‘Lumina a ţîşnit pentru cei drepţi’

„Lumina însăşi a ţîşnit pentru cel drept, şi bucuria pentru cei care au inima dreaptă.“ — Psalmii 97:11.

 1. Care este unul dintre lucrurile care îi deosebeşte pe cei drepţi de cei nelegiuiţi?

CARE este unul dintre lucrurile care îi deosebeşte pe cei drepţi de cei nelegiuiţi, pe adevăraţii slujitori ai lui Iehova Dumnezeu de cei aflaţi în robia lui Satan Diavolul, adversarul lui Dumnezeu? Fără îndoială, mai mult decît orice alt lucru este faptul că cei drepţi, adevăraţii slujitori ai lui Iehova Dumnezeu, au lumină. Pentru ei, într-adevăr, „lumina însăşi a ţîşnit“ (Psalmii 97:11). Cît priveşte pe cei nelegiuiţi, ei umblă în întuneric. Da, „cărarea celor drepţi este ca prima geană a zorilor, care străluceşte din ce în ce mai tare pînă la lumina deplină a zilei. Dar calea celor nelegiuiţi este ca bezna întunericului; ei nu ştiu ce anume îi face să se împiedice.“ — Proverbele 4:18, 19, New International Version.

 2. Cum ar putea fi ilustrată creşterea luminii pe cărarea celor drepţi?

² Observaţi că strălucirea luminii pe cărarea celor drepţi este progresivă. Ea „străluceşte din ce în ce mai tare.“ Am putea ilustra această acţiune printr-un om care se scoală înainte de ivirea zorilor şi pleacă pe jos pentru a călători prin ţară. În depărtare parcă ar vedea un contur, dar la început nu poate să spună dacă este un hambar sau o casă. După un timp poate să spună că este o casă din lemn, nu din cărămidă. Apoi, mai tîrziu, poate să distingă culoarea casei şi aşa mai departe.

 3. Care sînt factorii care influenţează creşterea luminii?

³ Exact la fel a fost şi experienţa slujitorilor lui Dumnezeu. Privind anumite lucruri ce se aflau încă în viitorul îndepărtat şi neexistînd decît puţină lumină asupra subiectului respectiv, deseori noi am avut o imagine incompletă, ba chiar inexactă a lucrurilor. În asemenea situaţii se prea poate să fi fost influenţaţi de concepţiile anterioare. Dar pe măsură ce lumina străluceşte mai tare şi ne apropiem mai mult de evenimente, inţelegerea felului în care Dumnezeu lucrează pentru a-şi atinge scopurile devine tot mai clară. Profeţiile se deschid înaintea noastră pe măsură ce spiritul sfînt al lui Iehova revarsă lumină asupra acestora şi pe măsură ce ele se împlinesc prin evenimentele mondiale sau prin experienţele poporului lui Dumnezeu. Oare nu acesta a fost modul în care Iehova Dumnezeu a lucrat cu slujitorii săi din vremurile de la început pînă astăzi? Într-adevăr acesta a fost!

EXEMPLUL LUI AVRAAM

4, 5. Cum i-a descoperit Dumnezeu lui Avraam în mod treptat scopul său?

⁴ Să examinăm exemplul lui Avraam, omul de credinţă pe care Dumnezeu l-a numit prietenul său (Isaia 41:8; Iacob 2:23). În ciuda relaţiei lui strînse cu Iehova Dumnezeu, la început el nu a avut o înţelegere completă a scopului lui Dumnezeu. Ne putem da seama de aceasta dintr-o serie de evenimente din viaţa lui Avraam, din care vedem că înţelegerea lui s-a îmbunătăţit treptat. Dumnezeu i-a poruncit să-şi părăsească ţara, spunîndu-i că va face din el o mare naţiune şi că prin el se vor binecuvînta toate familiile pămîntului. Dar Avraam n-a ştiut toate amănuntele; citim că el s-a supus, „deşi nu ştia încotro mergea“ (Evrei 11:8). În plus, deşi Dumnezeu îi promisese că ţara va fi dată seminţei lui, Avraam nu ştia cum au să decurgă evenimentele. El chiar şi-a exprimat îngrijorarea că slujitorul său Eleazar ar putea să-i fie moştenitorul. Atunci Iehova a limpezit lucurile şi i-a spus: „Unul care va ieşi din părţile tale lăuntrice va fi succesorul şi moştenitorul tău“ (Geneza 12:1–3, 7; 15:2–4). Deoarece Sara, soţia lui Avraam, era stearpă, ea i-a cerut ca el să se culce cu slujnica ei, Hagar, de la care Avraam l-a avut pe Ismael. Mai tîrziu, Dumnezeu i-a explicat lui Avraam că moştenitorul promisiunii va fi prin Sara. — Geneza 17:15–17.

⁵ Aşadar putem vedea că deşi tot ceea ce Iehova i-a descoperit direct lui Avraam a fost adevărat, totuşi Avraam nu a înţeles cu precizie cum îşi va aduce Dumnezeu scopul său la îndeplinire. Cu toate acestea, Avraam a continuat să manifeste credinţă şi să-l aştepte pe Iehova, şi pe măsură ce timpul se scurgea, el primea explicaţii suplimentare. De asemenea, cînd Iehova i-a poruncit să-l aducă pe Isaac, fiul său, ca jertfă pe Muntele Moria, Avraam nu ştia exact dum va decurge acest eveniment. Dar el avea credinţa că Dumnezeu va ridica o sămînţă prin Isaac, chiar dacă ar fi fost nevoie ca Dumnezeu să-l scoale pe Isaac din morţi. — Evrei 11:17–19.

DANIEL ŞI ALŢI PROFEŢI

6, 7. a) Care cuvinte ale lui Daniel arată că Dumnezeu dezvăluie lucrurile numai la timpul pe care El îl consideră potrivit? b) Ce dovadă ne dă apostolul Petru cu privire la acest aspect?

⁶ Printre numeroşii profeţi pe care Iehova i-a favorizat cu revelaţii directe, s-a numărat şi Daniel, un „om foarte plăcut“ lui Dumnezeu (Daniel 10:11, 19). Iehova i-a dat multe informaţii concrete, referitoare atît la timpul său, cît şi la timpurile viitoare; totuşi Daniel nu înţelegea tot ceea ce era cuprins în aceste informaţii. Cu privire la unele dintre viziunile pe care le-a avut, el a spus: „Am auzit, dar n-am putut să înţeleg.“ Cînd a cerut informaţii suplimentare, i s-a spus: „Du-te Daniele, deoarece cuvintele sînt ţinute secret şi sigilate pînă la timpul sfîrşitului“ (Daniel 12:8, 9). În mod similar, Iehova Dumnezeu a descoperit în permanenţă multe adevăruri slujitorilor săi, profeţii. Totuşi au existat multe lucruri pe care aceştia nu au ajuns să le înţeleagă.

⁷ Iată de ce apostolul Petru a putut să scrie cuvintele: „Cu privire chiar la salvarea aceasta, o investigaţie laborioasă şi o cercetare atentă au fost făcute de profeţii care au profeţit despre bunătatea nemeritată destinată vouă. Ei continuau să facă investigaţii cu privire spre care perioadă anume sau spre ce fel de perioadă arăta referitor la Cristos spiritul din ei, cînd depunea mărturie anticipată despre suferinţele lui Cristos şi despre gloriile care urmau după acestea. Le-a fost revelat că nu lor înşile ci vouă vă slujeau lucrurile care v-au fost anunţate acum.“ De fapt, nici chiar îngerii nu au avut o înţelegere deplină şi definitivă a modului în care se vor realiza scopurile lui Dumnezeu. — I Petru 1:10–12.

 8. Cum a arătat întrebarea lui Ioan Botezătorul că înţelegerea sa nu era completă?

⁸ Ultimul dintre aceşti profeţi a fost Ioan Botezătorul. Dumnezeu l-a folosit pentru a pregăti calea înaintea Cristosului — Isus (Luca 1:16, 17, 76–79). Ioan s-a bucurat de o deosebită favoare din partea lui Dumnezeu prin faptul că a primit de la El semnul care l-a identificat pe Mesia şi l-a prezentat pe Mesia lui Israel (Ioan 1:26–36). Însă chiar în această situaţie, Ioan n-a înţeles bine toate amănunte referitoare la prima venire a lui Isus. Aceasta se poate constata din faptul că, în timp ce era în închisoare, Ioan a trimis pe discipolii săi la Isus să-l întrebe: „Tu eşti Cel care vine, sau trebuie să aşteptăm pe altcineva?“ Întrebarea lui Ioan nu era o expresie a lipsei de credinţă, ci o dorinţă de a avea o confirmare mai precisă. Răspunsul lui Isus, care îndreptă atenţia spre lucrările lui, fără îndoială că l-au liniştit pe Ioan. — Matei 11:2–6.

ISUS ŞI APOSTOLII SĂI

 9. De unde reiese că Isus n-a avut o înţelegere completă a scopurilor Tatălui său?

⁹ Dumnezeu îşi dezvăluie voia în faţa slujitorilor săi numai la timpul fixat de el, ceea ce a fost valabil şi în cazul lui Isus Cristos. Fără îndoială, Isus a primit informaţii directe în tîmp ce era cu Tatăl său în cer. Totuşi el însuşi nu ştia cînd va veni sfîrşitul sistemului de lucruri actual. De aceea a mărturisit el: „Referitor la ziua aceea şi la ceasul acela, nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.“ — Matei 24:36.

10, 11. a) La ce concluzie greşită au ajuns discipolii lui Cristos referitor la Regat? b) De ce s-a limitat Isus la anumite probleme cînd le-a vorbit apostolilor despre viitor şi despre alte lucruri?

¹⁰ În ceea ce priveşte tratarea discipolilor săi, Isus însuşi a acţionat în armonie cu principiul enunţat la Proverbele 4:18. El a vorbit mult despre Regat: că el va pleca şi că va reveni după un timp îndelungat şi îi va duce acasă la el în ceruri. Cu toate acestea, apostolii suştineau ideea că regatul Mesianic va fi regatul lui David restabilit în Ierusalim. De aceea l-au întrebat ei pe Isus cel înviat: „Doamne, vei restabili regatul lui Israel în timpul actual?“ (Ioan 16:12). Isus le-a spus că erau unele lucruri pe care încă nu le puteau înţelege şi a mai menţionat: „Nu vă aparţine vouă să dobîndiţi cunoştinţă despre datele sau epocile pe care Tatăl le-a pus sub propria sa jurisdicţie.“ — Faptele 1:6, 7.

¹¹ Că există totuşi un timp hotărît pentru a putea înţelege anumite aspecte ale scopurilor lui Dumnezeu, reiese clar din cuvintele pe care Isus le-a adresat apostolilor: „Mai am multe lucruri să vă spun, dar nu sînteţi în stare să le purtaţi în prezent“ (Ioan 16:12). Aceasta ne arată că Dumnezeu le dă slujitorilor săi posibilitatea de a înţelege voia sa în funcţie de capacitatea lor de a pătrunde lucrurile şi de a se folosi de această înţelegere. Într-adevăr, Isus le-a spus apostolilor că spiritul lui Dumnezeu îi va îndruma în „tot adevărul“ (Ioan 16:13). Dar oare a vrut Isus să spună că din ziua în care ei au primit spiritul sfînt vor putea discerne tot adevărul, fără a mai fi nevoie de a-şi adînci ulterior înţelegerea? Faptele arată că nu a fost aşa.

PRIMIREA NEIUDEILOR

12, 13. a) Ce lumină mai clară au primit continuatorii lui Isus la sărbătoarea Zilei a cincizecea? Ce efect a avut ea asupra lor? b) Deşi Isus îi însărcinase să facă discipoli din oamenii tuturor naţiunilor, numai cînd au început să facă acest lucru? De ce abia atunci?

¹² La sărbătoarea Zilei a cincizecea din anul 33 e.n. discipolii au primit într-adevăr spiritul sfînt şi, odată cu el, o înţelegere mai clară a adevărului referitor la învierea lui Isus, urcarea sa la cer şi semnificaţia regatului lui Dumnezeu. Acest cunoştinţe le-a insuflat zelul de a spune „vestea bună“ altora. Cu toate că Isus le spusese să facă discipoli din oamenii tuturor naţiunilor, la început ei şi-au limitat predicarea la evrei, la prozeliţi şi apoi cu timpul la samariteni. Ei nu au înţeles că vor trebui să se ducă şi la păgînii necircumcişi (Matei 28:19, 20). Fără îndoială că Iehova a reţinut această iluminare, deoarece profeţia lui Daniel spusese că Mesia va păstra în vigoare convenţia cu evreii pînă la sfîrşitul săptămînii a şaptezecea. — Daniel 9:24–27.

¹³ Cînd această „săptămînă“ s-a sfîrşit în anul 36 e.n., Iehova Dumnezeu a acţionat cu hotărîre, pentru a permite oamenilor din naţiuni accesul la „vestea bună.“ Într-adevăr, Petru a avut nevoie de ajutor pentru a-şi modifica felul de gîndire înainte de a intra în locuinţa unui păgîn necircumcis, pe care Legea îl considera necurat. A trebuit ca el să fie instruit în timp ce se afla încă sub influenţa viziunii: „Să încetezi să mai numeşti profanate lucrurile pe care Dumnezeu le-a curăţat.“ Deci Petru şi ceilalţi apostoli au trebuit să-şi schimbe punctul de vedere în această problemă. Petru a acţionat în consecinţă şi a fost folosit de Dumnezeu pentru a vesti păgînilor că drumul către regatul ceresc al lui Dumnezeu le era deschis. — Faptele 10:9–43.

14. Ce lămurire au primit ulterior primii creştini cu privire la cerinţele legii mozaice?

¹⁴ Totuşi, 13 ani mai tîrziu, circumcizia era încă o problemă de discuţie între unii creştini. A fost necesar ca Pavel şi alţi apostoli să meargă la Ierusalim pentru a discuta această problemă cu apostolii şi alţi bătrîni care, la timpul acela, alcătuiau corpul sau colegiul de conducere al adunării creştine. Acest colegiu a ascultat ce a avut Petru de spus cu privire la convertirea lui Corneliu şi relatarea lui Pavel despre lucrările deosebite pe care lui înfăptuise Dumnezeu în legătură cu serviciul public al lui Pavel pentru păgîni. Apoi ei au analizat ce spunea Cuvîntul inspirat al lui Dumnezeu despre această problemă. Cu ajutorul spiritului sfînt ei au ajuns la o concluzie justă — şi anume că, deşi se cereau anumite norme de conduită, nu era necesar ca păgînii pentru a deveni creştini să fie circumcişi şi să respecte legea mozaică. — Faptele 15:1–16:5.

15, 16. a) Ce cuvinte ale lui Pavel arată că el a recunoscut că dezvăluirea adevărului s-a făcut progresiv? b) Ce dovadă similară ne dă apostolul Petru?

¹⁵ La aproximativ şase ani după această întrunire, Pavel a scris prima scrisoare către Corinteni, în care el declara următoarele cu privire la creştinii născuţi de spirit din timpul său: „Căci noi posedăm o cunoştinţă parţială şi profeţim parţial; dar cînd va sosi ceea ce este complet, ceea ce este parţial va fi înlăturat. Căci în prezent vedem într-un contur neclar, cu ajutorul unei oglinzi de metal, dar atunci va fi faţă–n faţă. În prezent cunosc parţial, dar atunci voi cunoaşte cu exactitate, întocmai cum eu sînt cunoscut cu exactitate.“ Deci chiar la acest nivel, creştinii născuţi de spirit, inclusiv apostolul Pavel însuşi, nu fuseseră conduşi de spiritul sfînt la o cunoştinţă completă a întregului adevăr. Cunoştinţa lor era încă doar parţială, în măsura în care Dumnezeu le dăduse înţelegere pînă la vremea aceea. Dar ea era suficientă pentru nevoile lor de atunci. — I Corinteni 13:9, 10, 12.

¹⁶ De ce le-a scris Petru tovarăşilor săi creştini la vreo nouă ani după ce Pavel scrisese cele de mai sus, respectiv în anul 64 e.n.? După ce a discutat despre evenimentul transfigurării, care a confirmat că Isus este Fiul lui Dumnezeu, el a spus în continuare: „În consecinţă, avem cuvîntul profetic făcut şi mai sigur; iar voi faceţi bine că îi daţi atenţie ca unei făclii care străluceşte într-un loc întunecat, pînă cînd mijesc zorile şi luceafărul de dimineaţă răsare în inimile voastre“ (II Petru 1:16–21). Deci era încă necesar ca creştinii să cerceteze Scripturile şi să acorde o atenţie deosebită Cuvîntului profetic care va fi ca o făclie strălucind într-un loc întunecat. Ei trebuie să continue să facă aceasta în permanenţă, pînă la timpul cînd creştinii unşi vor trăi evenimentul răsplătirii lor, la gloriasa dezvăluire a lui Isus Cristos.

17. a) Ce adevăruri noi devin cunoscute creştinilor odată cu primire cărţii Apocalipsul? b) Cînd era oportun să se reverse mai multă lumină asupra acestei cărţi?

¹⁷ Aproximativ 32 de ani după ce Petru a scris a doua scrisoare a sa, adică la vreo 63 de ani după sărbătoarea Zilei a cincizecea din anul 33 e.n., apostolul Ioan a primit şi a consemnat seria de viziuni care alcătuiesc cartea Apocalipsului. În aceste viziuni le-au fost dezvăluite pentru prima dată creştinilor născuţi de spirit o serie de adevăruri referitoare la scopurile lui Dumnezeu. De exemplu, ei au învăţat astfel că 144 000 de bărbaţi şi femei vor fi răscumpăraţi dintre toate naţiunile pentru a fi comoştenitori ai lui Isus Cristos în cer şi vor domni ca regi, preoţi şi judecători în regatul mesianic cu durata de 1 000 de ani (Apocalipsul capitolul 7, 14 şi 20). Totuşi, chiar creştinii din acea perioadă timpurie nu au avut o cunoştinţă completă. Cei care studiază Cuvîntul lui Dumnezeu astăzi pot vedea că viziunile din Apocalipsul, deşi poate că au fost instructive şi în curajatoare pentru creştinii din timpul lui Ioan, au o deosebită valoare pentru cei care trăiesc în „ziua Domnului,“ în care ne aflăm şi noi acum (Apocalipsul 1:10). Astfel Apocalipsul 5:1–14 descrie ca într-un tablou că trebuiau desfăcute sigiliile unui sul de carte, pentru ca sulul să poată fi deschis. Aceasta înseamnă că la timpul împlinirii profeţiilor din Apocalipsul trebuie să aibă loc o creştere treptată a cunoştinţei şi înţelegerii, pe măsură ce fiecare sigiliu este desfăcut.

18. Cum, deci, le-a dezvăluit Iehova Dumnezeu slujitorilor săi adevărul în timpurile antice şi în cursul primului secol al erei noastre?

¹⁸ Deci putem vedea că atît cu privire la slujitorii fideli ai lui Iehova din timpurile precreştine cît şi la adunarea creştinilor unşi din primul secol al erei noastre, toţi fără excepţie au avut o cunoştinţă şi o înţelegere incompletă. A trebuit ca ei să continue să facă progrese, remodelîndu-şi înţelegerea pe măsură ce observau şi trăiau împlinirea treptată a scopurilor lui Iehova. Pentru ei, cărarea celor drepţi a fost într-adevăr ca „o lumină puternică a cărei strălucire creşte din ce în ce mai mult“ (Proverbele 4:18). Pe măsură ce lumina a crescut, ei au crescut în cunoştinţă, deosebind şi mai bine măreţele adevăruri pe care Iehova continua să li le dezvăluie.

19. Ce i-a spus Dumnezeu profetului Daniel cu privire la cunoştinţa şi înţelegerea din „timpul sfîrşitului“?

¹⁹ Dar cum stau lucrurile cu slujitorii lui Iehova din timpul sfîrşitului? Un înger i-a spus lui Daniel: „O, Daniel, ţine secret cuvintele şi sigilează cartea pînă la timpul sfîrşitului. Mulţi vor umbla încoace şi încolo [în Cuvîntul lui Dumnezeu] şi [ca urmare] adevărata cunoştinţă va deveni abundentă“ (Daniel 12:4). În versetul 10 se spune în continuare cu privire la slujitorii lui Dumnezeu: „Mulţi se vor curăţi şi se vor albi vor fi purificaţi. Şi cei nelegiuiţi, cu certitudine că se vor purta nelegiuit şi absolut nimeni din cei nelegiuiţi nu va înţelege.“ Va fi oare necesar ca slujitorii lui Dumnezeu să aibă cunoştinţă şi înţelegere completă şi amănunţită, astfel încît ei să nu mai fie nevoiţi cu timpul să opereze nişte readaptări sau schimbări în vederile lor asupra anumitor învăţături sau asupra altor probleme? Aceste întrebări şi altele vor fi discutate în următoarele articole.

[Chenarul de la pagina 13]

Felul în care a tratat Iehova cu slujitorii săi în vremurile trecute arată că înţelegerea scopurilor sale are loc adeseori treptat.

Avraam nu a ştiut cum se va realiza promisiunea lui Dumnezeu privitoare la „sămînţă.“

Daniel nu a înţeles care va fi rezultatul final al profeţiilor sale.

Ioan Botezătorul, care l-a prezentat pe Mesia, a întrebat ulterior pentru a se lămuri dacă urma să vină altcineva.

Isus însuşi nu a ştiut ziua şi ora „marelui necaz“

Apostolii aveau să înveţe şi ei în mod progresiv că Regatul este ceresc şi că pot să-l moştenească şi naţiunile.

Abia odată cu primirea cărţii Revelaţiei (Apocalipsul) au învăţat primii creştini că domnia lui Cristos va dura 1 000 de ani şi că el va avea 144 000 de comoştenitori.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

În plimbarea pe care o face dis-dedimineaţă cineva, lucrurile îi devin tot mai clare pe măsură ce se apropie de ele, iar întunericul se preface treptat în lumină.