Capitolul 12
Pentru ce a permis Dumnezeu ca oamenii să devină nefericiţi?
1. Pentru ce ar trebui să ne interesăm pentru a afla din ce cauză a permis Dumnezeu răul? (Psalm 94:2, 3).
ISTORIA omenirii este plină de fapte îngrozitoare ale neomeniei, pe care oamenii le-au comis împotriva semenilor lor. Ea este roşie de sîngele care a fost vărsat în războaie religioase, distrugeri în masă şi persecuţii. Cele două războaie mondiale, pe care le-a dezlănţuit creştinătatea şi războaiele, care au luat naştere, mai tîrziu, în Corea, Indochina şi în altă parte au dus de asemenea, la omorîrea de oameni nevinovaţi. In multe ţări se ajunge mai departe la izbucniri ale violenţei, la revoluţii şi crime. Pentru ce a permis Dumnezeu astfel de stări îngrozitoare? Pentru ce n-a înlăturat el nefericirea deja cu mult timp înainte? Dumnezeu însuşi dă motivul pentru aceasta şi anume în cartea Sa a „veştii bune“.
2. (a) Este Dumnezeu în stare să înlăture pe cei răi? Vrea el să facă aceasta? (Ioel 1:15) (b) Cum se arată înţelepciunea lui Dumnezeu în această problemă?
2 Dumnezeu, care a putut crea uriaşul univers, are sigur puterea, să înlăture orice nenorocire. Ca „Dumnezeu al iubirii“ el se îngrijeşte într-adevăr de oameni. Dar el este şi Dumnezeu al înţelepciunii practice (1 Ioan 4:16; Proverbe 2:6, 7). Inţelepciunea sa devine clară prin faptul că el şi-a luat timp, pentru a lămuri o problemă de discuţie de însemnătate universală. Drept urmare a acestui fapt, oamenii au fost ce-i drept nefericiţi totuşi, privind lucrurile în mare, rezultatele vor însemna pentru toate creaturile inteligente din univers, fericire veşnică.
3. (a) Arată printr-o ilustrare, pentru ce trebuie timp pentru a lămuri problema de discuţie. (b) Cum este timpul necesar comparativ scurt? (Habacuc 2:3).
3 Acesta se poate compara cu cazul unui ucigaş de temut, care se dezbate în faţa tribunalului. Audierea martorilor şi pledoariile pot ocupa timp de luni de zile, dacă trebuie să se pronunţe o sentinţă dreaptă şi definitivă. Apoi criminalul va fi executat şi toţi aceia care au fost în primejdie din cauza sa, sînt bucuroşi că ameninţarea a trecut. In mod asemănător a fost nevoie de timp — rotund 6 000 de ani — pentru a lămuri o problemă de discuţie, pe care a ridicat-o un ucigaş, duşmanul de moarte al lui Dumnezeu. Cît de scurtă este, în schimb, această perioadă, dacă se compară cu fericirea veşnic durabilă în perspectivă! In ochii lui Dumnezeu, „o mie de ani . . . sînt doar ca ziua de ieri, care a trecut“ (Psalm 90:4).
CHESTIUNEA DE CONTROVERSA
4. (a) In ce constă marea chestiune de contraversă? (Psalm 83:18) (b) In ce mod a fost controversată Suveranitatea lui Dumnezeu?
4 In ce constă marea chestiune de controversă, care trebuie lămurită? Ea are de a face cu Suveranitatea lui Iehova, pe care o exercită el asupra creaturilor sale. Satan a pus în discuţie suveranitatea lui Iehova cînd s-a ridicat împotriva lui în Eden. Nu pentru că el ar fi avut putere să detroneze pe Dumnezeu ca Suveran, dar a ridicat problema: Exercită Dumnezeu suveranitatea asupra creaturilor sale în mod corect şi în interesul lor? Este justificată suveranitatea sa? Merită el să fie recunoscut de ele? Satan a spus Evei în Eden prin şarpe „Să fi spus Dumnezeu oare într-adevăr să nu mîncaţi din orice pom din grădină?“ După ce Satan a atacat Suveranitatea lui Iehova, în timp ce a strecurat pe furiş ideea că el ar fi minţit, a convins-o pe Eva, şi prin ea şi pe Adam, să refuze Suveranitatea lui Dumnezeu, să fie independenţi şi să decidă singuri ce este „bine“ şi ce este „rău“ (Genesa 3:1–5). Ceea ce a pus el, aşadar, la îndoială a fost că Suveranitatea lui Dumnezeu a fost exercitată corect şi că a meritat să fie recunoscut ca Suveran.
5. (a) Pentru ce a permis Dumnezeu răul? (Romani 9:17) (b) Cum va fi valabilă sentinţa lui Dumnezeu în vecii vecilor?
5 Dumnezeu a condamnat pe rebel la moarte. El i-a permis, însă să mai trăiască cîtva timp şi a îngăduit ca Adam şi Eva să dea naştere la urmaşi imperfecţi. Da, el a îngăduit ca răul, sub domnia lui Satan, să dureze pînă astăzi. De ce a procedat el astfel? Pentru ca prin aceasta să se dovedească odată pentru totdeauna că suveranitatea sa este dreaptă în orice privinţă şi că nici una dintre creaturile sale nu poate fi fericită durabil, dacă renegă suveranitatea sa şi legile sale drepte. Aşa a demascat el pe Satan ca „ucigaş“, mincinos, defăimător şi înşelător, şi El va înlătura împreună cu el pe toţi aceia, care nu respectă legile sale. Hotărîrea judecătorească a lui Dumnezeu va fi atunci ca un precedent şi va servi, pentru vecii vecilor ca piatră de încercare, în caz că vreodată, o creatură ar pune din nou în discuţie suveranitatea lui Iehova. (Ioan 8:44).
6. (a) Ce s-a arătat cu privire la domnia oamenilor? (b) Ce ilustraţie oferă domnia omenească astăzi? (Eclesiastul 8:9).
6 Ce a arătat desfăşurarea acestui caz judecătoresc? Omul a dovedit clar că el nu este în stare să domnească corect independent de suveranitatea lui Dumnezeu. S-a arătat că profetul Ieremia avea dreptate:
„Eu ştiu, o, Iehova, că omului pămîntesc nu-i aparţine calea lui. Nu stă în puterea omului, cînd umblă, să-şi îndrepte paşii spre ţintă.“ (Ieremia 10:23).
Niciodată n-a fost aceasta mai clar ca în timpul nostru, în care lumea este dezbinată în state democrate, comuniste şi „lumea a treia“, care, şi ele la rîndul lor, sînt scizionate prin alte contradicţii. Corupţia şi diplomaţia mincinoasă sînt lucruri la ordinea zilei în domnia omenească. Politicienii cheltuiesc sume uriaşe pentru înarmare, produc arme nucleare cu care ar putea extermina întreaga rasă umană, şi în acelaşi timp o pătrime din populaţia globului nu are ce să mănînce. Cei mai mulţi dintre domnitori, au probleme grele în domeniul economic sau în alte domenii, şi adesea se prăbuşesc peste noapte. Cuvintele din Psalmul 127:1 se potrivesc la fiecare alianţă făcută de politicieni:
„Dacă nu zideşte Iehova însuşi casa, nu este de nici un folos că zidarii au lucrat din greu la ea.“
7. (a) Cum este domnia lui Dumnezeu superioară domniei umane? (Psalm 45:6). (b) Ce va face Dumnezeu acum cu privire la domnia oamenilor şi din ce cauză? (Naum 1:9).
7 Există bune motive din care suveranitatea lui Iehova întrece cu mult domnia omenească. Suveranitatea lui Dumnezeu se bazează pe dragoste, care este „o legătură a desăvîrşirii“ (Coloseni 3:14). Domnia oamenilor se dezvoltă de obicei în jos, în direcţia egoismului şi a lăcomiei. Suveranitatea lui Dumnezeu are putere să unească şi „să adune laolaltă toate lucrurile“ (Efeseni 1:10). Sub domnia omenească cresc dezbinările, ura şi cearta. Suveranitatea lui Dumnezeu va fi exercitată „cu ajutorul justiţiei şi al dreptăţii“. (Isaia 9:7). Domnia oamenilor apasă în cele mai multe cazuri pe cei săraci şi favorizează pe cei bogaţi. In momente critice, ea s-a dovedit un deziluzionant şi Dumnezeu este gata ca, în scurt timp, să o înlăture pentru a–şi exercita pe deplin dreapta sa suveranitate peste pămînt.
INTEGRITATEA OMULUI
8. Ce îndoială a lăsat Satan să se întrezărească în legătură cu Iov?
8 In grădina Eden, însă, în armonie cu aceasta, a fost ridicată încă o altă problemă de discuţie. Ea sună: Poate Dumnezeu, într-adevăr să pună pe pămînt un om, care, sub încercare, să-i rămînă predat lui credincios, dacă totuşi, deja primii oameni s-au întors împotriva lui? Faptul că această problemă de discuţie există, noi recunoaştem din cartea Biblică Iov. In cele dintîi două capitole ale acestei cărţi se descrie ce s-a întîmplat cu peste 3.500 de ani înainte, în faţa tribunalului ceresc. Cînd s-au adunat fiii cereşti ai lui Dumnezeu, înaintea lui Iehova, a venit şi Satan, şi Iehova i-a zis:
„Ti-ai îndreptat tu inima ta spre servul meu Iov, că nu există nimeni ca el pe pămînt, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău?“ La acestea, Satan a răspuns lui Iehova şi i-a zis: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit tu pe el, casa lui şi tot ce are el? Tu ai binecuvîntat lucrul mîinilor lui, iar turmele lui acopăr ţara. Dar, întinde te rog de data aceasta mîna şi atinge-te de tot ce are el şi vei vedea dacă nu te va blestema de-a dreptul în faţă“ (Iov 1:8–11).
9. Cum s-a comportat Iov şi ce răsplată a primit el? (Iov 42:12–16; Iacov 5:11).
9 Iehova a îngăduit încercarea. Iov a pierdut vitele, copiii săi au murit, dar el n-a blestemat pe Dumnezeu şi nici nu s-a întors contra lui. Cînd, mai tîrziu, Satan l-a lovit cu o boală scîrboasă, femeia i-a zis în sfîrşit: „Blestemă pe Dumnezeu şi mori!“ Totuşi, el mai ţinea la integritatea sa faţă de Dumnezeu. La aceasta, trei mîngîietori falşi i-au adăugat încă suferinţe în plus, însă, Iov a declarat:
„Pînă voi muri, nu voi îndepărta de la mine integritatea mea!“ (Iov 2:2, 10; 27:5).
Mai tîrziu, Iov a fost bogat răsplătit pentru faptul că şi-a păstrat integritatea.
10. Ce ştim noi despre alţii, care şi-au păstrat integritatea? (Evrei 12:1).
10 Biblia arată — printre altele în Evrei, capitolul 11 — că încă mulţi alţi oameni s-au decis să ţină sus suveranitatea lui Iehova, în ciuda tuturor atacurilor duşmănoase de orice fel, pe care Satan le-ar putea întreprinde. De-a lungul secolelor au existat oameni, care şi-au păstrat integritatea.
11. (a) Mai există astăzi oameni care îşi păstrează integritatea? (Proverbe 27:11). (b) Cum îşi va justifica Dumnezeu suveranitatea? (Ezechiel 36:23).
11 In timpul regimului lui Hitler în Germania, martorii creştini ai lui Iehova au refuzat, de exemplu să salute drapelul naţional-socialist şi să privească pe „Führer“ ca mîntuitorul lor. Sute dintre ei şi-au pecetluit integritatea cu sîngele lor. Unul dintre aceşti credincioşi în seara dinaintea execuţiei sale i-a scris soţiei sale iubite următoarea scrisoare, care este reprezentativă pentru mulţi:
„Astfel cînd această scrisoare va ajunge în mîna ta, viaţa mea se va fi încheiat . . . noi ştim că morţii i s-a luat boldul, iar mormîntului i s-a luat biruinţa. . . . Va veni ceasul cînd numele Dumnezeului Celui Atotputernic va fi justificat şi oamenii vor vedea lucrul acesta. Dacă ei întreabă azi de ce n-a făcut el încă lucrul acesta pînă azi, noi vom şti că în felul acesta se face de cunoscut puterea sa într-un mod eficace . . . Eu am ajuns la capăt şi te rog şi pe tine ca şi tu să–ţi suporţi soarta în continuare în mod damn. Iar eu privesc încă odată în ochii tăi limpezi, strălucitori, şi alung cea din urmă mîhnire din inima ta. Inalţă–ţi capul în ciuda durerii şi bucură–te nu de moarte, ci de viaţa pe care le-o acordă Dumnezeu celor ce-l iubesc!“
Nu va mai dura mult, pînă cînd Iehova îşi va justifica suveranitatea şi pe toţi aceia, care o sprijinesc. Aceasta va fi legată cu o demonstrare a puterii sale împotriva duşmanilor săi, prin care numele său va fi înălţat „pe întreg pămîntul“ (Exodul 9:16).
CEL MAI MARE EXEMPLU DE INTEGRITATE
12. Cine a fost cel mai potrivit de a ocupa poziţie de partea lui Iehova şi cum a devenit el om? (Ioan 1:14).
12 Problema de discuţie a integrităţii nu ne interesează numai pe noi oamenii. Un înger din cer era acela, care se răsculase pentru a deveni Satan, şi alţi „fii ai lui Dumnezeu“ i s-au alăturat mai tîrziu în rebeliunea sa. (Genesa 6:4, 5). Este vorba, aşadar, de o problemă de discuţie universală. Nimeni nu poate reprezenta mai bine decît acela, care ocupă cea mai înaltă poziţie în univers după Iehova: „Maistrul“, care lucrase împreună cu el la creaţiune. Acest fiu spiritual s-a declarat cu bucurie gata ca Dumnezeu să-i transplanteze viaţa în pîntecele unei fecioare israelite — Maria — aşa că el a fost născut pe pămînt, acolo unde Satan ridicase marea chestiune de controversă.
13. Cum a întîmpinat Isus provocarea lui Satan? (1 Petru 2:21–23).
13 Cînd Isus, Fiul lui Dumnezeu, a devenit un om matur el s-a botezat şi anume ca simbol pentru faptul că el s-a înfăţişat lui Dumnezeu, pentru a duce la îndeplinire sarcina deosebită, care i-a fost trasată de Dumnezeu. El a fost atacat curînd de către Satan. Acesta i-a oferit lui Isus suveranitatea asupra tuturor împărăţiilor de pe pămînt, pe care el o deţinea la ora aceea — cu condiţia ca Isus să i se închine o singură dată, renunţînd cu aceasta la integritatea sa faţă de Iehova. Isus i-a răspuns lui Satan:
„La o parte, Satan! Căci este scris: Lui Iehova, Dumnezeului tău să i te închini şi numai lui singur să-i aduci serviciu sfînt“ (Matei 4:10).
14. Din ce cauză a putut Isus să spună că Satan, n-ar putea deţine nimic în el?
14 După ce lui Satan nu i-a reuşit să-l abată pe Isus de la aceea de a urma legea dreaptă a lui Iehova, l-a supus prin conducătorii religioşi ai acelei zile, la o puternică presiune. Ei l-au persecutat crud şi, în sfîrşit, l-au omorît pe un stîlp de execuţie, dar n-au putut să-l aducă în situaţia de a renunţa la integritatea sa perfectă şi la ascultarea sa faţă de suveranitatea lui Dumnezeu. In ziua morţii sale, Isus a putut să spună despre Satan: „El n-are nimic în mine“ (Ioan 14:30). A treia zi după aceea, Iehova a răsplătit pe Fiul său credincios, în timp ce l-a înviat în spirit, iar mai tîrziu, l-a înălţat la „dreapta“ favorii sale în cer. (Fapte 2:32, 33).
15. Cum a încurajat Isus pe ucenicii săi, şi cum s-au comportat ei? (Filipeni 2:5, 8, 9).
15 Către ucenicii săi credincioşi, acest model de integritate a spus:
„In lume veţi avea dureri, dar prindeţi curaj! Eu am triumfat asupra lumii“ (Ioan 16:33).
Chiar şi apostolii lui Isus şi mulţi alţi creştini după ei şi-au păstrat integritatea şi aceasta chiar pînă la moarte.
DOMNITOR CREDINCIOS, INCERCAT
16. Pentru ce pot oamenii să acorde încredere noii administraţii a pămîntului? (Isaia 32:1).
16 Prin faptul că Dumnezeu a permis ea ucenicii lui Isus să sufere încercări şi au fost persecutaţi, el a mai cauzat încă şi altceva important. Intocmai după cum Isus a învăţat ascultare prin lucrurile pe care le-a suferit, tot aşa şi ei au fost instruiţi şi formaţi prin suferinţe, aşa că ei au produs aceleaşi însuşiri încercate ca şi el şi au învăţat să rămînă loiali faţă de Suveranitatea lui Dumnezeu. Din Biblie reiese că Dumnezeu alege o „turmă mică“ a acestor ucenici ai lui Isus în total „o sută patruzeci şi patru de mii“, care au, de asemenea, o înviere spirituală, „prima înviere“ şi vor domni cu Cristos în împărăţia sa de o mie de ani peste omenire. Ce contrast va constitui această domnie a Impărăţiei cereşti faţă de domnia coruptă, fără conştiinţă a oamenilor de astăzi! Iar pe pămînt va exista în continuare o administraţie vizibilă care va fi exercitată de bărbaţi, dintre care vor face parte oameni credincioşi ca Iov şi un mare număr dintre alţii, care şi-au păstrat integritatea, atît din timpurile vechi, cît si din secolul nostru al douăzecilea. In această administraţie omenirea poate, într-adevăr, să-şi pună încrederea (Evrei 5:8; Luca 12:32; Apocalips 14:1–5; 20:6).
17. Cum a acţionat răbdarea lui Dumnezeu pentru binele nostru? (2 Petru 3:9, 15).
17 Noi putem să fim fericiţi că Iehova şi-a arătat „răbdarea“ şi încă n-a nimicit pe cei răi, căci prin aceasta mulţi au primit ocazia de a lua poziţie de partea lui Iehova în chestiunea de controversă. (Romani 2:4). Fie ca şi noi să fim binecuvîntaţi, pentru că intervenim pentru suveranitatea sa!
18. (a) Cum îşi va executa Dumnezeu sentinţa sa? (Ieremia 25:31). (b) Ce fel de loc va deveni pămîntul atunci? (Isaia 11:9).
18 Chestiunea de controversă existentă deja de atîta timp, care gravitează în jurul suveranităţii lui Dumnezeu şi integrităţii omului, va fi în curînd lămurită, odată pentru totdeauna, şi aceasta pe deplin în favoarea lui Dumnezeu. Peste puţin timp, Iehova va executa „sentinţa sa judecătorească“ şi va înlătura de pe pămînt pe Satan, precum şi pe toţi aceia, care se opun domniei lui Dumnezeu. Atunci pămîntul va deveni un loc măreţ, în care „tot ce respiră“ va lăuda pe „Iah“, Iehova (Psalm 150:6). Dar pentru a putea lăuda pe Dumnezeu pe veci, omul trebuie să trăiască pe veci. Cum este posibil lucrul acesta? O vom afla în capitolul următor.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 107]
Desfăşurarea unui caz juridic necesită timp. Aşa trebuie să fie cercetată exact şi marea problemă de discuţie în care este vorba de suveranitate
[Legenda ilustraţiei de la pagina 110]
Iov, greu năpăstuit şi-a păstrat integritatea
[Legenda ilustraţiei de la pagina 113]
Isus Cristos, cel mai mare exemplu de integritate
[Legenda ilustraţiei de la pagina 115]
Impărăţia de o mie de ani a lui Cristos va înălţa suveranitatea dreaptă a lui Iehova şi va fi spre binecuvîntarea tuturor oamenilor