui Cristos?a

 2. Menţionaţi o cerinţă importantă pentru a fi discipoli ai lui Isus, consemnată în evanghelia lui Ioan.

² Cu aproximativ şase luni înainte de a muri, Isus s-a dus la Ierusalim şi le-a predicat mulţimilor care se adunaseră acolo pentru Sărbătoarea colibelor, care dura o săptămână. Ca urmare, când sărbătoarea era deja la jumătate, „mulţi din mulţime şi-au pus credinţa în el“. Isus a continuat să predice, astfel că şi în ultima zi a sărbătorii, „mulţi şi-au pus credinţa în el“ (Ioan 7:10, 14, 31, 37; 8:30). Atunci, Isus şi-a îndreptat atenţia asupra noilor credincioşi şi a enunţat o cerinţă importantă pentru cei ce doreau să-i fie discipoli. Iată cuvintele lui Isus, consemnate de apostolul Ioan: „Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi într-adevăr discipolii mei“. — Ioan 8:31.

 3. Ce calitate trebuie să manifeste cineva pentru a ‘rămâne în cuvântul’ lui Isus?

³ Prin aceste cuvinte, Isus nu a vrut să spună că noilor credincioşi le lipsea credinţa. Nu, el a arătat că li se oferea posibilitatea de a-i deveni adevăraţi discipoli dacă rămâneau în cuvântul său, dovedind astfel perseverenţă. Ei îi acceptaseră cuvântul, însă acum trebuiau să rămână în el (Ioan 4:34; Evrei 3:14). Într-adevăr, Isus a considerat perseverenţa o calitate atât de importantă pentru continuatorii săi încât chiar în ultima discuţie purtată cu apostolii şi consemnată în Evanghelia lui Ioan a dat de două ori îndemnul: „Continuă să mă urmezi“ (Ioan 21:19, 22). Mulţi creştini din secolul I au făcut aşa (2 Ioan 4). Ce anume i-a ajutat să persevereze?

 4. Ce anume i-a ajutat pe creştinii din secolul I să persevereze?

⁴ Apostolul Ioan, care a slujit ca discipol fidel al lui Cristos timp de aproximativ şapte decenii, a îndreptat atenţia asupra unui factor important. El i-a lăudat pe creştinii fideli spunând: „Sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi l-aţi învins pe cel rău“. Acei discipoli ai lui Cristos au perseverat, adică au rămas în cuvântul lui Dumnezeu, deoarece cuvântul lui Dumnezeu a rămas în ei. Ei l-au apreciat din inimă (1 Ioan 2:14, 24). Şi azi, ca să ‘perseverăm până la sfârşit’, trebuie să avem grijă să păstrăm în noi cuvântul lui Dumnezeu (Matei 24:13). Cum putem face acest lucru? Răspunsul îl găsim într-o ilustrare spusă de Isus.

„Cel ce aude cuvântul“

 5. a) Care sunt diferitele tipuri de sol menţionate de Isus în una dintre ilustrările sale? b) Ce reprezintă sămânţa şi solul din ilustrarea lui Isus?

⁵ În evangheliile după Matei, Marcu şi Luca este consemnată o ilustrare a lui Isus despre un semănător care îşi seamănă sămânţa (Matei 13:1–9, 18–23; Marcu 4:1–9, 14–20; Luca 8:4–8, 11–15). Ideea principală a ilustrării, după cum reiese din aceste relatări, este că acelaşi tip de sămânţă cade pe diferite tipuri de sol, dând rezultate diferite. Primul tip de sol este tare, al doilea nu are adâncime, iar al treilea este acoperit de spini. Cel de-al patrulea, spre deosebire de celelalte trei, este „bun“ şi „excelent“. Potrivit explicaţiei lui Isus, sămânţa este mesajul despre Regat consemnat în Cuvântul lui Dumnezeu, iar solul reprezintă oameni cu stări diferite ale inimii. Deşi oamenii descrişi prin diversele tipuri de sol au unele lucruri în comun, cei descrişi prin solul excelent prezintă o caracteristică cu totul aparte.

 6. a) În ce fel se deosebeşte cel de-al patrulea tip de sol din ilustrarea lui Isus de celelalte trei, şi ce reprezintă el? b) De ce anume avem nevoie pentru a da dovadă de perseverenţă ca discipoli ai lui Cristos?

⁶ Relatarea din Luca 8:12–15 arată că în toate cele patru situaţii, oamenii ‘aud cuvântul’. Însă cei care au „o inimă excelentă şi bună“ nu se mulţumesc să ‘audă cuvântul’, ci „îl reţin şi aduc rod cu perseverenţă“. Fiind afânat şi având adâncime, solul excelent permite rădăcinilor să se înfigă bine, astfel încât sămânţa încolţeşte şi dă rod (Luca 8:8). În mod asemănător, cei care au o inimă excelentă înţeleg, apreciază şi „absorb“ cuvântul lui Dumnezeu (Romani 10:10; 2 Timotei 2:7). Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în ei. Prin urmare, ei aduc rod cu perseverenţă. Aşadar, pentru a da dovadă de perseverenţă ca discipoli ai lui Cristos trebuie să avem o apreciere sinceră şi profundă faţă de Cuvântul lui Dumnezeu (1 Timotei 4:15). Dar cum putem cultiva o asemenea apreciere?

Starea inimii şi o meditare profundă

 7. Ce activitate este în strânsă legătură cu o inimă bună?

⁷ Să remarcăm cu ce activitate asociază de repetate ori Biblia o inimă bună şi excelentă. „Inima celui drept se gândeşte [meditează, NW] ce să răspundă“ (Proverbele 15:28). „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetarea inimii mele, DOAMNE“ (Psalmul 19:14). „Meditarea inimii mele va fi la lucruri inteligente.“ — Psalmul 49:3, NW.

 8. a) Ce trebuie să evităm şi ce trebuie să facem când citim Biblia? b) De ce foloase avem parte dacă medităm sub rugăciune la Cuvântul lui Dumnezeu (vezi şi chenarul ‘Ferm stabiliţi în adevăr’)?

⁸ Asemenea acestor scriitori ai Bibliei, şi noi trebuie să medităm cu apreciere şi sub rugăciune la Cuvântul lui Dumnezeu şi la acţiunile sale. Când citim Biblia şi publicaţiile biblice nu ar trebui să fim asemenea unor turişti grăbiţi care fac multe fotografii, fără să apuce să se bucure de peisaj. Dimpotrivă, când studiem Biblia, dorim să ne rezervăm timp ca să stăm şi să ne bucurăm de peisaj, ca să zicem aşa.b Când reflectăm în linişte la ceea ce citim, cuvântul lui Dumnezeu ne influenţează inima. El face apel la sentimentele noastre şi ne modelează gândirea. El ne îndeamnă, totodată, să-i împărtăşim lui Dumnezeu în rugăciune cele mai intime gânduri. În felul acesta ne ataşăm şi mai mult de Iehova, iar iubirea pentru el ne impulsionează să-l urmăm în continuare pe Isus chiar şi în situaţii potrivnice (Matei 10:22). Evident, este absolut necesar să medităm la cuvintele lui Dumnezeu dacă dorim să-i rămânem fideli până la sfârşit. — Luca 21:19.

 9. Ce putem face pentru ca inima noastră să rămână receptivă la cuvântul lui Dumnezeu?

⁹ Ilustrarea lui Isus mai arată că există obstacole care împiedică încolţirea seminţei — cuvântul lui Dumnezeu. Aşadar pentru a rămâne discipoli fideli ar trebui: 1) să identificăm obstacolele simbolizate prin caracteristicile negative ale solului menţionate în ilustrare şi 2) să luăm măsuri pentru a le înlătura sau evita. Astfel, vom avea grijă ca inima noastră să rămână receptivă la sămânţa Regatului şi să continue să dea rod.

„De-a lungul drumului“: Cei care se lasă distraşi

10. Descrieţi primul tip de sol din ilustrarea lui Isus şi explicaţi ce reprezintă acesta.

¹⁰ Sămânţa cade mai întâi „de-a lungul drumului“ — primul tip de sol — unde este „călcată în picioare“ (Luca 8:5). Solul aflat de-a lungul drumului ce trece prin lanul de cereale este bătătorit de numărul mare de trecători (Marcu 2:23). În mod asemănător, cei care permit vieţii trepidante din această lume să le răpească foarte mult timp şi energie ar putea constata că sunt prea ocupaţi ca să mai cultive o apreciere sinceră pentru cuvântul lui Dumnezeu. Ei îl aud, însă nu meditează la el. Prin urmare, inima lor rămâne nereceptivă. Înainte ca ei să cultive iubire faţă de el „vine Diavolul şi ia cuvântul din inima lor ca să nu creadă şi să nu fie salvaţi“ (Luca 8:12). Cum se poate preveni această situaţie?

11. Cum putem împiedica inima noastră să devină asemenea solului bătătorit?

¹¹ Se pot face multe lucruri pentru a împiedica inima să devină asemenea solului neproductiv aflat de-a lungul drumului. Un sol tare şi bătătorit poate deveni afânat şi fertil dacă este arat, iar oamenii nu mai calcă pe el. În mod similar, dacă ne facem timp să studiem Cuvântul lui Dumnezeu şi să medităm la el, inima noastră poate deveni asemenea solului fertil, sau excelent. Secretul este să nu ajungem prea ocupaţi cu lucrurile obişnuite ale vieţii (Luca 12:13–15). Dimpotrivă, să avem grijă să ne rezervăm timp ca să reflectăm la „lucrurile mai importante“ din viaţă. — Filipeni 1:9–11.

„Pe stâncă masivă“: Cei cărora le este frică

12. Care este adevăratul motiv pentru care noua plantă se usucă în cel de-al doilea tip de sol menţionat în ilustrarea lui Isus?

¹² Când sămânţa cade pe cel de-al doilea tip de sol, ea nu rămâne pur şi simplu la suprafaţa lui, ca în primul caz. Sămânţa prinde rădăcini şi încolţeşte. Însă când răsare soarele, planta tânără este arsă de căldura lui dogoritoare şi se usucă. Să remarcăm însă un detaliu important: Adevăratul motiv pentru care planta se usucă nu este căldura. La drept vorbind, şi planta care creşte într-un sol excelent este expusă la soare, însă nu se usucă, ci îi merge bine. Care este atunci motivul? Noua plantă se usucă deoarece, aşa cum spune Isus, ‘solul nu are adâncime’ şi ‘umezeală’ (Matei 13:5, 6; Luca 8:6). O „stâncă masivă“ aflată sub stratul de pământ de la suprafaţă nu-i dă voie seminţei să-şi înfigă rădăcinile suficient de adânc ca să găsească umezeală şi să capete stabilitate. Tânăra plantă se usucă deoarece solul nu are adâncime.

13. Ce fel de oameni sunt asemenea solului lipsit de adâncime, şi care este adevăratul motiv al reacţiei lor?

¹³ Această parte a ilustrării se referă la cei care „primesc cuvântul cu bucurie“ şi îl urmează cu zel pe Isus „o anumită perioadă“ (Luca 8:13). Când sunt expuşi la soarele arzător al ‘necazurilor sau persecuţiilor’, lor li se face atât de frică, încât îşi pierd bucuria şi tăria şi nu-l mai urmează pe Cristos (Matei 13:21). Însă adevăratul motiv pentru care se tem ei nu este opoziţia. La urma urmei, milioane de discipoli ai lui Cristos îndură tot felul de necazuri, şi rămân totuşi fideli (2 Corinteni 2:4; 7:5). Adevăratul motiv pentru care unora le este frică şi părăsesc adevărul este că inima lor asemănătoare unei stânci îi împiedică să mediteze suficient de profund la lucruri spirituale şi ziditoare. Prin urmare, aprecierea pe care o cultivă ei pentru Iehova şi cuvântul său este superficială şi prea slabă ca să-i ajute să reziste opoziţiei. Ce poate face cineva pentru a nu ajunge într-o asemenea situaţie?

14. Ce măsuri ar trebui să ia cineva pentru a nu-i permite inimii să devină asemenea solului lipsit de adâncime?

¹⁴ O persoană trebuie să aibă grijă ca în inima sa să nu se ridice nici un obstacol asemănător unei stânci, cum ar fi o amărăciune adâncă, un egoism disimulat sau alte sentimente la fel de puternice, însă ascunse. Dacă există deja un astfel de obstacol, cuvântul lui Dumnezeu care exercită putere poate să-l înlăture (Ieremia 23:29; Efeseni 4:22; Evrei 4:12). Apoi, meditarea sub rugăciune va favoriza „implantarea cuvântului“ în inima persoanei respective (Iacov 1:21). Acest lucru îi va da forţa de a înfrunta perioadele de descurajare şi curajul de a-şi păstra fidelitatea în pofida încercărilor.

„Printre spini“: Cei cu inima împărţită

15. a) De ce merită să acordăm o atenţie deosebită celui de-al treilea tip de sol menţionat de Isus? b) Ce se întâmplă în cele din urmă cu al treilea tip de sol, şi de ce?

¹⁵ Celui de-al treilea tip de sol, pe care cresc spini, merită să-i acordăm o atenţie deosebită deoarece în anumite privinţe se aseamănă cu solul excelent. La fel ca solul excelent, acest tip de sol permite seminţei să prindă rădăcini şi să încolţească. La început, nu există nici o diferenţă în privinţa modului în care creşte planta. Cu timpul însă apare o situaţie care duce la înăbuşirea plantei. Spre deosebire de solul excelent, acest sol ajunge să fie năpădit de spini. Când răsare, planta tânără trebuie să se „lupte“ cu ‘spinii care cresc împreună cu ea’. Un timp, ele se luptă pentru hrană, lumină şi spaţiu, însă până la urmă spinii acoperă planta şi ‘o înăbuşă’. — Luca 8:7.

16. a) Ce gen de persoane sunt reprezentate de solul acoperit de spini? b) Potrivit celor trei relatări evanghelice, ce anume reprezintă spinii? — Vezi nota de subsol.

¹⁶ Ce gen de persoane sunt reprezentate de solul acoperit de spini? Isus spune: „Acestea sunt cei care au auzit, dar, lăsându-se purtaţi de îngrijorările, de bogăţiile şi de plăcerile vieţii acesteia, sunt complet înăbuşiţi şi nu aduc nimic la perfecţiune“ (Luca 8:14). Aşa cum sămânţa semănătorului şi spinii cresc concomitent în sol, unele persoane încearcă să se ocupe şi de cuvântul lui Dumnezeu şi de „plăcerile vieţii“. Adevărul cuvântului lui Dumnezeu este semănat în inima lor, dar trebuie să „lupte“ cu alte lucruri care le subjugă atenţia. Inima lor figurativă este împărţită (Luca 9:57–62). Aceasta îi împiedică să acorde timp suficient meditării sub rugăciune şi cu seriozitate asupra cuvântului lui Dumnezeu. Ei nu asimilează pe deplin cuvântul lui Dumnezeu, lipsindu-le astfel aprecierea sinceră necesară pentru a persevera. Treptat, interesele lor spirituale sunt umbrite de obiective nespirituale până acolo încât ajung să fie „complet înăbuşiţi“.c Ce final trist pentru cei care nu-l iubesc pe Iehova cu toată inima! — Matei 6:24; 22:37.

17. Ce decizii trebuie să luăm în viaţă ca să nu fim înăbuşiţi de spinii figurativi menţionaţi în ilustrarea lui Isus?

¹⁷ Dacă acordăm prioritate lucrurilor spirituale, nu celor materiale, nu vom fi înăbuşiţi de îngrijorările şi plăcerile acestei lumi (Matei 6:31–33; Luca 21:34–36). Nu ar trebui să neglijăm niciodată citirea Bibliei şi meditarea la ceea ce citim. Vom găsi mai mult timp pentru a medita cu atenţie şi sub rugăciune dacă ne simplificăm cât mai mult viaţa (1 Timotei 6:6–8). Slujitorii lui Dumnezeu care au procedat astfel — adică cei care, cum s-ar spune, au smuls din rădăcină spinii pentru a permite plantei care aduce rod să beneficieze de mai multă hrană, lumină şi spaţiu — sunt bogat binecuvântaţi de Iehova. Iată ce spune Sandra, care are 26 de ani: „Când meditez la binecuvântările de care am parte pe calea adevărului, îmi dau seama că lumea nu poate oferi nimic care să se compare cu aceasta“. — Psalmul 84:11.

18. Cum putem să rămânem în cuvântul lui Dumnezeu şi să perseverăm în calitate de creştini?

¹⁸ Este evident, aşadar, că fiecare dintre noi, tânăr sau vârstnic, va rămâne în cuvântul lui Dumnezeu şi va persevera ca discipol al lui Cristos atât timp cât cuvântul lui Dumnezeu rămâne în el. Prin urmare, să avem grijă ca solul inimii noastre figurative să nu devină niciodată tare, să nu ajungă lipsit de adâncime sau acoperit de spini, ci să rămână afânat şi adânc. În acest fel, vom putea să „absorbim“ cuvântul lui Dumnezeu şi să ‘aducem rod cu perseverenţă’. — Luca 8:15.

[Note de subsol]

Cum aţi răspunde?

• De ce trebuie să „rămânem în cuvântul“ lui Isus?

• Cum putem permite cuvântului lui Dumnezeu să rămână în inima noastră?

• Ce fel de persoane sunt reprezentate de cele patru tipuri de sol menţionate de Isus?

• Cum putem găsi timp ca să medităm la cuvântul lui Dumnezeu?

[Chenarul/Fotografia de la pagina 10]

‘FERM STABILIŢI ÎN ADEVĂR’

NUMEROŞI creştini care slujesc de mult timp ca discipoli ai lui Cristos dovedesc an de an că sunt ‘ferm stabiliţi în adevăr’ (2 Petru 1:12). Ce anume îi ajută să persevereze? Iată ce au spus unii dintre ei.

„Îmi închei fiecare zi citind un fragment din Biblie şi rugându-mă. Apoi mă gândesc la ce am citit.“ — Jean, botezată în 1939.

„Meditând la iubirea profundă pe care ne-o arată Iehova, o persoană atât de măreaţă, capăt un sentiment de siguranţă şi puterea de a-mi păstra fidelitatea.“ — Patricia, botezată în 1946.

„Întrucât mi-am păstrat bune obiceiuri de studiu al Bibliei şi m-am lăsat absorbită de «lucrurile profunde ale lui Dumnezeu», am putut să perseverez în serviciul său.“ — 1 Corinteni 2:10; Anna, botezată în 1939.

„Citesc Biblia şi publicaţiile bazate pe Biblie cu obiectivul de a-mi analiza inima şi motivaţiile.“ — Zelda, botezată în 1943.

„Cele mai preţioase momente sunt când pot să mă plimb şi să-i vorbesc lui Iehova în rugăciune spunându-i efectiv tot ce simt.“ — Ralph, botezat în 1947.

„Îmi încep ziua cu analizarea textului zilei şi cu citirea unui pasaj din Biblie. În felul acesta, am la ce să meditez pe parcursul zilei.“ — Marie, botezată în 1935.

Pentru mine, analizarea verset cu verset a unei cărţi biblice este cu adevărat stimulatoare.“ — Daniel, botezat în 1946.

Când vă faceţi timp să reflectaţi sub rugăciune la cuvântul lui Dumnezeu? — Daniel 6:10b; Marcu 1:35; Faptele 10:9.

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Dând prioritate lucrurilor spirituale, putem ‘aduce rod cu perseverenţă’