„Eu am crezut“

 1. Descrieţi durerea Martei şi motivul pentru care era îndurerată.

MARTA nu-şi putea şterge din minte imaginea mormântului în care zăcea fratele ei drag, o peşteră la gura căreia era pusă o piatră. Ea se simţea strivită sub povara durerii. Nu-i venea să creadă că Lazăr nu mai era. Trecuseră patru zile de la moartea lui, patru zile de jale şi de agitaţie, în care mulţi veniseră să le consoleze.

 2, 3. a) Cum este posibil să se fi simţit Marta la vederea lui Isus? b) Ce a dezvăluit afirmaţia Martei cu privire la ea?

² Înaintea ei stătea omul pe care Lazăr îl preţuise cel mai mult. La vederea lui Isus, Marta a fost probabil şi mai răscolită de durere, deoarece el era singurul care ar fi putut să-i salveze fratele. Totuşi, prezenţa lui Isus aici, în afara Betaniei, un sat situat pe coasta unui deal, îi aducea alinare Martei. În cele câteva momente petrecute alături de Isus, ea s-a simţit încurajată de bunătatea şi empatia ce se citeau pe chipul lui. Isus i-a pus câteva întrebări pentru a o ajuta să se concentreze asupra credinţei ei şi asupra speranţei în înviere. Atunci Marta a făcut o afirmaţie memorabilă: „Eu am crezut că tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel care trebuia să vină în lume“ (Ioan 11:27).

³ Aşa cum reiese din cuvintele ei, Marta avea o credinţă remarcabilă. Din puţinele informaţii pe care ni le dezvăluie Biblia despre ea învăţăm lecţii valoroase, care ne întăresc credinţa. Dar să o cunoaştem mai bine pe Marta.

 4. În ce sens era neobişnuită familia Martei şi în ce relaţii era această familie cu Isus?

⁴ Să dăm timpul înapoi cu câteva luni, când Lazăr încă trăia şi era sănătos. El şi surorile sale aşteptau vizita lui Isus Cristos, cel mai de seamă oaspete. Lazăr, Marta şi Maria erau o familie neobişnuită — trei fraţi adulţi care locuiau în aceeaşi casă. Unii erudiţi susţin că Marta era cea mai mare dintre ei, deoarece se purta ca o gazdă. În plus, uneori, ea este menţionată prima în relatările biblice (Ioan 11:5). Nu ştim dacă vreunul dintre ei a fost vreodată căsătorit. Ceea ce ştim însă este că Marta, Maria şi Lazăr erau prieteni apropiaţi ai lui Isus. Când predica în Iudeea, unde întâmpina multă opoziţie şi ostilitate, Isus se retrăgea în casa acestor trei fraţi. Locuinţa lor era pentru el o oază în care găsea pace şi căldură.

 5, 6. a) De ce era Marta foarte ocupată cu ocazia vizitei lui Isus? b) Ce a făcut Maria când Isus a sosit în casa lor?

⁵ Casa lor era plăcută şi primitoare mai ales datorită Martei. Fiind o femeie harnică şi energică, Marta muncea mai tot timpul. Iar acum, când îl aştepta pe Isus, avea şi mai multe de făcut. Marta şi-a propus să pregătească o masă specială cu multe feluri de mâncare pentru distinsul lor oaspete şi, probabil, pentru însoţitorii lui. Pe atunci, ospitalitatea era foarte importantă. Oaspetele era întâmpinat cu o sărutare. Apoi i se scoteau sandalele, i se spălau picioarele şi i se turna pe cap ulei parfumat înviorător. (Citeşte Luca 7:44–47.) Musafirului i se asigurau cele mai bune condiţii de cazare şi era servit cu bucatele cele mai alese.

⁶ Aşadar, Marta şi Maria n-aveau timp de pierdut. Cu siguranţă, Maria, despre care unii cred că era mai sensibilă şi mai profundă decât Marta, a ajutat-o la început pe sora ei. Însă, după venirea lui Isus, situaţia s-a schimbat. Isus s-a folosit de această vizită pentru a-i învăţa pe prietenii săi despre Dumnezeu. Spre deosebire de conducătorii religioşi din vremea sa, Isus le acorda respect femeilor şi le învăţa cu drag despre Regatul lui Dumnezeu, tema principală a predicării sale. Maria, foarte încântată de această ocazie, stătea la picioarele lui, sorbindu-i fiecare cuvânt.

 7, 8. De ce s-a supărat Marta şi cum şi-a exprimat ea supărarea?

⁷ Marta însă era din ce în ce mai stresată. Vrând să pregătească multe feluri de mâncare pentru oaspeţi, ea era cu gândul numai la treabă. În timp ce alerga încoace şi încolo prin casă, o vedea pe Maria că stătea şi nu făcea nimic ca s-o ajute. Poate că Marta s-a înroşit de furie, s-a încruntat sau a oftat adânc. Şi n-ar fi de mirare, fiindcă îi era greu să facă singură atâta treabă.

⁸ În cele din urmă, Marta nu s-a mai putut stăpâni şi l-a întrerupt brusc pe Isus, spunându-i: „Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să mă îngrijesc de treburi? Spune-i deci să mă ajute“ (Luca 10:40). Ce cuvinte directe! Marta i-a cerut lui Isus s-o mustre pe Maria şi s-o trimită înapoi la treabă.

 9, 10. a) Cum i-a răspuns Isus Martei? b) De unde ştim că Isus nu a desconsiderat eforturile Martei?

⁹ Răspunsul lui Isus a surprins-o, probabil, pe Marta, cum i-a surprins, de altfel, pe mulţi cititori ai Bibliei. El i-a spus cu blândeţe: „Marta, Marta, tu te îngrijorezi şi te frămânţi pentru multe lucruri. Dar sunt necesare puţine lucruri, ba chiar unul singur. Maria a ales partea bună şi aceasta nu-i va fi luată“ (Luca 10:41, 42). A vrut oare Isus să spună că Marta era materialistă? A desconsiderat el eforturile sale de a pregăti o masă gustoasă?

¹⁰ Nu. Isus vedea că motivaţia Martei era sinceră şi că făcea totul din iubire. În plus, el nu considera că era greşit să-ţi arăţi ospitalitatea pregătind o masă bogată. Cu puţin timp în urmă, Isus participase cu plăcere la „un mare ospăţ“ pe care Matei îl dăduse în cinstea lui (Luca 5:29). Aşadar, Isus nu s-a referit la masa dată de Marta, ci la priorităţile ei. Marta a fost atât de ocupată cu pregătirea multor bucate, încât a pierdut din vedere ceea ce conta cel mai mult. Ce anume?

11, 12. Cum a corectat-o Isus pe Marta?

¹¹ Isus, Fiul unic-născut al lui Iehova Dumnezeu, se afla în casa lor şi îi învăţa adevărul. Ce altceva putea fi mai important? Pregătirile, mâncărurile ei delicioase? Fără îndoială, lui Isus îi părea rău că Marta pierdea această ocazie unică de a-şi întări credinţa, însă i-a respectat decizia.a Dar Marta nu-i putea cere lui Isus să-i impună Mariei s-o ajute şi astfel să piardă şi ea ocazia de a învăţa de la el.

¹² Prin urmare, Isus a corectat-o pe Marta în mod delicat, rostindu-i cu blândeţe numele de două ori ca să o liniştească. El a asigurat-o că nu era necesar ‘să se îngrijoreze şi să se frământe pentru multe lucruri’. O masă simplă, cu unu sau două feluri de mâncare, ar fi fost de ajuns, cu atât mai mult cu cât cei prezenţi se bucurau de un ospăţ spiritual deosebit. Isus nu ar fi vrut sub nicio formă să o priveze pe Maria de „partea bună“ pe care şi-o alesese, aceea de a învăţa de la el.

13. Ce putem învăţa din modul în care Isus a corectat-o pe Marta?

¹³ Din acest scurt episod petrecut în familia Martei, continuatorii de azi ai lui Cristos pot învăţa multe. Nimic nu trebuie să ne împiedice să ne satisfacem ‘necesităţile spirituale’ (Mat. 5:3). Deşi vrem să imităm generozitatea şi hărnicia Martei, nu vrem ‘să ne frământăm’ peste măsură din cauza aspectelor mai puţin importante legate de ospitalitate şi să pierdem din vedere ceea ce contează cel mai mult. Noi ne asociem cu colaboratorii creştini nu pentru a pregăti sau pentru a consuma mâncăruri alese, ci în primul rând pentru a ne încuraja reciproc şi pentru a ne face daruri spirituale. (Citeşte Romani 1:11, 12.) Ne putem bucura de o reuniune înviorătoare chiar şi cu o masă foarte simplă.

14. De ce putem fi siguri că Marta a acceptat corectarea şi de ce este ea un exemplu pentru noi?

¹⁴ Suntem siguri că Marta a învăţat din cele întâmplate şi a acceptat corectarea şi sfatul lui Isus. În introducerea emoţionantei relatări despre Lazăr, apostolul Ioan ne aminteşte: „Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr“ (Ioan 11:5). Au trecut câteva luni de la vizita lui Isus în Betania descrisă în paragrafele anterioare. Cu siguranţă, Marta nu s-a supărat şi nici nu a nutrit resentimente faţă de Isus pentru sfatul său plin de iubire. Dimpotrivă, l-a luat în serios. Şi în această privinţă Marta este un exemplu de credinţă pentru noi. Cine nu are nevoie din când în când de corectare?

15, 16. a) Ce a făcut probabil Marta când fratele ei s-a îmbolnăvit? b) De ce speranţele Martei şi ale Mariei s-au năruit?

¹⁵ Când fratele ei s-a îmbolnăvit, fără îndoială că Marta l-a îngrijit cu devotament. Ea a făcut tot ce a putut ca să-i aline suferinţa şi ca să-l ajute să se însănătoşească. Însă boala lui s-a agravat. Marta şi Maria l-au vegheat zi şi noapte. De câte ori trebuie să fi privit Marta chipul palid şi încercănat al fratelui său, gândindu-se la anii petrecuţi împreună, la bucuriile şi la necazurile trăite alături de el!

¹⁶ Văzând că nu mai puteau face nimic pentru Lazăr, Marta şi Maria i-au trimis lui Isus un mesaj: „Doamne, iată că cel pentru care ai afecţiune este bolnav“ (Ioan 11:1, 3). Isus predica atunci într-o regiune aflată la două zile de mers de Betania. Ele ştiau că Isus ţinea mult la fratele lor şi erau convinse că el ar fi făcut tot ce ar fi putut pentru prietenul lui. Cele două surori au sperat din suflet ca Isus să vină înainte de a fi prea târziu. Dar speranţele lor s-au năruit: Lazăr a încetat din viaţă.

17. De ce era nedumerită Marta şi cum a reacţionat ea când a aflat că Isus se apropia de Betania?

¹⁷ Marta şi Maria l-au jelit pe fratele lor, l-au înmormântat şi au primit mulţi vizitatori din Betania şi din împrejurimi. Însă despre Isus nu aveau nicio veste. Pe măsură ce timpul trecea, probabil că Marta era tot mai nedumerită. În cele din urmă, după patru zile de la moartea lui Lazăr, Marta a auzit că Isus se apropia de sat. Fiind o femeie de acţiune, ea nu s-a lăsat copleşită de durere, ci a plecat în grabă ca să-l întâmpine pe Isus, fără să-i spună nimic Mariei. (Citeşte Ioan 11:18–20.)

18, 19. Ce speranţă avea Marta şi de ce era remarcabilă credinţa ei?

¹⁸ Când l-a zărit pe Stăpânul ei, Marta a dat glas gândului care le chinuise zile întregi pe ea şi pe sora ei: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit“. Însă speranţa şi credinţa erau vii în inima Martei. Ea a adăugat: „Dar şi acum ştiu că tot ce îi ceri lui Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da“. Atunci, pentru a-i întări credinţa, Isus i-a zis: „Fratele tău se va scula din morţi“ (Ioan 11:21–23).

¹⁹ Crezând că Isus se referea la învierea viitoare, Marta a spus: „Ştiu că se va scula din morţi la înviere în ziua din urmă“ (Ioan 11:24). Marta credea cu tărie în această învăţătură, cu toate că unii lideri religioşi evrei, numiţi saduchei, o contestau. Scripturile inspirate însă vorbeau clar despre înviere (Dan. 12:13; Mar. 12:18). În plus, Marta ştia că Isus îi învăţase pe oameni despre speranţa învierii şi chiar înfăptuise învieri, deşi niciunul dintre cei readuşi la viaţă nu fusese mort de atâtea zile ca Lazăr. Dar Marta nu ştia ce urma să facă Isus.

20. Explicaţi semnificaţia memorabilelor cuvinte ale lui Isus şi a răspunsului Martei, consemnate în Ioan 11:25–27.

²⁰ Isus a rostit apoi memorabilele cuvinte: „Eu sunt învierea şi viaţa“. Într-adevăr, Isus a primit de la Iehova Dumnezeu autoritatea de a face învieri la scară mondială în viitor. El a întrebat-o pe Marta: „Crezi tu lucrul acesta?“, iar Marta i-a dat răspunsul citat la începutul capitolului. Ea credea că Isus era Cristosul, sau Mesia, că era Fiul lui Dumnezeu şi că el era cel despre care profeţii spuneau că avea să vină în lume (Ioan 5:28, 29). (Citeşte Ioan 11:25–27.)

21, 22. a) Cum a dezvăluit Isus ce simţea pentru cei îndureraţi? b) Descrieţi învierea lui Lazăr.

²¹ Preţuiesc Iehova Dumnezeu şi Fiul său, Isus Cristos, o credinţă ca a Martei? Cele întâmplate după aceea oferă un răspuns mai mult decât evident. Marta s-a dus îndată să o cheme pe sora ei. Mai târziu, l-a văzut pe Isus foarte tulburat în urma discuţiei cu Maria şi cu mulţimea de oameni veniţi să le consoleze. L-a văzut plângând şi manifestându-şi deschis durerea. Isus era profund îndurerat observând câtă suferinţă produce moartea. Marta l-a auzit poruncindu-le oamenilor să dea la o parte piatra de la mormântul lui Lazăr (Ioan 11:28–39).

²² Fiind o persoană cu simţ practic, Marta a obiectat spunând că trupul neînsufleţit al fratelui ei mirosea urât, deoarece acesta murise de patru zile. Isus i-a reamintit Martei: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?“. Da, Marta a crezut şi a văzut gloria lui Iehova Dumnezeu: Chiar atunci Iehova i-a dat Fiului său puterea de a-l învia pe Lazăr! Aceste momente aveau să rămână întipărite în memoria Martei pentru totdeauna. Isus a strigat cu glas poruncitor: „Lazăr, vino afară!“. Din peşteră s-a auzit un zgomot înfundat. Lazăr, legat cu fâşii, potrivit obiceiului, s-a ridicat şi a început să caute bâjbâind ieşirea. Isus a poruncit: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!“. Marta avea să-şi amintească toată viaţa bucuria nemărginită pe care ea şi Maria au simţit-o când s-au aruncat în braţele fratelui lor. (Citeşte Ioan 11:40–44.) Durerea ce-i apăsa inima dispăruse!

23. Ce doresc să facă pentru tine Iehova şi Isus, dar ce trebuie să faci tu?

²³ Această relatare dovedeşte că învierea morţilor nu este un vis. Ea este o învăţătură biblică şi un fapt istoric demonstrat (Iov 14:14, 15). Iehova Dumnezeu şi Fiul său sunt bucuroşi să răsplătească credinţa închinătorilor adevăraţi. Ei i-au răsplătit pe Marta, pe Maria şi pe Lazăr şi te vor răsplăti şi pe tine dacă vei dobândi o credinţă de neclintit.

24. Care este ultimul lucru pe care îl spune Biblia despre Marta?

²⁴ Marta mai apare o singură dată în consemnarea biblică, la începutul ultimei săptămâni dinaintea morţii lui Isus. Ştiind bine ce încercări îl aşteptau, Isus s-a refugiat din nou în Betania, în casa prietenilor săi. De acolo avea de mers pe jos trei kilometri până la Ierusalim. Isus şi Lazăr luau masa în casa lui Simon, leprosul. Cu această ocazie ni se vorbeşte pentru ultima oară despre Marta. Relatarea biblică spune: „Marta slujea“ (Ioan 12:2).

25. De ce femeile care urmează exemplul Martei sunt o binecuvântare pentru congregaţiile din prezent?

²⁵ Cât de bine i se potrivesc aceste cuvinte unei femei atât de harnice! Când am întâlnit-o prima dată pe Marta în paginile Bibliei, am găsit-o muncind; când ne luăm rămas bun de la ea, o lăsăm tot muncind, îngrijindu-se de necesităţile celor din jur. În prezent, congregaţiile continuatorilor lui Cristos sunt binecuvântate cu femei ce urmează exemplul Martei — femei inimoase şi cu spirit de sacrificiu, care îşi dovedesc credinţa prin fapte. A continuat Marta să manifeste aceste calităţi? Foarte probabil că da. Procedând astfel, ea a dat dovadă de înţelepciune, întrucât o aşteptau multe necazuri.

26. Ce a reuşit Marta să facă datorită credinţei ei?

²⁶ După câteva zile, Marta a trebuit să suporte durerea pricinuită de moartea cumplită a lui Isus, Stăpânul ei drag. Mai mult decât atât, aceiaşi ucigaşi ipocriţi care l-au ucis pe Isus voiau să-l omoare şi pe Lazăr, deoarece învierea lui întărea credinţa multora. (Citeşte Ioan 12:9–11.) Fireşte, în cele din urmă, moartea a reuşit să rupă legăturile dintre aceşti trei fraţi. Nu ştim cum sau când au avut loc aceste triste evenimente, dar ştim că Marta a perseverat până la sfârşit datorită credinţei sale. Să imităm, aşadar, şi noi credinţa puternică a Martei!