Conducătorul din umbră al lumii este demascat

CU O anumită ocazie, Isus a spus: „Conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară“. Ulterior, el a adăugat: ‘Conducătorul lumii n-are nicio putere asupra mea’ şi „conducătorul lumii acesteia a fost judecat“ (Ioan 12:31; 14:30; 16:11). Despre cine vorbea Isus?

Având în vedere ce a spus el despre „conducătorul acestei lumi“, este evident că Isus nu s-a referit la Tatăl său, Iehova Dumnezeu. Atunci cine este „conducătorul acestei lumi“? Cum va fi el „aruncat afară“ şi cum a fost el „judecat“?

„Conducătorul acestei lumi“ îşi dezvăluie identitatea

Deseori, liderii crimei organizate se laudă cu puterea lor. Diavolul a făcut acelaşi lucru când l-a ispitit pe Isus, Fiul lui Dumnezeu. După ce i-a arătat lui Isus „toate regatele“ lumii, Satan i-a făcut următoarea propunere: „Îţi voi da autoritate peste toate acestea şi gloria lor, căci mie mi-a fost dată şi o dau cui vreau eu. Dacă te vei închina o dată înaintea mea, va fi toată a ta“ (Luca 4:5–7).

Dacă Diavolul este doar un principiu al răului, cum spun unii, cum poate fi explicată această ispită? A fost Isus ispitit de vreun gând rău sau de o nelinişte sufletească pe care a simţit-o probabil după botez? În acest caz, cum s-a putut spune că „în el nu este păcat“? (1 Ioan 3:5) Isus nu a contestat faptul că Diavolul are putere asupra omenirii. Dimpotrivă, el a confirmat acest lucru numindu-l pe Satan „conducătorul lumii“ şi spunând despre el că este un „ucigaş“ şi un „mincinos“ (Ioan 14:30; 8:44).

După aproximativ 60 de ani de la confruntarea lui Cristos cu Diavolul, apostolul Ioan le-a amintit creştinilor de influenţa puternică a Diavolului. El a spus că „întreaga lume zace în puterea celui rău“. Ioan a mai spus că Diavolul „induce în eroare întregul pământ locuit“ (1 Ioan 5:19; Revelaţia 12:9). Aşadar, Biblia spune că un spirit invizibil este „conducătorul lumii“. Dar cât de mare este influenţa lui asupra omenirii?

Conducătorul lumii le dă putere aliaţilor săi

Când a scris despre lupta creştinilor pentru credinţă, apostolul Pavel l-a identificat în mod clar pe cel mai mare duşman al lor. El a spus cu francheţe: „Avem de luptat nu împotriva sângelui şi a cărnii, ci împotriva guvernărilor, împotriva autorităţilor, împotriva conducătorilor mondiali ai acestui întuneric, împotriva forţelor spirituale rele din locurile cereşti“ (Efeseni 6:12). Prin urmare, această luptă depăşeşte sfera umană, întrucât ea este purtată „nu împotriva sângelui şi a cărnii“, ci împotriva „forţelor spirituale rele“.

După cum reiese din cele mai multe traduceri moderne ale Bibliei, ‘forţele spirituale rele’ menţionate aici nu se referă la un principiu abstract al răului, ci la persoane spirituale rele puternice. Unele traduceri folosesc redări cum ar fi ‘duhurile răutăţii care sunt în locurile cereşti’ (Noul Testament, Cornilescu, 2000), ‘spiritele rele din înălţimi’ (Noul Testament, Pascal) sau ‘forţele supraomeneşti ale răului aflate în ceruri’ (The New English Bible). Astfel, Diavolul îşi exercită puterea prin intermediul altor îngeri rebeli, care „şi-au părăsit locuinţa potrivită pentru ei“ din cer (Iuda 6).

Cartea profetică Daniel ne dezvăluie modul în care aceşti ‘conducători mondiali’ îşi exercită puterea asupra lumii încă din vechime. Profund îngrijorat pentru iudeii care se întorseseră la Ierusalim din exilul babilonian în 537 î.e.n., Daniel s-a rugat pentru ei trei săptămâni. Un înger, trimis de Dumnezeu să-l încurajeze pe profet, i-a explicat acestuia motivul pentru care ajunsese cu întârziere: „Prinţul regatului Persiei mi s-a împotrivit douăzeci şi una de zile“ (Daniel 10:2, 13).

Cine era acest ‘prinţ al Persiei’? Evident, îngerul nu s-a referit la regele persan Cirus, care la acea vreme avea o atitudine binevoitoare faţă de Daniel şi faţă de poporul lui. În plus, cum ar fi putut un simplu rege uman să i se împotrivească trei săptămâni unei fiinţe spirituale, având în vedere că un singur înger a putut să ucidă 185 000 de războinici viteji într-o singură noapte? (Isaia 37:36) Acest ‘prinţ al Persiei’ care i se împotrivise îngerului nu putea fi decât un reprezentant al Diavolului, adică un demon care primise autoritate peste Imperiul Persan. În continuarea relatării, îngerul lui Dumnezeu a spus că avea să lupte din nou cu „prinţul Persiei“ şi cu un alt prinţ-demon, „prinţul Greciei“ (Daniel 10:20).

Înţelegem de aici că există într-adevăr ‘conducători mondiali’ invizibili, prinţi-demoni care îşi împart puterea asupra lumii sub autoritatea stăpânului lor, Satan Diavolul. Care a fost obiectivul lor până acum?

Conducătorul lumii îşi arată adevărata faţă

În ultima carte a Bibliei, Revelaţia, apostolul Ioan arată cum Isus, în calitate de arhanghelul Mihael, îi învinge pe Diavol şi pe demonii săi. Ioan descrie şi consecinţele dezastruoase ale expulzării acestora din cer. Iată ce citim: „Vai de voi, pământ şi mare, pentru că Diavolul a coborât la voi cuprins de o mânie mare, ştiind că nu mai are decât puţin timp!“ (Revelaţia 12:9, 12).

Cum şi-a manifestat Diavolul mânia? Aşa cum mulţi infractori disperaţi urmează deviza „stăpâneşte sau distruge“, Diavolul şi demonii săi sunt hotărâţi să distrugă pământul şi oamenii de pe el. Ştiind că are puţin timp, Diavolul se foloseşte de unul dintre elementele de bază ale societăţii umane aflate sub autoritatea sa — comerţul — pentru a promova un spirit exagerat de consum. Cu ce rezultat? Epuizarea resurselor naturale şi distrugerea mediului înconjurător, care pun în pericol însăşi existenţa omenirii (Revelaţia 11:18; 18:11–17).

Încă de la începutul istoriei umane, setea de putere a Diavolului s-a reflectat, de asemenea, în politică şi în religie. Cartea Revelaţia prezintă puterile politice ca pe nişte animale sălbatice cărora Diavolul le-a dat „o mare autoritate“. Ea mai spune că alianţa neruşinată dintre religie şi politică reprezintă un adulter spiritual dezgustător (Revelaţia 13:2; 17:1, 2). Să ne gândim la oprimarea, sclavia, războaiele şi conflictele etnice, care, de-a lungul secolelor, au făcut milioane de victime. Poate cineva să spună cu sinceritate că evenimentele înfiorătoare şi şocante care au mânjit paginile istoriei au fost rodul unor acţiuni umane fireşti? Sau au fost mai degrabă rezultatul manipulării oamenilor de către forţe spirituale rele?

Biblia îl identifică fără echivoc şi îl demască pe cel care manevrează puterile lumii şi îi influenţează pe conducătorii lor umani. Conştientă sau nu, societatea umană reflectă atât personalitatea conducătorului ei, cât şi deviza acestuia: „Stăpâneşte sau distruge“. Dar cât va mai suferi omenirea sub conducerea Diavolului?

Distrugerea definitivă a Diavolului

În secolul I, activitatea pământească a lui Isus a indicat că Diavolul şi demonii săi aveau să fie distruşi. Când discipolii i-au relatat lui Isus cum scoseseră demoni, el le-a zis: „L-am văzut pe Satan căzut deja din cer ca un fulger“ (Luca 10:18). Prin aceste cuvinte, Isus îşi exprima bucuria în legătură cu viitoarea sa victorie asupra conducătorului lumii. Ea urma să aibă loc după întoarcerea lui Isus la cer în calitate de arhanghelul Mihael (Revelaţia 12:7–9). Un studiu temeinic al profeţiilor biblice arată că această victorie a avut loc în cer în 1914 sau la puţin timp după aceea.a

De atunci, Diavolul ştie că mai are puţin timp până când va fi distrus. Deşi „întreaga lume zace în puterea“ Diavolului, milioane de oameni din prezent n-au fost înşelaţi de încercările lui disperate de a-i ţine sub autoritatea sa. Biblia le-a deschis ochii în ce priveşte identitatea şi planurile lui (2 Corinteni 2:11). Ei aşteaptă cu nerăbdare împlinirea cuvintelor adresate de Pavel colaboratorilor săi creştini: „Dumnezeul care dă pacea îl va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele voastre“ (Romani 16:20).b

În curând, Diavolul va primi lovitura de graţie! Sub conducerea iubitoare a lui Cristos, oamenii drepţi vor transforma pământul în paradis. Violenţa, ura şi lăcomia vor dispărea pentru totdeauna. „Nimănui nu-i vor mai veni în minte lucrurile de mai înainte“, spune Biblia (Isaia 65:17). Ce uşurare vor simţi toţi cei care se eliberează de sub autoritatea conducătorului din umbră al acestei lumi!

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 9]

Sub conducerea iubitoare a lui Cristos, oamenii drepţi vor transforma pământul în paradis