Să medităm la ceea ce a făcut Iehova pentru noi

LA SCURT timp după învierea lui Isus, doi dintre discipolii săi mergeau de la Ierusalim spre Emaus. „În timp ce vorbeau şi discutau“, se spune în Evanghelia după Luca, „Isus s-a apropiat şi a început să meargă cu ei. Dar ochii le erau acoperiţi şi nu puteau să-l recunoască“. Atunci Isus le-a zis: „«Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi în timp ce mergeţi?» Şi ei s-au oprit cu feţele triste“. De ce aveau discipolii feţele triste? Ei nutriseră speranţa că Isus avea să elibereze Israelul de sub dominaţia străină în acel timp. Însă acest lucru nu se întâmplase. Mai mult, Isus însuşi fusese omorât. Nu e de mirare că erau foarte trişti! (Luca 24:15–21; Fap. 1:6)

Isus le-a reamintit atunci discipolilor multe lucruri şi, „începând de la Moise şi de la toţi Profeţii, le-a explicat lucrurile privitoare la el din întreaga Scriptură“. Într-adevăr, pe parcursul serviciului lui Isus avuseseră loc multe evenimente importante, care le puteau zidi credinţa! Când Isus le-a îndreptat atenţia asupra acestora, starea lor sufletească s-a schimbat, iar inima li s-a umplut de bucurie. Mai târziu, în acea seară, ei au spus: „Nu ne ardea inima în timp ce ne vorbea pe drum, când ne deschidea Scripturile?“ (Luca 24:27, 32). Ce lecţie putem desprinde din reacţia discipolilor lui Isus?

Ce efect au asupra noastră aşteptările neîmplinite?

Cei doi discipoli care mergeau spre Emaus erau trişti deoarece evenimentele aşteptate nu se întâmplaseră. Ceea ce simţeau ei în acele momente este descris foarte bine în Proverbele 13:12: „O aşteptare amânată îmbolnăveşte inima“. În mod asemănător, unii dintre creştinii care îi slujesc lui Iehova de zeci de ani s-au gândit că „necazul cel mare“ ar fi trebuit să vină demult (Mat. 24:21; Rev. 7:14). Este firesc ca, pe moment, astfel de aşteptări neîmplinite să provoace întristare.

Să nu uităm însă că cei doi discipoli şi-au redobândit bucuria după ce Isus i-a ajutat să se concentreze la profeţiile care se împliniseră deja, unele chiar în timpul vieţii lor. Şi noi putem să ne păstrăm bucuria şi să depăşim sentimentele de dezamăgire procedând în mod asemănător. Iată ce sfat înţelept a dat un bătrân creştin cu experienţă pe nume Michael: „Nu te concentra asupra a ceea ce Iehova nu a făcut încă, ci mai degrabă meditează la lucrurile pe care le-a înfăptuit deja“.

Ce a înfăptuit Iehova

Să vedem în continuare unele dintre lucrurile extraordinare pe care Iehova le-a înfăptuit deja. Isus a spus: „Cine manifestă credinţă în mine va face şi el lucrările pe care le fac eu. Şi va face lucrări mai mari decât acestea“ (Ioan 14:12). În prezent, slujitorii lui Dumnezeu înfăptuiesc cele mai mari lucrări îndeplinite vreodată de creştini. Peste şapte milioane de persoane aşteaptă cu nerăbdare să supravieţuiască marelui necaz. Gândiţi-vă, niciodată în istorie nu au existat atât de mulţi slujitori fideli ai lui Iehova care să fie activi în atât de multe ţări de pe glob! Într-adevăr, Iehova i-a ajutat pe slujitorii săi să facă „lucrări mai mari decât acestea“, aşa cum a prezis Isus.

Ce altceva a mai înfăptuit Iehova în folosul nostru? El a făcut posibil ca oamenii sinceri să iasă, figurativ vorbind, din această lume rea şi să trăiască în paradisul spiritual pe care l-a adus El în existenţă (2 Cor. 12:1–4). Rezervă-ţi timp să meditezi la unele caracteristici ale acestui paradis, pe care le putem observa cu uşurinţă. De pildă, aruncă o privire prin rafturile bibliotecii tale teocratice sau ale bibliotecii de la Sala Regatului. Răsfoieşte Indexul Publicaţiilor Societăţii Watch Tower sau explorează Watchtower Library. Ascultă o înregistrare cu o dramă biblică. Rememorează momentele plăcute de care ai avut parte la un congres recent. În plus, gândeşte-te la compania sănătoasă de care ne bucurăm în mijlocul fraţilor şi surorilor creştine. Cât de generos s-a dovedit Iehova furnizându-ne hrană spirituală din abundenţă şi o familie iubitoare de fraţi şi surori — un adevărat paradis spiritual!

Psalmistul David a spus: „Multe sunt lucrările minunate pe care le-ai făcut pentru noi, o, Iehova, Dumnezeul meu, şi multe sunt gândurile tale faţă de noi!“ (Ps. 40:5). Da, meditând la lucrările minunate pe care Tatăl nostru ceresc, Iehova, le-a înfăptuit deja şi reflectând la gândurile sale pline de iubire faţă de noi ne vom reînnoi forţele pentru a persevera cu fidelitate în serviciul adus lui din toată inima (Mat. 24:13).

[Legenda ilustraţiei de la pagina 31]

Isus şi-a ajutat discipolii să se concentreze la ceea ce Iehova făcuse deja pentru ei

[Legenda fotografiilor de la pagina 32]

Rememorează momentele plăcute de care ai avut parte la un congres recent