Isus manifestă zel pentru închinarea adevărată

După nunta din Cana, Isus porneşte spre Capernaum. Mama lui Isus şi fraţii săi vitregi – Iacov, Iosif, Simon şi Iuda – călătoresc împreună cu el.

De ce merge Isus la Capernaum? Acest oraş are o poziţie mai avantajoasă decât Nazaretul sau Cana şi este, din câte se pare, mai mare. De asemenea, mulţi dintre noii discipoli ai lui Isus locuiesc în Capernaum sau în apropiere de acest oraş. Astfel, Isus îi poate instrui în regiunea lor natală.

În plus, cât timp se află la Capernaum‚ Isus înfăptuieşte lucrări extraordinare. Prin urmare, mulţi oameni din Capernaum şi din împrejurimi aud despre ceea ce face el în acest oraş. Dar, fiind iudei devotaţi, Isus şi însoţitorii săi trebuie să pornească în curând spre Ierusalim pentru a sărbători Paştele din anul 30 e.n.

În timp ce sunt la templul din Ierusalim, discipolii lui Isus remarcă un aspect impresionant al personalităţii sale pe care nu l-au descoperit până acum.

Legea lui Dumnezeu le cere israeliţilor să aducă jertfe de animale la templu, iar cei care vin la Ierusalim de la distanţă au nevoie de hrană pe parcursul şederii lor. De aceea, Legea le permite acestora să aducă bani cu care să cumpere „vite, oi, capre” şi alte lucruri necesare cât timp se află aici (Deuteronomul 14:24-26). Drept urmare, negustorii din Ierusalim vând animale sau păsări chiar într-o curte mare a templului. Unii dintre ei îi înşală pe oameni, cerând preţuri prea mari.

Cuprins de indignare, Isus împrăştie monedele schimbătorilor de bani, le răstoarnă mesele şi îi izgoneşte din templu. Isus spune apoi: „Luaţi de aici lucrurile acestea! Şi nu mai faceţi din casa Tatălui meu o casă de negoţ!” (Ioan 2:16).

Când văd aceasta, discipolii lui Isus îşi amintesc următoarea profeţie referitoare la Fiul lui Dumnezeu: „Zelul pentru casa ta mă va mistui”. Dar iudeii îl întreabă: „Prin ce semn poţi să ne arăţi că ai dreptul să faci aceste lucruri?”. Isus le răspunde: „Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica” (Ioan 2:17-19; Psalmul 69:9).

Iudeii se gândesc că Isus se referă la templul propriu-zis din Ierusalim, de aceea îi spun: „Templul acesta a fost zidit în patruzeci şi şase de ani, şi tu îl vei ridica în trei zile?” (Ioan 2:20). Însă Isus face referire la templul corpului său. Trei ani mai târziu, când Isus este înviat, discipolii îşi amintesc aceste cuvinte.