Viaţa lui Isus şi serviciul său divin
Potolirea unei furtuni înspăimîntătoare
ISUS avusese o zi plină de activitate în care, printre altele, a învăţat mulţimea de pe ţărmul mării iar apoi le–a explicat în particular discipolilor săi ilustrările pe care le făcuse. O dată cu venirea serii el spune: „Să trecem pe malul celălalt.“
Aici, pe malul estic al Mării Galileii se află regiunea Decapole, denumire care provine din cuvintele greceşti déka, ce înseamnă „zece“, şi pólis care înseamnă „oraş“. Oraşele din Decapole sînt un centru al culturii greceşti, deşi, fără îndoială, acolo locuiesc şi numeroşi evrei. Activitatea lui Isus în această regiune este însă foarte restrînsă. După cum vom vedea mai tîrziu, chiar şi cu ocazia acestor vizite el este împiedicat să rămînă prea mult timp aici.
Cînd Isus le cere discipolilor ca să traverseze pe malul celălalt, aceştia îl iau cu ei în ambarcaţie. Însă plecarea lor nu trece neobservată. În scurt timp şi alţii se urcă în ambarcaţiunile lor ca să–i însoţească. Drumul nu este prea lung. Marea Galileii este doar un lac mare de circa 21 km lungime şi maximum 12 km lăţime.
De bună seamă că Isus este obosit. De aceea, la scurt timp după ce ei încep să vîslească el se culcă în partea din spate a bărcii, pune capul pe o pernă şi cade într–un somn adînc. Cîţiva dintre apostoli sînt marinari cu experienţă care au pescuit vreme îndelungată pe Marea Galileii, astfel că îşi asumă sarcina de a manevra ambarcaţia.
Dar această călătorie nu avea să fie deloc uşoară. Datorită temperaturii mai ridicate de la suprafaţa lacului, care se găseşte la circa 210 m. sub nivelul mării, şi a stratului de aer mai rece care este în munţii din apropiere, iau naştere uneori vînturi puternice care coboară vijelios şi cauzează brusc la suprafaţa lacului furtuni violente. Tocmai acest lucru se întîmplă şi acum. Nu după mult timp se stîrnesc valuri care izbesc ambarcaţia şi năvălesc în ea, încît aceasta este gata–gata să se scufunde. Însă Isus continuă să doarmă!
Experimentaţii marinari se luptă din răsputeri să o menţină pe linia de plutire. Fără îndoială că ei au mai navigat pe timp de furtună, dar de data aceasta sînt la capătul puterilor. Temîndu–se să nu–şi piardă viaţa, ei îl trezesc pe Isus. ’Stăpîne, oare nu îţi pasă? Ne scufundăm!‘ exclamă ei. ’Salvează–ne, căci o să pierim!‘
Ridicîndu–se în picioare, Isus porunceşte vîntului şi mării: ’Linişte! Tăceţi!‘ Şi vîntul năpraznic încetează iar marea devine calmă. Întorcîndu–se spre discipoli, Isus îi întreabă: ’De ce sînteţi atît de fricoşi? Tot nu aveţi credinţă?‘
La aceasta, o frică neobişnuită pune stăpînire pe discipoli. ’Cine este în realitate omul acesta?‘ se întreabă ei unul pe altul. ’Fiindcă el porunceşte chiar vînturilor şi apei, iar ele ascultă de el.‘
Cîtă putere manifestă Isus! Cîtă asigurare ne dă faptul de a şti că Regele nostru are putere asupra forţelor naturii şi că atunci cînd toată atenţia lui se va concentra asupra pămîntului nostru pe parcursul perioadei în care va fi la conducerea Regatului, toţi vor locui în siguranţă, la adăpost de îngrozitoarele calamităţi naturale.
După cîtva timp de la încetarea furtunii Isus şi discipolii săi ajung teferi pe ţărmul răsăritean. Poate că celelalte ambarcaţii au fost ocolite de iureşul furtunii şi s–au întors în siguranţă acasă. — Marcu 4:35—5:2; Matei 8:18, 23–28; Luca 8:22–27.
◆ Ce este Decapole şi unde este situată ea?
◆ Ce fenomene fizice generează furtunile violente ce au loc pe Marea Galileii?
◆ Ce fac discipolii cînd îndemînarea lor marinărească nu îi salva?
[Ilustraţie pe toată pagina 10]