Potrivit Bibliei

Ce se întâmplă cu omul când moare?

FIII umani ai lui Dumnezeu nu au fost creaţi pentru a muri (Romani 8:20, 21). De fapt, când i-a vorbit întâia oară lui Adam despre moarte, Iehova i-a spus că moartea nu este finalul firesc al vieţii omului, ci pedeapsa pentru neascultarea de Dumnezeu (Geneza 2:17). Adam a înţeles ce însemna moartea, căci vedea animalele murind.

Adam a păcătuit şi a trebuit să plătească pentru păcat murind la vârsta de 930 de ani (Geneza 5:5; Romani 6:23). Fiind exclus din familia lui Dumnezeu din cauza neascultării, Adam nu a mai fost considerat fiu al lui Dumnezeu (Deuteronomul 32:5). Iată ce spune Biblia despre consecinţele pe care le-a avut de suferit omenirea: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii“. — Romani 5:12.

Ce se întâmplă cu gândirea omului?

Biblia mai afirmă: „Sfârşitul fiilor oamenilor este ca sfârşitul animalelor; au acelaşi sfârşit. Cum moare unul, aşa moare şi celălalt; toţi au acelaşi spirit şi omul nu întrece cu nimic animalul, căci totul este deşertăciune. Toţi se duc în acelaşi loc. Toţi au venit din ţărână şi toţi se întorc în ţărână“ (Eclesiastul 3:19, 20). La ce se referă ‘întoarcerea în ţărână’?

Expresia „se întorc în ţărână“ ne aminteşte de ce i-a spus Dumnezeu primului om: „Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“ (Geneza 3:19). Aceasta înseamnă că oamenii, la fel ca animalele, sunt fiinţe materiale. Nu suntem spirite care locuiesc într-un corp de carne. Facultăţile noastre de gândire nu pot supravieţui morţii trupului. Despre omul care moare, Biblia spune: „Spiritul lui iese, el se întoarce în pământ şi în aceeaşi zi îi pier şi gândurile“. — Psalmul 146:4.

Dacă aşa stau lucrurile, care este atunci starea morţilor? Cuvântul lui Dumnezeu ne răspunde clar: „Cei vii sunt conştienţi că vor muri, dar cei morţi nu sunt conştienţi de nimic“ (Eclesiastul 9:5). Departe de a fi un prieten ce ne conduce spre o viaţă mai bună, moartea este numită în Biblie „ultimul duşman“, deoarece stopează orice activitate a omului (1 Corinteni 15:26; Eclesiastul 9:10). Înseamnă oare că pentru cei morţi nu mai există nicio speranţă?

O veste îmbucurătoare

Pentru milioane de oameni care au murit, moartea este aidoma unui somn din care se vor trezi. Odată, Isus le-a spus discipolilor săi despre prietenul lor care murise: „Lazăr, prietenul nostru, se odihneşte, dar mă duc acolo să-l trezesc din somn“. În drum spre mormânt, Isus a întâlnit mai mulţi oameni care-l plângeau pe Lazăr. Când a ajuns, el a cerut să fie deschis mormântul şi a strigat: „Lazăr, vino afară!“ Atunci, bărbatul, care era mort de patru zile, a ieşit (Ioan 11:11–14, 39, 43, 44). Întrucât corpul lui Lazăr intrase deja în descompunere, Isus a demonstrat că Dumnezeu poate readuce la viaţă pe oricine şi că îşi poate aminti orice detaliu despre persoana decedată: personalitatea, amintirile şi înfăţişarea ei. În altă ocazie, Isus a spus: „Vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul său [al lui Isus] şi vor ieşi afară“. — Ioan 5:28, 29.

Biblia ne oferă încă o veste bună, spunând: „Ultimul duşman care va fi redus la nimic este moartea“ (1 Corinteni 15:26). Va veni un timp când nu vor mai exista oameni îndoliaţi, care să meargă la cimitir pentru a-şi îngropa o persoană dragă. Biblia promite: „Moartea nu va mai fi“ (Revelaţia 21:4). Nu-i aşa că ceea ce ne spune Biblia despre starea morţilor ne aduce mângâiere?

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

◼ Sunt morţii conştienţi? — Eclesiastul 9:5.

◼ Există vreo speranţă pentru cei morţi? — Ioan 5:28, 29.

[Text generic pe pagina 29]

„Spiritul lui iese, el se întoarce în pământ şi în aceeaşi zi îi pier şi gândurile.“ — Psalmul 146:4