O urgentă nevoie de mai mulţi lucrători pentru seceriş

„Secerişul, într-adevăr, este mare, dar lucrătorii sînt puţini. Rugaţi-l deci pe stăpînul secerişului să trimită lucrători în secerişul său.“ — LUCA 10:2.

 1. Ce ar putea crede cineva despre declaraţia lui Isus, consemnată la Luca 10:2, dar cum ar fi înţelept să procedăm?

CÎND citeşti aceste cuvinte ale lui Isus, nu ai sentimentul că te vizează şi pe tine? Întrucît aceste cuvinte datează de peste 19 secole, ai putea crede că nu mai au absolut nici o valoare. Dar ar fi o eroare să tragi astfel de concluzie pripită. Pentru a înţelege bine sensul cuvintelor lui Isus, să vedem ce anume s-a întîmplat după ce Isus le-a rostit, apoi să examinăm cum se prezintă situaţia în timpul nostru. — Vezi 1 Corinteni 10:11.

 2. În faţa cărei situaţii, care pretindea o acţiune imediată, s-a aflat Isus în anul 32 e.n., şi cum i-a făcut el faţă?

² La data cînd se încheia sărbătoarea colibelor din anul 32 e.n., mai rămăseseră doar şase luni pînă la moartea lui Isus pe un stîlp de tortură. În scopul intensificării lucrării de predicare, acesta a trimis 70 de discipoli, „doi cîte doi, înaintea lui, în toate oraşele şi locurile în care urma să vină el însuşi“. Ei au plecat, aşadar, în timp ce le răsunau încă în auz aceste cuvinte ale lui Isus: „Secerişul, într-adevăr, este mare, dar lucrătorii sînt puţini. Rugaţi-l deci pe Stăpînul secerişului să trimită lucrători în secerişul său.“ — Luca 10:1, 2.

Un mare seceriş

 3. Arătaţi care a fost în parte, rezultatul intensificării lucrării de predicare pe parcursul ultimelor luni ale serviciului lui Isus.

³ Care au fost consecinţele acestei intensificări a lucrării de predicare? Iată ce citim: „Şi cei şaptezeci s-au întors cu bucurie, zicînd: «Doamne, chiar demonii ne sînt supuşi cînd ne folosim de numele tău».“ Ce minunată demonstraţie a puterii lui Dumnezeu asupra demonilor! Acest extraordinar raport de serviciu l-a entuziasmat, desigur, pe Isus, căci acesta a declarat: „L-am văzut pe Satan deja căzut din cer ca un fulger“ (Luca 10:17, 18). Isus ştia că Satan şi demonii săi vor sfîrşi prin a fi alungaţi din ceruri, după naşterea Regatului mesianic. Dar în acele momente, pe cînd Isus se afla încă pe pămînt, faptul că nişte simpli oameni expulzau demoni invizibili constituia o garanţie suplimentară a realizării acestui eveniment îmbucurător. Iată de ce Isus vorbea despre viitoarea expulzare, din domeniul ceresc, a lui Satan ca despre un fapt sigur. — Apocalips 12:5, 7–10.

 4. La ce a servit secerişul întreprins de Isus şi discipolii săi înainte de 14 Nisan, anul 33 e.n.?

⁴ Secerişul despre care vorbea Isus nu se referea la un seceriş de cereale, ci la unul de oameni, şi anume, un seceriş de persoane asemănătoare oilor, care vor reacţiona cu promptitudine la mesajul Regatului. Rezultatele acestui seceriş începuseră să se vadă încă de pe atunci. Totuşi, secerişul la care au participat Isus şi discipolii săi pe parcursul celor cîteva luni care rămăseseră pînă la 14 Nisan, anul 33 e.n., n-a făcut decît să pregătească un seceriş cu mult mai mare, care urma să aibă loc după moartea şi învierea lui Isus. — Vezi Psalm 136:1, 2, 5, 6.

 5. Ce evenimente extraordinare s-au produs la sărbătoarea Zilei a Cincizecea a anului 33 e.n., şi ce influenţă au exercitat acestea asupra lucrării de seceriş care trebuia să urmeze?

⁵ Iată-ne la sărbătoarea Zilei a Cincizecea a anului 33 e.n. Circa 120 de discipoli ai lui Isus s-au adunat la Ierusalim. „Deodată a venit din cer un zgomot asemănător celui al unei violente răbufniri de vînt, şi a umplut toată casa în care şedeau jos (...) şi toţi s-au umplut de spirit sfînt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le acorda spiritul să se exprime.“ Acesta a fost punctul de plecare al unui seceriş extraordinar. „În ziua aceea au fost adăugate în jur de trei mii de suflete“ (Fapte 1:15; 2:1–4, 41). „Şi zi de zi, de comun acord, ei frecventau cu perseverenţă templul (...), lăudînd pe Dumnezeu şi găsind favoare în faţa întregului popor. În acelaşi timp, Iehova continua să le adauge zilnic pe cei care erau salvaţi“ (Fapte 2:46, 47). Puţin mai departe citim: „Mai mult decît atît, continuau să fie adăugaţi cei care credeau în Domnul, mulţimi atît de bărbaţi cît şi de femei.“ Şi mai citim iarăşi: „Cuvîntul lui Dumnezeu continua deci să crească, şi numărul discipolilor se înmulţea considerabil în Ierusalim; şi o mare mulţime de preoţi asculta de credinţă.“ — Fapte 5:14; 6:7.

 6. Ce efect a avut asupra secerişului opoziţia manifestată faţă de lucrarea de predicare?

⁶ După aceea, opoziţia faţă de mesajul Regatului s-a intensificat. Oare acest fapt avea să încetinească lucrarea de seceriş? Deloc, căci aceia „care fuseseră dispersaţi străbăteau ţara declarînd vestea bună a Regatului“. Filip a mers în Samaria; mulţimile îl ascultau cu atenţie; cei stăpîniţi de demoni, paralizaţii şi şchiopii au fost vindecaţi cu toţii. Nu este deloc de mirare deci că ‘a fost o mare bucurie în oraşul acesta’. — Fapte 8:1–8.

 7. În ce măsură au ascultat discipolii de ordinul lui Isus consemnat la Fapte 1:8?

⁷ După învierea sa, Isus le spusese discipolilor săi: „Îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi pînă la cea mai îndepărtată parte a pămîntului“ (Fapte 1:8). Avînd în vedere ce teren de activitate imens stătea în faţă era nevoie urgentă de un număr mai mare de lucrători. Era de aşteptat acum să se înregistreze la seceriş un număr considerabil de discipoli. Lucrul acesta chiar se producea deja, sub conducerea spiritului sfînt al lui Dumnezeu. Ca urmare a convertirii lui Saul, cunoscut drept un om ce răspîndea teroare, relatarea biblică arată următoarele: „Atunci, într-adevăr, în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, adunarea a cunoscut o perioadă de pace, şi s-a zidit şi, în timp ce umbla în teamă de Iehova şi în mîngîierea spiritului sfînt, ea se înmulţea“ (Fapte 9:31). Pe măsură ce strîngerea persoanelor asemănătoare oilor se accelera, fără îndoială că în mintea primilor creştini reveneau cu regularitate aceste cuvinte ale lui Isus: „Rugaţi-l deci pe Stăpînul secerişului să trimită lucrători în secerişul lui.“ A răspuns Iehova, „Stăpînul secerişului“, la această cerere? Categoric, da! Altfel, cum s-ar fi putut vorbi de „speranţa acelei veşti bune (...) care a fost predicată în toată creaţia care este sub cer“? — Coloseni 1:23.

O necesitate şi mai urgentă în epoca noastră

 8. De ce, în anii ’80, este nevoie mai mult ca oricînd de lucrători ai Regatului?

⁸ În prezent, în anii ’80, nevoia de lucrători pentru seceriş este mai presantă ca oricînd. De ce? Pentru că aria terenului mondial a crescut mult. Ca urmare a acestui fapt, recolta care trebuie culeasă este cu mult mai mare. Lucrul acesta este în armonie cu ceea ce a anunţat Isus. Într-adevăr, el a declarat că atunci cînd discipolii săi vor predica vestea bună, ei vor înfăptui lucrări mai mari decît cele pe care le făcuse el. — Ioan 14:12.

 9. (a) Cum este subliniată, în viziunea lui Ioan, relatată în Apocalips 7:1–3, urgenţa lucrării de predicare ce trebuie îndeplinită? (b) Ce concluzie importantă se poate trage din expresia „primele roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel“, care apare în Apocalips 14:4?

⁹ Caracterul urgent al lucrării de predicare în epoca noastră este subliniat în cadrul unei viziuni care i-a fost dată lui Ioan şi care este relatată în Apocalips 7:1–3. Apostolul a văzut „patru îngeri stînd în picioare la cele patru colţuri ale pămîntului“, şi care ‘ţineau strîns cele patru vînturi ale pămîntului’. Pînă cînd le reţin ei? Numai ‘pînă ce îi vor fi sigilat pe frunte pe sclavii lui Dumnezeu’. Dar cît timp pretinde acest lucru? Un element al răspunsului îl găsim în faptul că la celebrarea Comemorării din 4 aprilie 1985, numai 9 051 persoane s-au identificat că aparţin clasei celor 144 000. Aceşti creştini unşi sînt astăzi ultimii reprezentanţi dintre aceia despre care, în Apocalips 14:4, se spune că „au fost cumpăraţi dintre oameni ca primele roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel“. Reiese deci că cea mai mare parte dintre „primele roade“ a fost culeasă. Dar expresia „primele roade“ nu semnifică oare faptul că vor mai exista încă şi alte roade? Categoric, da! Exact acest lucru era prefigurat cu claritate de recolta îmbelşugată de alte roade care erau strînse în hambar la sfîrşitul anului agricol iudeu, în timpul sărbătorii Colibelor. — Deuteronom 16:13–15.

10. Care sînt cele două secerişuri care trebuie să aibă loc în epoca noastră, şi cum dovedeşte acest lucru că există o nevoie urgentă de cît mai mulţi lucrători pentru seceriş?

¹⁰ Devine evident faptul că atunci cînd secerişul rămăşiţei creştinilor unşi se apropie da sfîrşit, începe un alt seceriş. Acest lucru reiese din cele văzute după aceea de Ioan în viziunea sa: „După aceste lucruri am privit şi iată o mare mulţime, pe care nici un om nu era în stare să o numere, din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile.“ Lui Ioan i s-a spus: „Aceştia sînt cei care vin din necazul cel mare“ (Apocalips 7:9, 14). Nu mai este decît puţin timp pentru a duce la bun sfîrşit strîngerea „marii mulţimi“. Cînd cele „patru vînturi ale pămîntului“ vor fi lăsate libere, fapt care va marca începutul „marelui necaz“, această strîngere va fi luat sfîrşit. Nu crezi şi tu că există o nevoie urgentă de cît mai mulţi lucrători în cadrul secerişului, pentru a-i găsi pe mulţi oameni care trebuie încă adunaţi?

Mii de persoane răspund acum invitaţiei

11. (a) În ce măsură participă la seceriş „alte oi“ ale lui Isus? (b) Ce deducem din numărul celor care au asistat la celebrarea Comemorării în 1985?

¹¹ Isus a anunţat extinderea lucrării de strîngere a „oilor“ prin următoarele cuvinte: „Şi am alte oi, care nu sînt din ţarcul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc, şi ele vor asculta de glasul meu şi vor deveni o singură turmă, un singur păstor“ (Ioan 10:14, 16). Există deja peste 3 000 000 de persoane dintre aceste „alte oi“, care dovedesc în mod activ că aparţin acestei ‘singure turme’. Dintre aceştia, 189 800 de persoane au fost botezate în cursul anului de serviciu 1985. Să remarcăm însă că la celebrarea Comemorării au asistat 7 792 109 persoane. Ce anume deducem de aici? Că mai există încă mulţi oameni care au auzit glasul Păstorului, dar care, dintr-un motiv sau altul, nu au răspuns încă invitaţiei călduroase a lui Isus: „Vino, şi urmează-mă.“ — Luca 5:27.

12. Ce întrebări importante ar trebui să ne punem acum?

¹² Care este atitudinea ta faţă de lucrarea vitală a secerişului de pe parcursul ‘încheierii sistemului de lucruri’? (Matei 13:39). Te numeri tu printre membrii acelei fericite mulţimi care gustă în prezent bucuriile secerişului? Sau eşti încă un spectator, înclinînd să respingi invitaţia Păstorului excelent: „Vino şi urmează-mă“? Cu siguranţă, că noi nu am dori să găsim nişte scuze, asemenea celor trei bărbaţi care au fost menţionaţi de Luca în capitolul 9 şi despre care a fost vorba în capitolul precedent. Gîndeşte-te la ceea ce le-a lipsit acestor trei oameni: bucuria de a servi Regatul şi poate chiar privilegiul de a elibera de demoni persoanele care se aflau sub asuprirea acestora. — Luca 9:57–62; 10:17.

13. De ce au o neapărată nevoie de credinţă aceia care doresc să participe la seceriş?

¹³ Apostolul Pavel a afirmat: „Fără credinţă este imposibil să-i fim plăcuţi [lui Dumnezeu]“ (Evrei 11:6). Reiese, în mod evident, că este nevoie de credinţă pentru ca cineva să facă abstracţie de interesele sale personale şi să-şi dedice viaţa lui Dumnezeu, pentru a participa la lucrarea de seceriş. S-ar putea, de pildă, ca tu să ai probleme serioase cu sănătatea, sau ca unii membri ai familiei tale să se opună în mod vehement Martorilor lui Iehova; s-ar putea să te consideri prea în vîrstă pentru a efectua schimbările necesare în viaţa ta; sau invers, să te crezi incapabil de a face faţă presiunilor care vin din partea colegilor de şcoală. Oricare ar fi situaţia ta, nu uita niciodată că Iehova îţi înţelege problemele mai bine decît oricine altcineva. Mai mult decît atît, el este dispus să se apropie de tine şi să-ţi întărească hotărîrea ta de a-l sluji, cu o singură condiţie însă, să faci tu însuţi unii paşi absolut necesari. — Psalm 103:13, 14; Iacob 4:8.

Credinţa care mută ‘munţii’

14. Ce semnificaţie are declaraţia lui Isus relatată la Matei 17:20?

¹⁴ Isus a zis: „Dacă aţi avea credinţă cît un bob de muştar, i-aţi zice acestui munte: «mută-te de aici, acolo» şi el s-ar muta, şi nimic nu v-ar fi imposibil.“ Aceste cuvinte au fost verificate în mod personal de către multe mii de creştini care, pe parcursul anilor ’80, au răspuns la apelul care solicita mai mulţi secerători. În anumite perioade au apărut în faţa lor probleme care li se păreau asemenea munţilor, dar ele au fost înlăturate cu ajutorul lui Iehova (Matei 17:20; 19:26). Să examinăm următoarele cazuri:

15, 16. Cum au depăşit nişte probleme serioase înainte de a fi botezaţi, un tînăr american şi un catolic din Brazilia?

¹⁵ Un tînăr din California, care era handicapat grav din cauza poliomielitei, era în mod dureros neglijat de familia sa. Într-o zi, el a primit vizita unui Martor al lui Iehova care predica din casă în casă. Ei au început să studieze Biblia împreună. Dar acest tînăr era atît de timid, încît, atunci cînd sosea Martorul respectiv, pentru a efectua împreună studiul, el se retrăgea cu fotoliul său pe rotile pînă într-un colţ al camerei şi se întorcea spre perete, aşa încît să nu i se poată vedea faţa. A fost nevoie de mai multe luni de zile pentru a depăşi unele dintre problemele sale, dar, în cele din urmă, a reuşit. El a fost botezat şi în prezent este un Martor fericit.

¹⁶ În Brazilia, un cuplu dezamăgit de religia catolică a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova. Necesităţile lor spirituale erau acum satisfăcute, dar mai rămînea o problemă mare, ca un munte: soţul, Antonio, era un fumător inveterat. El folosea tutunul de 48 de ani (începuse să fumeze la şapte ani). În decursul anilor, el mai încercase să abandoneze acest obicei, dar fără rezultat. De această dată însă situaţia era diferită, aşa cum recunoaşte chiar Antonio: „Acum ştiam că dacă doream să-i fiu plăcut lui Dumnezeu şi să mă dedic pentru a înfăptui voinţa sa, eram obligat să renunţ la tutun. După ce m-am rugat de mai multe ori, în cele din urmă am reuşit.“ Acest bărbat a avut marea bucurie de a putea fi botezat în apă ca simbol al dedicării sale lui Iehova. — Psalm 66:19; Marcu 11:24.

17. (a) Ce influenţă rea, împotriva căreia au avut de luptat Isus şi discipolii săi, se face din ce în ce mai mult resimţită în epoca noastră? (b) Ce făceau Isus şi discipolii săi, în primul secol, în favoarea celor ce se aflau sub stăpînirea demonilor, şi cum poate fi înfruntată această problemă în epoca noastră?

¹⁷ Isus şi discipolii săi s-au aflat de foarte multe ori în prezenţa unor iudei posedaţi de demoni. Aceleaşi influenţe rele se fac simţite şi în epoca noastră, într-o măsură cu atît mai mare cu cît Satan a fost aruncat din ceruri pe pămînt împreună cu forţele sale demonice (Apocalips 12:7–9, 12, 17). Spre deosebire de modul în care a lucrat în prima perioadă a creştinismului, Iehova nu i-a mai acordat poporului său din prezent puterea miraculoasă de a expulza demoni. Cu toate acestea, armura spirituală pe care el o furnizează creştinilor le permite acestora să se apere de influenţele demonice precum şi să le ajute altor persoane să se elibereze de sub dominaţia spiritelor rele (Efeseni 6:10–18). Din Ghana ne-a parvenit următorul raport: „Graţie eforturilor hotărîte depuse de fraţi, numeroase persoane s-au eliberat de asuprirea demonilor.“ Un Martor a întîlnit în timpul serviciului său sacru o femeie căreia i-a vorbit îndată despre Biblie, „dar femeia a început să plîngă“. Ce anume nu era oare în ordine? Martorul povesteşte: ‘Ea era stăpînită de un spirit; de fiecare dată cînd acesta punea stăpînire pe ea, o făcea să plîngă, iar dacă avea cumva bani la ea, aceştia dispăreau.’ Un studiu sistematic al Bibliei i-a permis acestei femei să nu mai fie hărţuită de acel demon şi ea s-a putut dedica lui Iehova. — Ioan 8:32.

18. Ce fapte ne arată că îngerii dirijează în mod activ lucrarea de predicare?

¹⁸ Problemele despre care am vorbit mai sus pot lua uneori în mintea unei persoane o amploare atît de mare încît aceasta poate ajunge să se gîndească la sinucidere. În Noua Zeelandă, o tînără se afla chiar în această situaţie. Martorul care o vizitase pentru prima dată remarcase faptul că ea era „agitată şi se afla în mod evident pradă unei mari emoţii“. Mai tîrziu, această persoană a mărturisit că „se afla pe punctul de a se sinucide, dar că se hotărîse să se roage mai întîi lui Dumnezeu pentru ajutor“. În acel moment, i-a bătut la uşă Martorul respectiv, aşa încît, tînăra femeie „i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru că i-a ascultat rugăciunea“. Să fi fost vorba oare de o coincidenţă? În acest caz, cum de asemenea fapte se petrec atît de des? Isus a zis: „Cînd Fiul omului va sosi în gloria sa şi toţi îngerii împreună cu el, (...) el îi va despărţi pe oameni unii de alţii aşa cum păstorul desparte oile de capre“. (Matei 25:31, 32; vezi şi Apocalips 14:6.) Aşadar, îngerii îi dau ajutor lui Isus în activitatea sa de Păstor şi îi îndrumă pe „colaboratorii“ Stăpînului, Iehova, spre persoanele care imploră ajutorul său. — 1 Corinteni 3:6, 9; vezi Fapte 8:26–39; 16:9, 10.

19. Ce situaţie există în prezent în lumea întreagă şi la ce ne obligă acest fapt?

¹⁹ În zilele noastre, indiferent în ce ţară am trăi, mii de persoane se simt împovărate şi deprimate deoarece se confruntă cu unele probleme identice acelora pe care numeroşi Martori le-au depăşit deja. Poate că unele dintre aceste persoane se află printre vecinii tăi apropiaţi. Ei au nevoie urgentă de a fi ajutaţi. Da, aşa cum s-a exprimat Isus, „secerişul este mare“. Noi îl rugăm pe Stăpînul secerişului să trimită mai mulţi lucrători la secerişul lui pe parcursul anului 1986. Fie ca inima ta să te îndemne şi pe tine să răspunzi la apelul care sună: Se solicită de urgenţă mai mulţi lucrători pentru seceriş!

Întrebări recapitulative:

◼ Cine este Stăpînul secerişului?

◼ Care sînt cele două secerişuri care trebuie să aibă loc în timpul nostru?

◼ Care sînt acele lucrări mai mari care, potrivit spuselor lui Isus, urmau să fie îndeplinite de discipolii săi?

◼ De ce trebuie ca toţi lucrătorii aflaţi la seceriş să dea dovadă de credinţă?