Să ne amintim de principiile creştine

ÎNDATĂ ce un copil merge la şcoală, el începe să înveţe, printre altele, să citească şi să scrie. Aceste materii esenţiale îl pregătesc în vederea unor studii mai avansate, cum ar fi, de exemplu, obiecte umanistice, ştiinţifice şi limbi. Faptul că elevul nu învaţă să citească şi să scrie bine se va resimţi pe tot parcursul instruirii sale.

A învăţa să te închini lui Iehova pretinde într–o anumită privinţă acelaşi lucru. Studiind Biblia descoperim numeroase adevăruri sau principii fundamentale, pe care trebuie să le cunoaştem bine. Numai după ce ni le–am însuşit pe acestea putem trece la subiecte mai profunde. Dar dacă noi nu înţelegem sau nu acceptăm întru totul aceste principii elementare, închinarea noastră va avea de suferit. Noi nu vom fi în măsură să luăm hotărîri corecte şi credinţa noastră se va clătina cu uşurinţă.

Principiile fundamentale ale Bibliei nu sînt complicate. (Vezi chenarul.) Acestea nu sînt nici banalităţi nici speculaţii, ci adevăruri practice, esenţiale, pe care creştinul prevăzător învaţă să le iubească. Iehova declară: „Dă atenţie cuvintelor mele. Apleacă–ţi urechea la vorbele mele. Ele să nu se depărteze de ochii tăi. Păstrează–le în mijlocul inimii tale. Căci ele sînt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru toată carnea lor.“ — Proverbe 4:20–22; Ezechiel 18:19, 20, 23.

Cu toate acestea Isus ne–a prevenit că, în ciuda importanţei acestor principii, foarte puţini oameni le vor înţelege şi le vor pune în practică. El a zis: „Strîmtă este poarta şi foarte îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sînt cei care o găsesc“ (Matei 7:14). Aceasta nu înseamnă că principiile biblice ar fi ascunse. Dimpotrivă, Iehova vrea ca bărbaţii şi femeile să le pună în aplicare şi astfel să poată moşteni viaţa (2 Petru 3:9). El a consemnat, aşadar, principiile înţelepciunii, ale cunoştinţei şi ale discernămîntului în Biblie, carte pe care fiecare şi–o poate procura cu uşurinţă. Pe de altă parte, martorii săi îşi îndeamnă semenii să cerceteze învăţăturile ei vitale. Aşa se face că, într–adevăr, „adevărata înţelepciune continuă să strige cu putere pe stradă“ (Proverbe 1:20; 2:1–9). Dar mai sînt şi alte forţe în acţiune.

Satan îi orbeşte pe majoritatea oamenilor, ca aceştia să nu poată discerne principiile adevărului (2 Corinteni 4:4). În plus, oamenii împinşi de spiritul de independenţă înclină să urmeze mai degrabă propria lor cale decît să caute conducerea unei Puteri superioare. Pe vremea lui Pavel s–a întîmplat chiar că unii dintre aceia care au învăţat principiile biblice fundamentale nu au mai ţinut cont de ele. De aceea apostolul a scris: „Voi aveţi iarăşi nevoie de cineva care să vă înveţe de la început lucrurile elementare ale declaraţiilor sacre ale lui Dumnezeu.“ — Evrei 5:12.

Cît despre Isus, el ne–a avertizat: „Mulţi îmi vor spune în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n–am profeţit noi în numele tău şi n–am făcut noi multe lucrări puternice în numele tău?» Şi totuşi atunci le voi mărturisi: «Niciodată nu v–am cunoscut! Plecaţi de la mine, voi, lucrători ai nelegiuirii»“ (Matei 7:22, 23). De ce respinge Isus oameni care credeau că îi slujesc? Deoarece ’lucrările lor puternice‘ nu se sprijină pe principiile biblice. Ei se aseamănă cu nişte oameni care ar vrea să studieze istoria sau ştiinţele înainte de a învăţa să citească. Lucrările lor sînt deşarte, fără nici o legătură cu adevărul. Oamenii aceştia sînt „lucrători ai nelegiuirii“.

Îi este plăcută lui Dumnezeu închinarea pe care o practici?

Putem noi fi oare siguri că Isus nu ne va spune într–o zi: „Plecaţi de la mine, voi, lucrători ai nelegiuirii.“? Da, în cazul în care închinarea pe care o practicăm este întru totul fundamentată pe principiile biblice. Lucrul acesta îl putem face cu condiţia să examinăm atenţi Biblia şi în mod special cuvintele lui Isus. El umbla pe calea strîmtă şi îngustă care duce la viaţă. De fapt, el era „calea şi adevărul şi viaţa“ (Ioan 14:6). Dacă vom ţine cont de cuvintele sale şi vom călca pe urmele lui, vom merge pe acelaşi drum cu el. — Ioan 6:68; 1 Petru 2:21.

Primii discipoli ai lui Isus umblau şi ei pe calea strîmtă şi îngustă ce duce la viaţă. După moartea sa, Isus le–a încredinţat misiunea de a–i învăţa pe oameni modul corect de a i se închina lui Dumnezeu. El le–a mai atras atenţia asupra faptului că va veni iarăşi şi le va cere socoteală cu privire la conduita pe care o vor fi avut în absenţa sa. — Matei 24:46; 25:14–23; 28:19, 20.

De–a lungul timpului, sute de milioane de oameni au afirmat că îl urmează pe Cristos. Dar, în majoritatea cazurilor, închinarea practicată de această imensă mulţime nu se sprijinea pe principiile biblice. Cînd Isus a fost întronat în cer în 1914 şi cînd a ’sosit‘ apoi să ceară socoteală celor ce afirmau că îi sînt discipoli, ce situaţie a găsit el? Milioane de pretinşi creştini erau angrenaţi în cel mai îngrozitor război care a avut loc vreodată pe pămînt.

Marea majoritate a acelor „creştini“ aveau în realitate o conduită diametral opusă principiilor biblice fundamentale. Însă un grup de adevăraţi creştini se străduiau în mod sincer să urmeze principiile divine, prezentîndu–le oricui accepta să le asculte, în acea lume cuprinsă de o nebunie ucigătoare. Aceşti creştini au fost adunaţi, iar apoi, o mare mulţime de oameni, avînd aceeaşi stare de spirit, s–a asociat cu ei (Matei 24:31; Apocalips 7:4, 9, 10). Astăzi încă, ei urmează principiile dătătoare de viaţă ale Bibliei, fac cunoscut altora minunatele scopuri ale lui Dumnezeu, sînt uniţi ca o singură turmă, depunînd eforturi sincere spre a se conforma ’voinţei perfecte a lui Dumnezeu‘. — Romani 12:2.

Un principiu biblic primordial

Acestor creştini adevăraţi nu le–a fost uşor să ajungă pînă aici. A trebuit ca ei să lupte în primul rînd împotriva propriei lor naturi imperfecte şi păcătoase. Pe de altă parte, ei sînt nevoiţi să trăiască într–o lume complet opusă valorilor şi principiilor pe care ei se străduiesc să le respecte, căci, aşa cum a spus apostolul Ioan, „întreaga lume zace în puterea celui rău“ (1 Ioan 5:19). Iată de ce adevăraţii închinători ai lui Dumnezeu trebuie să ţină bine în minte un principiu de importanţă vitală, explicat de Isus: „Ei [creştinii] nu fac parte din lume.“ — Ioan 17:16.

Iehova nu obligă pe nimeni să îi slujească. Dar cei care se hotărăsc s–o facă trebuie să ia cîteva decizii înţelepte. Ei trebuie, de exemplu, să înţeleagă că nu pot fi populari în lumea de azi (Matei 24:9). De altfel, apostolul Iacob lansează acest avertisment: „Oricine deci vrea să fie prieten cu lumea se constituie duşman al lui Dumnezeu“ (Iacob 4:4). La rîndul lui, apostolul Pavel întreabă: „Ce asociere există între dreptate şi nelegiuire?“ şi: „Ce parte are un credincios cu un necredincios?“ Apoi el citează înseşi cuvintele lui Iehova: „Ieşiţi din mijlocul lor şi separaţi–vă, (. . .) şi încetaţi să atingeţi lucrul necurat.“ — 2 Corinteni 6:14–17; Efeseni 5:11.

Cum ne putem ’separa‘? În nici un caz prin ieşirea din lume în mod fizic. Noi putem însă fi atenţi să nu ajungem într–un „jug inegal cu cei necredincioşi“ şi să respingem ’asocierile rele care strică obiceiurile folositoare‘ (1 Corinteni 15:33). Noi ne mai putem separa de spiritul lumii, spirit caracterizat prin egoism, necinste, materialism şi aviditate după plăceri (2 Timotei 3:1–5). Cei care se separă de dorinţele prezentei lumi au această promisiune reconfortantă: „Cel care înfăptuieşte voinţa lui Dumnezeu rămîne pentru totdeauna.“ — 1 Ioan 2:15–17.

Ei urmează principiile fundamentale ale Bibliei

Este oare posibil în epoca noastră să urmăm principiile biblice şi să mergem pe calea strîmtă ce duce la viaţă? Da, chiar şi copiii o pot face. Avem ca exemplu cazul a doi tineri brazilieni. Ei aveau o comportare atît de corectă la şcoală încît învăţătoarea, dorind să afle secretul, a rugat–o pe mama lor să vină la şcoală ca să discute cu ea. Aceasta i–a explicat că principiile biblice pe care copiii ei le urmează le pretind acestora să asculte de părinţi şi de cei care exercită o autoritate (Efeseni 6:1–3). La sfîrşitul trimestrului, copiii aceştia au avut posibilitatea să explice întregii clase foloasele ce decurg din faptul de a avea o conduită plăcută lui Dumnezeu.

Isus a enunţat acest principiu: „Chiar dacă cineva are din abundenţă, viaţa lui nu depinde de lucrurile pe care le posedă“ (Luca 12:15). Un eminent medic japonez, luînd cunoştinţă despre acest principiu, l–a pus în practică, spre marea uimire a colegilor săi. El a renunţat la situaţia sa înfloritoare din punct de vedere economic, pentru a se instala într–un orăşel unde avea să poată ajuta oamenii pe plan spiritual. Acest sacrificiu material nu i–a afectat deloc fericirea. Dimpotrivă, el şi soţia sa încearcă acum o bucurie şi mai mare, făcînd cunoscut altora Cuvîntul vieţii.

Biblia spune: „Un beţiv şi un nesăţios vor ajunge la sărăcie“ (Proverbe 23:21). Aceste cuvinte ne avertizează cît se poate de clar cu privire la pericolul de a deveni sclavi ai unui viciu. Sîntem avertizaţi şi cu privire la toxicomanie: „Lucrările cărnii sînt: idolatria, practicarea spiritismului [pharmakia, «folosirea drogurilor» în originalul grec]“ (Galateni 5:19, 20). În plus, apostolul Pavel dă următorul îndemn: „Să ne curăţăm de orice murdărire a cărnii şi a spiritului.“ — 2 Corinteni 7:1.

Este cît se poate de clar că folosirea tutunului sau a altor droguri care provoacă fenomenul de dependenţă sînt practici contrare principiilor biblice şi înseamnă ’nelegiuire‘ (Matei 7:23). Lui Dumnezeu nu îi face plăcere închinarea nici unui om care pretinde că îi slujeşte şi, în acelaşi timp, se murdăreşte în felul acesta. Iată de ce sute de mii de persoane au decis să nu mai folosească aceste droguri, avînd drept urmare foloase atît spirituale cît şi fizice. Este adevărat încă că a rupe cu aceste obiceiuri necurate nu este întotdeauna un lucru uşor.

În Michigan, Statele Unite, un tînăr a auzit vorbindu–se despre Dumnezeu şi despre principiile sale cu ocazia vizitelor pe care i le făceau slujitorii creştini. El a apreciat mesajul lor, dar a mai înţeles că nu mai putea continua să fumeze marijuana şi tutun dacă voia să i se închine lui Iehova. El relatează: „Nu mi–a venit deloc greu să renunţ la drog, deşi îmi procura o mare plăcere. Dar mi–au trebuit cel puţin şase luni pentru a întrerupe fumatul.“ El a găsit ajutor în tovărăşia altor creştini şi în rugăciune. Acum el duce o viaţă curată, conform principiilor biblice, are o conştiinţă curată, are bune relaţii cu Dumnezeu şi se bucură de compania celorlalţi creştini.

A urma principiile drepte este adevărata cale a înţelepciunii. Deoarece înţelepciunea este mai valoroasă decît aurul pur, urmează şi tu această cale. Îi vei aduce laude lui Iehova şi vei avea binecuvîntări veşnice. — Psalm 19:7, 10; Proverbe 16:16.

[Chenarul de la pagina 25]

Principiile sînt adevăruri sau legi fundamentale din care pot decurge alte adevăruri şi legi. Iată cîteva dintre acestea:

◻ „Să–l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta.“ — Matei 22:37.

◻ „Deci tot ce doriţi să vă facă vouă oamenii, să le faceţi şi voi la fel.“ — Matei 7:12.

◻ „Prietenia cu lumea este duşmănie cu Dumnezeu.“ — Iacob 4:4.

◻ „Deci fie că mîncaţi, fie că beţi, fie că faceţi orice alt lucru, să faceţi totul pentru gloria lui Dumnezeu.“ — 1 Corinteni 10:31.

◻ „Dar noi care sîntem tari trebuie să purtăm slăbiciunile celor care nu sînt tari şi să nu ne plăcem nouă înşine.“ — Romani 15:1.

◻ „Să–i oferim întotdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care fac o declaraţie publică pentru numele său.“ — Evrei 13:15.

◻ „Să ne preocupăm unii de alţii pentru a ne îndemna la iubire şi la lucrări excelente, nepărăsind întrunirea noastră.“ — Evrei 10:24, 25.

◻ „Omul nu trebuie să trăiască numai cu pîine, ci cu orice declaraţie care iese din gura lui Iehova.“ — Matei 4:4.