Ei au făcut voinţa lui Iehova

Un samaritean se dovedeşte a fi un semen bun

ÎN ZILELE lui Isus exista o animozitate făţişă între evrei şi neevrei. Cu timpul, Mişna iudaică prevedea chiar o lege care le interzicea evreicelor să asiste la naşterea unui copil neevreu, pentru că aceasta contribuia la aducerea pe lume a încă unui neevreu. — Abodah Zara 2:1.

Samaritenii erau mai apropiaţi de evrei decât neevreii, atât pe plan religios, cât şi rasial. Însă şi ei erau consideraţi proscrişi. „Iudeii n-au legături cu samaritenii“, a scris apostolul Ioan (Ioan 4:9). De fapt, Talmudul învăţa că „o bucată de pâine pe care ţi-o dă un samaritean este mai necurată decât carnea de porc“. Unii evrei chiar foloseau termenul de „samaritean“ pentru a exprima dispreţul şi dezaprobarea. — Ioan 8:48.

Isus a continuat: „Un samaritean, care era în călătorie, a venit la el“. Menţionarea samariteanului a sporit în mod sigur curiozitatea omului legii. Avea Isus să susţină concepţia negativă despre această naţiune? Din contră, Isus a spus că, atunci când l-a văzut pe nefericitul călător, samariteanului „i s-a făcut milă de el“. Isus a zis: „S-a apropiat şi i-a legat rănile, turnând peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe animalul lui, l-a dus la o casă de poposireb şi a îngrijit de el. A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis: «Ai grijă de el şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întoarcere»“. — Luca 10:33–35.