² Isus o iubea pe Marta nu doar pentru că era ospitalieră şi harnică, ci şi, mai important, pentru că avea o credinţă puternică. Ea credea cu adevărat învăţăturile lui Isus şi nu avea nicio îndoială că el era promisul Mesia (Ioan 11:21-27). Cu toate acestea, la fel ca noi toţi, Marta era imperfectă. Cu o anumită ocazie, când l-a găzduit pe Isus, Marta a îndrăznit să-i spună ce să facă pentru a îndrepta un lucru pe care ea îl considera greşit. Ea a zis: „Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să mă îngrijesc de treburi? Spune-i deci să mă ajute”. (Citeşte Luca 10:38-42.) De ce a spus Marta aceste cuvinte şi ce putem învăţa din această relatare?

⁴ Însă Marta a fost distrasă. Ea era preocupată de pregătirea unei mese speciale pentru Isus şi de alte lucruri care ar fi făcut şederea lui cât mai plăcută. Toată această muncă i-a provocat Martei o îngrijorare inutilă şi, de aceea, ea s-a supărat pe Maria. Isus a observat că Marta încerca să facă prea mult şi i-a spus cu bunătate: „Marta, Marta, tu te îngrijorezi şi te frămânţi pentru multe lucruri”. Apoi, el a lăsat să se înţeleagă că un singur fel de mâncare ar fi fost suficient. După aceea, Isus şi-a îndreptat atenţia spre Maria, arătând că nu fusese neglijentă şi lăudând-o pentru că îl asculta cu atenţie. El a spus: „Maria a ales partea bună şi aceasta nu-i va fi luată”. Probabil că Maria a uitat ce a mâncat cu acea ocazie specială, dar, cu siguranţă, n-a uitat niciodată lucrurile pe care le-a învăţat de la Isus şi faptul că el a lăudat-o. După mai bine de 60 de ani, apostolul Ioan a scris că Isus ‘le iubea pe Marta şi pe sora ei’ (Ioan 11:5). De aici reiese clar că Marta a meditat la cuvintele pline de iubire prin care Isus a corectat-o şi s-a străduit să-i slujească cu fidelitate lui Iehova pentru tot restul vieţii.