Sfaturi ‘drese cu sare’

„Exprimarea voastră să fie întotdeauna plăcută, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum să-i răspundeţi fiecăruia.“ — COLOSENI 4:6.

 1, 2. De ce este deosebit de important ca sfaturile date de creştini să fie ‘drese cu sare’?

DE-A lungul istoriei sarea a jucat un rol deosebit în pregătirea mîncărurilor. Ea le conservă şi le evidenţiază atît de bine gustul încît, fără sare, majoritatea preparatelor culinare sînt considerate fade sau fără gust. Drept urmare, cînd Pavel a scris că vorbele unui creştin trebuie să fie ‘drese cu sare’ el a vrut să spună că limbajul său ar trebui să fie edificator, dar şi plăcut şi atrăgător (Coloseni 4:6). Lucrul acesta este adevărat mai ales cînd este vorba de a da sfaturi. De ce?

² Scopul sfaturilor nu este doar de a aduce persoanei sfătuite informaţii privind cunoştinţa, deoarece deseori ea cunoaşte deja unele principii biblice care se referă la situaţia sa. Dificultatea pentru ea constă fie în a le pune în aplicare, fie în a sesiza importanţa lor. Deci ceea ce creştinul trebuie să se străduiască în primul rînd să schimbe, atunci cînd dă sfaturi, este modul de a gîndi al persoanei respective (Galateni 6:1; Efeseni 4:11, 12). Iată de ce este nevoie de „sare“.

 3. Ce ajutor a acordat Iehova creştinilor care dau sfaturi?

³ A da sfaturi nu este de fapt un lucru uşor; aceasta necesită cunoştinţă şi discernămînt (Proverbe 2:1, 2, 9; 2 Timotei 4:2). Din fericire, Iehova ne-a furnizat Biblia, care conţine nu numai cunoştinţa de care avem nevoie, ci şi numeroase exemple de sfaturi date de oamenii lui Dumnezeu care au dat dovadă de discernămînt. Analizarea cîtorva dintre aceste exemple ne va ajuta să fim sfătuitori mai eficienţi.

„Sfătuitorul minunat“

 4. Cum poate un bătrîn creştin să-l imite pe Isus Cristos cînd dă sfaturi congregaţiei?

⁴ Să ne gîndim, de exemplu, la Isus, acest „Sfătuitor minunat“ (Isaia 9:6). La sfîrşitul secolului I el a dat sfaturi la şapte congregaţii din districtul Asiei, prin intermediul unor scrisori trimise acestora din ordinul său. Aceste scrisori sînt un excelent model pentru bătrîni, cînd aceştia trebuie să dea sfaturi congregaţiei lor, iar principiile pe care le conţin sînt valabile şi pentru sfaturile individuale. Isus abordează în aceste scrisori chestiuni importante, printre care: apostazia, influenţa unei „Izabele“, starea de a fi căldicel şi materialismul (Apocalips 2:4, 14, 15, 20–23; 3:1, 14–18). Isus vorbeşte despre aceste lucruri în mod deschis. Nu există nici o îndoială cu privire la ceea ce el a vrut să spună fiecărei congregaţii. În zilele noastre, imitîndu-l pe Isus, bătrînii trebuie să-şi „condimenteze“ cu umilinţă şi bunătate sfaturile pe care le dau membrilor congregaţiei lor (Filipeni 2:3–8; Matei 11:29). Pe de altă parte, de asemenea pentru a-l imita pe Isus, ei trebuie să se exprime în mod deschis. Un sfat nu ar trebui să fie nici vag, nici general, deoarece atunci congregaţia nu ar înţelege la ce se referă.

 5, 6. Ce alte învăţăminte poate să tragă un bătrîn de azi din declaraţiile lui Isus către cele şapte congregaţii?

⁵ Observaţi, de asemenea, că ori de cîte ori este cazul, Isus felicită în mod călduros congregaţiile la începutul scrisorilor sale şi încheie cu cîteva cuvinte menite să le încurajeze şi să le edifice (Apocalips 2:2, 3, 7; 3:4, 5). În acelaşi mod, creştinii care dau sfaturi trebuie să-şi „condimenteze“ cuvintele cu felicitări şi îndemnuri. După cum a declarat un bătrîn experimentat: „dacă ne mulţumim doar a-i mustra pe fraţi, nu vom realiza de fapt mare lucru“. După ce a primit de la un bătrîn un sfat ferm, un creştin nu ar trebui să se simtă demoralizat, ci mai curînd fortificat şi hotărît să procedeze mai bine în viitor. — Compară 2 Corinteni 1:1–4.

⁶ În sfîrşit, ce spun declaraţiile lui Isus adresate congregaţiilor din Smirna şi Filadelfia? Ele nu erau cîtuşi de puţin critice faţă de aceşti fraţi. Isus i-a îndemnat la perseverenţă, deoarece treceau prin încercări grele (Apocalips 2:8–11; 3:7–13). Supraveghetorii creştini, de asemenea, nu ar trebui doar să corijeze ceea ce nu este în regulă, ci şi să fie mereu gata să-i felicite pe fraţii lor pentru munca bună pe care au efectuat-o şi să-i îndemne la perseverenţă. — Romani 12:12.

Folosiţi ilustrările

 7, 8. (a) Ce anume făcea ca sfaturile date de Isus discipolilor săi să fie ‘drese cu sare’? (b) De ce sînt ilustrările preţioase atunci cînd este vorba de a da sfaturi?

⁷ Într-o altă împrejurare, Isus i-a sfătuit pe discipolii săi cînd aceştia erau preocupaţi să afle cine va fi primul în Regatul cerurilor. El ar fi putut să-i certe cu severitate, dar, în loc să facă astfel, ‘el şi-a dres cuvintele cu sare’. Chemînd la el un copilaş, Isus a zis: „Oricine se va umili ca acest copilaş va fi cel mai mare în regatul cerurilor“ (Matei 18:1–4; Luca 9:46–48). Sfatul era clar, dar purta totodată amprenta bunătăţii şi era edificator. Arătîndu-le că Regatul cerurilor va fi total diferit de regatele acestei lumi, Isus i-a îndemnat pe discipolii săi la umilinţă şi s-a străduit să-i facă să înţeleagă că nu aveau nici un motiv de ceartă.

⁸ Să ne oprim o clipă asupra metodei eficace folosite de Isus pentru a transmite această învăţătură. El a folosit o ilustrare vie: un copilaş. Sfătuitorii prevăzători îşi ‘dreg’ deseori cuvintele cu ilustrări deoarece acestea pot scoate în evidenţă gravitatea problemei sau îl pot ajuta pe cel sfătuit să judece şi să vadă chestiunea într-o nouă lumină. Ilustrările ajută deseori la reducerea tensiunilor.

 9. Citează alte exemple extrase din Scripturi în care s-au folosit ilustrări pentru a da sfaturi.

⁹ Cînd Iehova l-a avertizat pe Cain de riscul de a comite un păcat grav, el a comparat, într-un mod impresionant, păcatul cu o fiară sălbatică. El a spus: „Păcatul pîndeşte la intrare şi dorinţa lui se ţine de tine“ (Geneza 4:7). Cînd Iona s-a mîniat deoarece Iehova îi cruţase pe niniviţii care se căiseră, el a primit de la Dumnezeu o tigvă care să-i facă umbră. Apoi, deoarece această plantă s-a uscat şi Iona s-a plîns, Iehova i-a zis: „În ce te priveşte, ţie ţi-a fost milă de tigvă (. . .) Mie nu ar trebui oare să-mi fie milă de Ninive, marele oraş, în care există peste o sută douăzeci de mii de oameni?“ (Iona 4:5–11). Ce sfat plin de putere!

10. Cum s-a folosit, în timpul nostru, un creştin de o ilustrare pentru a ajuta o adolescentă să înţeleagă mai bine intenţiile părinţilor ei?

¹⁰ Metoda este aplicabilă şi în epoca noastră. O adolescentă se enerva de faptul că părinţii i-au pus restricţii cu privire la societatea pe care o frecventa. Atunci, un supraveghetor itinerant a încercat să o ajute prin intermediul următoarei ilustrări: „Îţi place să coşi, nu-i aşa? Să spunem că îţi petreci mult timp ca să confecţionezi o rochie frumoasă pentru o prietenă. După ce i-ai dăruit-o, constaţi că ea se serveşte de rochie pentru a spăla cu ea duşumeaua. Ce efect ar avea lucrul acesta asupra ta?“ „M-ar supăra“, a recunoscut adolescenta. Slujitorul creştin a spus în continuare: „Tot aşa văd lucrurile şi părinţii tăi. Ei şi-au consacrat mult timp educării tale şi sînt mîndri de tine. Astfel, ei doresc ca tu să ai o societate care să te trateze în mod corespunzător şi nu o societate care să sfîrşească prin a-ţi dăuna.“ Această ilustrare a ajutat-o pe adolescenta noastră să înţeleagă scopul pe care părinţii ei se străduiau să-l atingă.

Puneţi întrebări

11. De ce se poate spune că, atunci cînd l-a sfătuit pe Iona, Iehova s-a folosit în mod eficient de întrebări?

¹¹ Poate că aţi observat că, în timp ce discuta cu Iona despre mînia neraţională a acestuia, Iehova s-a folosit şi de întrebări. Iona, enervat de faptul că Ninive nu fusese distrusă, şi-a cerut moartea. Iehova i-a spus: „Pe drept te-ai aprins tu de mînie?“ Iona nu a răspuns. Iată de ce Iehova a făcut să crească tigva iar apoi să se usuce. Iona s-a supărat şi mai tare. Atunci Iehova l-a întrebat: „Pe drept te-ai aprins tu de mînie cu privire la tigvă?“ De data aceasta Iona s-a hotărît să răspundă: „Pe drept m-am aprins de mînie, pînă la moarte.“ Întrucît acum profetul i-a răspuns, Iehova va compara atitudinea lui Iona faţă de o plantă obişnuită, cu propria sa atitudine faţă de Ninive. El i-a pus o ultimă întrebare: „Mie nu ar trebui oare să-mi fie milă de Ninive?“ (Iona 4:4, 9, 11). Iehova l-a sfătuit deci pe Iona să imite propria Sa atitudine faţă de niniviţii care s-au căit.

12. Ce valoare au întrebările atunci cînd este vorba de a da sfaturi? Ilustrează răspunsul.

¹² Da, cel care dă un sfat va reuşi să înţeleagă mai bine ce gîndeşte interlocutorul său dacă îi va pune acestuia întrebări. În plus, cel care este sfătuit va deveni mai conştient de problemele pe care le are şi de motivele proprii. De exemplu, cineva ar putea să considere că el are tot dreptul să bea un păhărel înainte de a se sui la volanul maşinii sale pentru a se întoarce acasă şi să nu vrea să renunţe la părerile sale. El ar putea spune cu toată sinceritatea: ‘Alcoolul nu are nici un efect asupra mea!’ S-ar putea, de asemenea, ca un prieten să vrea să-i explice şi să i se adreseze astfel: ‘Să presupunem că ai avea un accident de care nu ai fi răspunzător. Ce ar crede poliţia dacă ar constata că ai băut? Şi dacă alcoolul ţi-ar afecta reflexele, fie chiar şi în foarte mică măsură? Vrei într-adevăr să conduci, ştiind că nu dispui în întregime de capacitatea ta? Ar merita oare sa rişti doar pentru un păhărel?’

13. Cum a reuşit un bătrîn să dea un sfat cu ajutorul Bibliei şi punînd întrebări? De ce a fost eficientă metoda?

¹³ Sfaturile pe care le dau creştinii, se întemeiază întotdeauna pe Biblie. Şi, ori de cîte ori este posibil, aceştia se folosesc efectiv de Biblie pentru a da sfaturi. Lucrul acesta ne poate ajuta foarte mult (Evrei 4:12). Vom ilustra această afirmaţie. Un bătrîn cu multă experienţă a încercat să-l ajute pe un creştin care nu mai era activ în predicare. El i-a atras atenţia asupra parabolei despre omul care le-a cerut celor doi fii ai săi să meargă să lucreze la via sa. Primul a spus că va merge, dar nu s-a dus. Al doilea a spus că nu va merge, dar, în cele din urmă, s-a hotărît să se ducă (Matei 21:28–31). Atunci bătrînul l-a întrebat: „Cu care dintre aceşti doi fii semeni tu acum?“ Creştinul a sesizat repede aluzia, îndeosebi cînd bătrînul a adăugat: „După părerea ta, cum consideră Iehova, Proprietarul viei, ceea ce faci tu?“

14. Citează alte împrejurări în care întrebările au o valoare utilă pentru cel care dă sfaturi.

¹⁴ Astfel putem reuşi să-i ajutăm pe cei care au îndoieli, pe cei care au necazuri cu partenerul de căsătorie, cu familia lor sau cu alte persoane, sau pe cei care întîmpină alte situaţii dificile.a Întrebările puse cu iscusinţă îi ajută pe cei sfătuiţi să gîndească. Ei se examinează şi trag concluzia care se impune.

Ascultaţi cu atenţie

15. (a) Ce nu au făcut cei trei „consolatori“ ai lui Iov? (b) În ce anume îl va ajuta pe un creştin, care dă sfaturi, faptul de a asculta ce are de spus cel sfătuit?

¹⁵ Amintiţi-vă însă că, cel care pune o întrebare doreşte să audă răspunsul care îi va fi dat (Proverbe 18:13). Cel care dă sfaturi nu ar trebui să comită eroarea pe care au făcut-o cei trei „consolatori“ ai lui Iov. Ei nu l-au ascultat efectiv pe Iov deoarece îşi făcuseră deja o părere cu privire la suferinţele lui, şi anume că acestea erau rezultatul păcatelor lui (Iov 16:2; 22:4–11). Dimpotrivă, un creştin ar trebui să asculte cu atenţie cînd dă un sfat. Astfel, el poate să remarce pauze semnificative sau influxiuni ale vocii care arată că interlocutorul său nu i-a dezvăluit totul. Poate că o întrebare suplimentară i-ar permite acestuia să exprime un gînd secret al minţii sale. — Compară Proverbe 20:5.

16. Ce ar trebui să facă un creştin care dă sfaturi cînd îl ascultă pe unul dintre creştini care este revoltat?

¹⁶ Este adevărat că nu este întotdeauna uşor să dai sfaturi unei persoane care este mînioasă şi care exclamă: „Îmi urăsc părinţii!“ sau, „Nu mai pot să trăiesc cu soţul meu!“ Te simţi descumpănit cînd trebuie să asculţi asemenea lucruri. Dar să nu uităm că Iehova a fost dispus să-l asculte pe Asaf care se plîngea de faptul că fidelitatea sa părea zadarnică (Psalm 73:13, 14). Dumnezeu l-a ascultat şi pe Ieremia cînd acesta pretindea că este înşelat (Ieremia 20:7). Habacuc părea că se plînge de faptul că cei răi îi oprimau pe cei drepţi, fără ca măcar Iehova să-i vadă (Habacuc 1:13–17). În mod asemănător, un creştin ar trebui să fie gata să asculte, cînd dă sfaturi. Dacă persoanele pe care le sfătuieşte manifestă anumite sentimente, pe care tocmai le-am amintit, sfătuitorul trebuie să aibă cunoştinţa necesară pentru a fi în măsură să îi ajute. El nu ar trebui să îi determine în mod subtil să spună ceea ce ar vrea el să spună, împiedicîndu-i astfel să spună ceea ce au ei în realitate de spus. El nu ar trebui nici să reacţioneze violent sau să-l judece pe cel sfătuit, fapt care l-ar putea descuraja pe acesta să-şi deschidă şi mai mult inima. — Proverbe 14:29; 17:27.

17. De ce se poate spune că simplul fapt de a-i asculta pe fraţii noştri este, uneori, un mijloc de a-i consola?

¹⁷ Uneori, o bună parte a sfatului nostru constă în a-l asculta pe cel sfătuit, în a-l lăsa să-şi descarce durerea, să spună ce are pe inimă sau să-şi dezvăluie durerile sufleteşti. Cînd Naomi s-a întors din cîmpiile Moabului, femeile din Israel au primit-o cu aceste cuvinte: „Aceasta este Naomi?“ Dar Naomi a răspuns cu tristeţe: „Nu mă numiţi Naomi. Numiţi-vă Mara, fiindcă Cel Atotputernic mi-a cauzat multă amărăciune. Cînd am plecat eram plină şi Iehova m-a făcut să mă întorc cu mîinile goale. De ce să mă numiţi Naomi cînd Iehova m-a umilit şi Cel Atotputernic mi-a cauzat nenorocire?“ (Rut 1:19–21). Femeile israelite nu i-au putut răspunde mare lucru. Dar simplul fapt de a manifesta iubire, ascultînd cu atenţie durerea altora poate deseori să contribuie la vindecarea lor.b

Să fiţi realişti

18. (a) Citează cîteva dintre reacţiile la sfaturile lui Iehova şi ale lui Isus Cristos. (b) Prin urmare, ce calitate ar trebui să cultive creştinii care dau sfaturi?

¹⁸ Bineînţeles, nu toţi oamenii reacţionează în acelaşi fel la un sfat. Este însă clar faptul că Iona a reacţionat bine la sfatul lui Iehova. El şi-a revenit atît de bine din amărăciunea şi mînia sa, încît a scris relatarea despre ceea ce i s-a întîmplat pentru ca alţii să tragă învăţăminte din ea. Discipolilor lui Isus le-a trebuit un anumit timp ca să înţeleagă lecţia de umilinţă pe care le-a dat-o el. De fapt, chiar în noaptea care a precedat moartea sa, ei s-au certat din nou ca să afle cine va fi cel mai mare dintre ei (Luca 22:24). Este deci necesar ca aceia care dau sfaturi, să fie răbdători (Ecleziast 7:8). În general, dacă starea rea de spirit a unei persoane este profund înrădăcinată în ea, nu sînt suficiente doar cîteva cuvinte ale unui bătrîn pentru a o face să se schimbe. Dificultăţile de lungă durată dintre doi soţi nu vor dispărea după o singură întrevedere cu un creştin matur. Poate că sînt necesare luni de zile pentru vindecarea unei boli fizice grave; acest lucru este valabil şi pentru afecţiunile spirituale. Pe de altă parte, unii nici măcar nu ascultă sfaturile înţelepte. Deşi a fost sfătuit de însuşi Iehova, Cain s-a dus să-l omoare pe fratele său. — Geneza 4:6–8.

19. Cum poate veni congregaţia în ajutorul celor care suferă de tulburări afective?

¹⁹ Cei care întîmpină dificultăţi serioase nu ar trebui să ceară imposibilul de la membrii congregaţiei. Un frate creştin nu poate să facă să dispară o depresiune nervoasă cronică sau tulburări afective cauzate, poate, de un eveniment tragic sau de o situaţie dificilă. Cînd o persoană suferă de o boală fizică, singurul lucru pe care îl face medicul este deseori să îi aline suferinţele, aşteptînd ca ea să se vindece. De asemenea, cînd un creştin este deprimat, congregaţia poate să încerce să-l „aline“, rugîndu-se cu el şi pentru el, adresîndu-i cuvinte de încurajare cînd este slab şi acordîndu-i tot ajutorul posibil în practică. Apoi, în general, timpul şi spiritul lui Iehova reuşesc să-l vindece (Proverbe 12:25; Iacob 5:14, 15). Astfel, o tînără, cîndva victima unui incest, a scris: „Deşi incestul este o încercare afectivă teribilă, organizaţia lui Iehova face mult ca să te susţină; în plus, cu ajutorul Scripturilor şi cel al fraţilor şi surorilor poţi să ieşi din starea aceasta.“c

20. Ce rol joacă sfaturile în eforturile pe care le facem toţi pentru a continua să-l slujim pe Iehova?

²⁰ Da, creştinii au responsabilitatea de a se întrajutora. Toţi membrii congregaţiei — şi îndeosebi bătrînii — ar trebui să se îngrijească de fericirea lor reciprocă şi să ofere, atunci cînd este necesar, sfaturi pline de bunătate şi extrase din Scripturi (Filipeni 2:4). Bineînţeles, aceste sfaturi nu ar trebui să fie autoritare sau aspre şi nu ar trebui să dea impresia că se caută să se dirijeze viaţa celui căruia i se dau aceste sfaturi. Dimpotrivă, ele ar trebui să se bazeze pe Scripturi şi să fie ‘drese cu sare’ (Coloseni 4:6). Cu toţii avem nevoie, din cînd în cînd, de ajutor, chiar un sfat oportun, ‘dres’ cu bunătate şi încurajări, ne va ajuta să rămînem pe calea care duce la viaţă eternă.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Care aspecte ale sfaturilor lui Isus adresate celor şapte congregaţii pot să-i ajute pe bătrînii de astăzi?

◻ Citează cîteva exemple din Scripturi, în care, pentru a da sfaturi, sînt folosite ilustrări.

◻ Ce valoare au întrebările pentru un creştin care dă sfaturi?

◻ Cum ar putea face uz de Biblie un sfătuitor iscusit?

◻ De ce persoana care dă un sfat trebuie să ştie să-l şi asculte totodată, pe cel sfătuit?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 22]

Folosind un copil pentru a-şi ilustra argumentaţia, Isus a dat discipolilor săi un sfat clar, plin de bunătate şi edificator

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

Iona era plin de amărăciune şi de mînie, dar el a reacţionat, evident, corect la sfatul lui Iehova