Iehova, un Dumnezeu ‘gata să ierte’

„Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi.“ — PSALMUL 86:5.

 1. Ce povară grea a purtat regele David, şi cum a găsit mângâiere pentru inima lui neliniştită?

DAVID, regele Israelului antic, ştia cât de grea putea fi povara unei conştiinţe vinovate. El a scris: „Fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sunt prea grele pentru mine. Sunt fără putere, peste măsură de zdrobit; tulburarea inimii mele mă face să răcnesc“ (Psalmul 38:4, 8). Cu toate acestea, David a găsit mângâiere pentru inima lui neliniştită. El ştia că, deşi Iehova urăşte păcatul, el nu-l urăşte pe păcătos — dacă acesta se căieşte cu adevărat şi renunţă la conduita lui păcătoasă (Psalmii 32:5; 103:3). Având o încredere deplină în bunăvoinţa lui Iehova de a le arăta îndurare celor ce se căiesc, David a spus: „Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi“. — Psalmul 86:5.

 2, 3. a) Ce povară am putea purta în urma comiterii unui păcat, şi de ce este benefic lucrul acesta? b) De ce este periculos să ne lăsăm copleşiţi de sentimente de vinovăţie? c) Ce asigurare ne dă Biblia cu privire la bunăvoinţa lui Iehova de a ne ierta?

² Când păcătuim, şi noi putem purta povara copleşitoare a unei conştiinţe tulburate. Este normal, chiar benefic, să avem remuşcări. Lucrul acesta ne poate determina să întreprindem paşi pozitivi pentru a ne corecta greşelile. Cu toate acestea, unii creştini s-au lăsat copleşiţi de sentimente de vinovăţie. Inima lor care îi condamnă ar putea insista asupra faptului că Dumnezeu nu îi va ierta niciodată în mod complet, oricât de mult s-ar căi ei. „Este îngrozitor să ai sentimentul că Iehova nu te mai iubeşte“, a spus o soră, meditând la o greşeală pe care o făcuse. Chiar şi după ce s-a căit şi a acceptat sfaturile utile oferite de bătrânii congregaţiei, ea s-a simţit în continuare nedemnă de a fi iertată de Iehova. Ea spune: „Nu trece nici o zi fără să-i cer iertare lui Iehova“. Dacă ne lăsăm ‘copleşiţi’ de sentimentul de vinovăţie, Satan ar putea încerca să ne determine să renunţăm, să ne simţim nedemni de a-i sluji lui Iehova. — 2 Corinteni 2:5–7, 11.

³ Dar, cu siguranţă, nu aşa priveşte Iehova lucrurile! Cuvântul său ne dă asigurarea că, atunci când ne căim din toată inima, Iehova este dispus, chiar gata, să ne ierte (Proverbele 28:13). Prin urmare, dacă vi s-a părut vreodată că este imposibil ca Dumnezeu să vă ierte, poate că v-ar fi de folos să înţelegeţi mai bine de ce şi cum iartă el.

De ce este Iehova ‘gata să ierte’?

 4. Ce îşi aminteşte Iehova cu privire la natura noastră, şi cum se reflectă lucrul acesta în modul în care ne tratează el pe noi?

⁴ Iată ce citim: „Cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult a depărtat El greşelile noastre de la noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură DOMNUL de cei care se tem de El“. De ce este Iehova gata să arate îndurare? Următorul verset ne oferă răspunsul: „Căci El ştie din ce suntem întocmiţi: Îşi aduce aminte că suntem ţărână“ (Psalmul 103:12–14). Într-adevăr, Iehova nu uită că suntem creaţi din ţărână, având slăbiciuni din cauza imperfecţiunii. Expresia „El ştie din ce suntem întocmiţi“ ne aminteşte că Iehova este asemănat în Biblie cu un olar, iar noi cu vasele pe care le face el (Ieremia 18:2–6).a Un olar îşi modelează vasele de lut cu fermitate, dar şi cu fineţe, fiind în permanenţă conştient de materialul din care sunt făcute. Tot aşa, şi Iehova, Marele Olar, este ponderat în relaţiile cu noi, ţinând cont de fragilitatea naturii noastre păcătoase. — Compară cu 2 Corinteni 4:7.

 5. Cum descrie cartea Romani puternica autoritate exercitată de păcat asupra cărnii noastre decăzute?

⁵ Iehova înţelege cât de mare este puterea păcatului. Scripturile prezintă păcatul drept o puternică forţă care îl ţine pe om sub autoritatea ei fatală. Cât de mare este puterea păcatului? În cartea Romani, apostolul inspirat Pavel explică lucrul acesta folosind un limbaj sugestiv: Ne aflăm „sub păcat“, aşa cum soldaţii se află sub comandantul lor (Romani 3:9); păcatul „a stăpânit“ peste omenire ca un rege (Romani 5:21); acesta „locuieşte“ în noi (Romani 7:17, 20); „legea“ lui lucrează încontinuu în noi, încercând, de fapt, să ne ţină sub control (Romani 7:23, 25). Ce luptă grea avem de dus pentru a ne împotrivi cărnii noastre decăzute! — Romani 7:21, 24.

 6. Cum îi priveşte Iehova pe cei care caută îndurarea sa cu o inimă plină de remuşcări?

⁶ Prin urmare, Dumnezeul nostru îndurător ştie că noi nu putem să ascultăm în mod perfect, oricât de mult ar vrea inima noastră să asculte de el (1 Împăraţi 8:46). El ne asigură cu iubire că, atunci când căutăm îndurarea lui părintească cu o inimă plină de remuşcări, el ne va acorda iertare. Psalmistul David a spus: „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit; Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită“ (Psalmul 51:17). Iehova nu va respinge niciodată, sau nu va întoarce spatele, unei inimi mâhnite şi zdrobite de povara vinovăţiei. Cât de frumos este descrisă aici promptitudinea lui Iehova de a ierta!

 7. De ce nu putem abuza de îndurarea lui Dumnezeu?

⁷ Înseamnă însă acest lucru că putem abuza de îndurarea lui Dumnezeu, folosind natura noastră imperfectă drept scuză pentru a păcătui? Absolut deloc! Iehova nu se lasă călăuzit numai de sentimente. Îndurarea lui are limite. El nu îi va ierta cu nici un chip pe cei care comit cu încăpăţânare şi cu răutate păcate intenţionate, fără să se căiască (Evrei 10:26–31). Pe de altă parte, când vede o inimă „zdrobită şi mâhnită“, el este ‘gata să ierte’ (Proverbele 17:3). Să analizăm câţiva dintre cei mai expresivi termeni folosiţi în Biblie pentru a descrie plenitudinea iertării divine.

Cât de completă este iertarea acordată de Iehova?

 8. Ce face, de fapt, Iehova atunci când ne iartă păcatele, şi ce efect ar trebui să aibă lucrul acesta asupra noastră?

⁸ Penitentul rege David a spus: „Ţi-am făcut cunoscut păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: «Îmi voi mărturisi DOMNULUI fărădelegile». Şi Tu ai iertat vina păcatului meu“ (Psalmul 32:5). Verbul „a ierta“ este traducerea unui cuvânt ebraic al cărui sens principal este „a ridica“, „a purta, a duce“. Sensul cu care este folosit el aici este „a îndepărta vina, păcatul, greşeala“. Astfel, Iehova a ridicat păcatele lui David şi le-a dus cu sine, ca să spunem aşa (compară cu Leviticul 16:20–22). Acest lucru a alinat, cu siguranţă, sentimentele de vinovăţie pe care le nutrise David (compară cu Psalmul 32:3). Şi noi putem avea deplină încredere în Dumnezeul care iartă greşelile celor ce caută iertarea sa pe baza credinţei lor în jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos (Matei 20:28; compară cu Isaia 53:12). Cei cărora Iehova le ridică astfel păcatele şi le duce cu sine nu au de ce să poarte în continuare povara sentimentelor de vinovăţie pentru păcatele comise în trecut.

 9. Care este semnificaţia cuvintelor lui Isus: „Iartă-ne datoriile“?

⁹ Isus s-a inspirat din relaţia care există între un creditor şi un datornic pentru a ilustra modul în care iartă Iehova. De exemplu, Isus ne-a îndemnat să ne rugăm astfel: „Iartă-ne datoriile“ (Matei 6:12, NW). Astfel, Isus a asemănat „păcatele“ cu „datoriile“ (Luca 11:4). Când păcătuim, devenim „datori“ faţă de Iehova. Verbul grecesc tradus prin „a ierta“ poate însemna „a nu lua, a renunţa la o datorie, fără a o mai cere“. Într-un anumit sens, când iartă, Iehova anulează datoria care altminteri ar fi trecută în contul nostru. Păcătoşii care se căiesc pot găsi mângâiere astfel. Iehova nu va pretinde niciodată să i se plătească o datorie pe care a anulat-o! — Psalmul 32:1, 2; compară cu Matei 18:23–35.

10, 11. a) Ce se înţelege prin expresia „să vi se şteargă“, folosită în Faptele 3:19? b) Cum este ilustrată plenitudinea iertării acordate de Iehova?

¹⁰ În Faptele 3:19, Biblia foloseşte o altă figură de stil expresivă pentru a descrie iertarea acordată de Dumnezeu: „Pocăiţi-vă deci şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele“. Expresia „să vi se şteargă“ este o traducere a unui verb grecesc care, când este folosit în sens figurat, poate însemna „a rade, a şterge, a anula sau a distruge“. Potrivit unor erudiţi, ideea exprimată aici este aceea de a şterge scrisul de mână. Cum era posibil lucrul acesta? Cerneala folosită în mod obişnuit în antichitate era preparată dintr-un amestec de carbon, clei şi apă. La scurt timp după ce se scria cu această cerneală, scrisul se putea şterge cu un burete umed.

¹¹ Aceasta este o frumoasă ilustrare a plenitudinii iertării acordate de Iehova. Când Iehova ne iartă păcatele, este ca şi cum le-ar şterge cu un burete. Nu trebuie să ne temem că va ţine cont de aceste păcate în viitor, deoarece Biblia mai dezvăluie ceva cu totul remarcabil despre îndurarea lui Iehova: Când iartă, el uită!

„Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor“

12. Când Biblia spune că Iehova uită păcatele noastre, înseamnă aceasta că el nu poate să şi le amintească. Argumentaţi-vă răspunsul.

¹² Prin intermediul profetului Ieremia, Iehova a promis cu privire la cei cu care a încheiat noul legământ: „Le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor“ (Ieremia 31:34). Înseamnă aceasta că, atunci când iartă, Iehova nu-şi mai poate aminti păcatele? În nici un caz! Biblia vorbeşte despre păcatele multor persoane pe care Iehova le-a iertat, printre care s-a numărat şi David (2 Samuel 11:1–17; 12:1–13). Evident, Iehova cunoaşte şi acum păcatele pe care le-au comis aceştia; şi noi ar trebui să le cunoaştem. Consemnările despre păcatele lor, precum şi despre căinţa lor şi despre iertarea acordată de Dumnezeu au fost păstrate spre folosul nostru (Romani 15:4). Atunci ce vrea să spună Biblia când afirmă că Iehova nu-şi „aduce aminte“ de păcatele celor pe care îi iartă?

13. a) Ce cuprinde semnificaţia verbului ebraic redat prin ‘Îmi voi aduce aminte’? b) Ce asigurare ne dă Iehova când spune: „Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor“?

¹³ Verbul ebraic redat prin ‘Îmi voi aduce aminte’ nu înseamnă doar a-şi aminti trecutul. Potrivit lucrării Theological Wordbook of the Old Testament, semnificaţia acestui verb cuprinde şi „implicaţiile secundare, care decurg din luarea măsurilor corespunzătoare“. Astfel, în acest sens, a-şi „aminti“ un păcat presupune a lua măsuri împotriva păcătoşilor. Când profetul Osea a spus cu privire la israeliţii încăpăţânaţi: „El [Iehova] Îşi va aduce aminte de nelegiuirea lor“, profetul a vrut să spună că Iehova urma să ia măsuri împotriva lor din cauza lipsei de căinţă pe care o manifestaseră. Astfel, iată ce spune în continuare versetul: „Le va pedepsi păcatele [va acorda atenţie păcatelor lor, NW]“ (Osea 9:9). Pe de altă parte, când Iehova spune: „Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor“, el ne dă asigurarea că, odată ce l-a iertat pe un păcătos care se căieşte, el nu va mai acţiona în viitor împotriva lui pentru păcatele respective (Ezechiel 18:21, 22). Astfel, el iartă în sensul că nu ne aminteşte întruna de păcatele comise, învinuindu-ne sau pedepsindu-ne mereu. Prin aceasta, Iehova ne oferă un splendid exemplu pe care să-l imităm în relaţiile cu alţii. Când apar neînţelegeri, este bine să nu scormonim greşelile din trecut pe care am consimţit mai înainte să le iertăm.

Ce se poate spune despre consecinţe?

14. De ce iertarea nu înseamnă că un păcătos care se căieşte este scutit de toate consecinţele conduitei lui greşite?

¹⁴ Înseamnă însă că promptitudinea lui Iehova de a ierta îl scuteşte pe un păcătos penitent de toate consecinţele atitudinii lui incorecte? Câtuşi de puţin. Nu putem păcătui fără să suportăm consecinţele. Pavel a scris: „Ce seamănă omul, aceea va şi secera“ (Galateni 6:7). Am putea suporta anumite consecinţe ale acţiunilor sau problemelor noastre, dar, după ce acordă iertare, Iehova nu aduce nenorocirea asupra noastră. Când apar necazuri, un creştin nu ar trebui să gândească astfel: „Probabil că Iehova mă pedepseşte pentru păcatele pe care le-am comis în trecut“ (compară cu Iacov 1:13). Pe de altă parte, Iehova nu ne cruţă de toate efectele acţiunilor noastre greşite. Divorţul, sarcinile nedorite, bolile transmisibile sexual, pierderea încrederii sau a respectului altora — toate acestea pot fi consecinţele triste ale păcatului, iar Iehova nu ne va scuti de ele. Să ne amintim că, deşi l-a iertat pe David pentru păcatele în legătură cu Bat-Şeba şi Urie, Iehova nu l-a ferit pe David de consecinţele dezastruoase care au urmat. — 2 Samuel 12:9–14.

15, 16. Cum beneficiau de legea consemnată în Leviticul 6:1–7 atât victima, cât şi făptaşul?

¹⁵ Păcatele noastre pot avea şi alte consecinţe. Să analizăm, de exemplu, relatarea din Leviticul capitolul 6. Legea mozaică face referire aici la situaţia în care o persoană comite un păcat grav, însuşindu-şi prin tâlhărie, extorcare sau fraudă bunurile unui compatriot israelit. După aceea, păcătosul îşi neagă vinovăţia, având chiar îndrăzneala să jure fals. În acest caz e vorba de o dispută între două persoane, fără nici un martor. Mai târziu însă, pe făptaş îl mustră conştiinţa şi îşi mărturiseşte păcatul. Pentru a obţine iertare din partea lui Dumnezeu, el are obligaţia de a face încă trei lucruri: să înapoieze ceea ce a luat, să-i plătească victimei o despăgubire de 20% şi să aducă un berbec ca jertfă pentru vină. Apoi, în lege se spune: „Preotul va face pentru el ispăşire înaintea DOMNULUI şi i se va ierta“. — Leviticul 6:1–7; compară cu Matei 5:23, 24.

¹⁶ Această lege era o măsură plină de îndurare din partea lui Dumnezeu. Era în folosul victimei, căreia îi erau înapoiate bunurile şi care se simţea, fără îndoială, mai uşurată când făptaşul îşi recunoştea în cele din urmă păcatul. În acelaşi timp, legea era şi în folosul celui a cărui conştiinţă îl îndemna în cele din urmă să-şi recunoască vina şi să-şi corecteze greşeala. Într-adevăr, dacă ar fi refuzat să procedeze astfel, Dumnezeu nu l-ar fi iertat.

17. Ce aşteaptă Iehova de la noi să facem atunci când i-am rănit pe alţii prin păcatele noastre?

¹⁷ Deşi nu ne aflăm sub Legea mozaică, aceasta ne oferă o înţelegere preţioasă a modului de gândire al lui Iehova, inclusiv a punctului său de vedere cu privire la iertare (Coloseni 2:13, 14). Dacă prin păcatele noastre i-am rănit sau înşelat pe alţii, Iehova se bucură când facem tot ce putem pentru a ‘îndrepta răul’ (2 Corinteni 7:11, NW). Lucrul acesta pretinde recunoaşterea păcatului, mărturisirea vinei şi chiar faptul de a-i cere scuze victimei. Apoi putem să apelăm la Iehova pe baza jertfei lui Isus şi să simţim uşurarea ce rezultă dintr-o conştiinţă curată şi asigurarea că am fost iertaţi de Dumnezeu. — Evrei 10:21, 22.

18. Ce disciplinare poate însoţi iertarea acordată de Iehova?

¹⁸ Asemenea oricărui tată iubitor, Iehova poate face ca iertarea să fie însoţită de o anumită disciplinare (Proverbele 3:11, 12). Un creştin care se căieşte va trebui probabil să renunţe la privilegiul de a sluji ca bătrân, slujitor ministerial sau pionier. Ar putea fi dureros pentru el să-şi piardă pentru un timp privilegiile la care a ţinut mult. Însă această disciplinare nu înseamnă că el a pierdut favoarea lui Iehova sau că Iehova nu vrea să-l ierte. În plus, trebuie să ne amintim că disciplinarea din partea lui Iehova este o dovadă a iubirii sale faţă de noi. Faptul de a o accepta şi de a o aplica este spre binele nostru şi poate duce la viaţă veşnică. — Evrei 12:5–11.

19, 20. a) Dacă aţi comis greşeli, de ce nu ar trebui să consideraţi că nu aveţi dreptul la îndurarea lui Iehova? b) Ce se va analiza în articolul următor?

¹⁹ Cât de înviorător este faptul de a şti că îi slujim unui Dumnezeu care este ‘gata să ierte’! Iehova vede dincolo de păcatele şi greşelile noastre (Psalmul 130:3, 4). El ştie ce este în inima noastră. Dacă simţiţi că inima vă este zdrobită din cauza unor greşeli comise în trecut, nu trageţi concluzia că nu aveţi dreptul la îndurarea lui Iehova. În pofida greşelilor pe care probabil că le-aţi făcut, dacă vă căiţi cu adevărat, dacă faceţi paşii necesari pentru a îndrepta răul şi vă rugaţi cu sinceritate pentru ca Iehova să vă ierte pe baza sângelui vărsat de Isus, puteţi avea convingerea că cuvintele din 1 Ioan 1:9 vi se aplică şi vouă: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate“.

²⁰ Biblia ne încurajează să imităm iertarea lui Iehova în relaţiile cu alţii. În ce măsură însă este de aşteptat din partea noastră să iertăm şi să uităm atunci când alţii greşesc împotriva noastră? Lucrul acesta va fi analizat în articolul următor.

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

◻ De ce este Iehova ‘gata să ierte’?

◻ Cum descrie Biblia plenitudinea iertării acordate de Iehova?

◻ În ce sens uită Iehova atunci când iartă?

◻ Ce aşteaptă Iehova să facem atunci când i-am rănit pe alţii prin păcatele noastre?

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Când i-am rănit pe alţii prin păcatele noastre, Iehova aşteaptă de la noi să reparăm greşeala