Astfel, în acord cu cererile lor, şi dorind să satisfacă mai degrabă mulţimea, decît să facă ceea ce ştie că este drept, Pilat îl pune în libertate pe Baraba. El îl ia pe Isus, porunceşte să fie dezbrăcat şi apoi flagelat. Acesta nu este un mod obişnuit de biciuire. The Journal of the American Medical Association (Revista Asociaţiei Medicale Americane) descrie astfel practica romană a flagelării:

„Instrumentul obişnuit era un bici scurt (flagrum sau flagellum), cu mai multe curele de piele, izolate sau împletite, de lungimi diferite, în care erau cusute din loc în loc mici bile de fier sau bucăţi ascuţite din os de oaie. (. . .) Cînd soldaţii romani loveau de repetate ori, cu toată forţa, spatele victimei, bilele de fier cauzau contuzii profunde, iar curelele de piele şi oasele de oaie tăiau pielea şi ţesuturile subcutanate. Apoi, pe măsură ce flagelarea continua, se produceau ruperi ale muşchilor, rezultînd cutremurătoare zdrenţe de carne sîngerîndă.“

Deşi strivit şi bătut, iată stînd aici în picioare personajul cel mai remarcabil din întreaga istorie, într-adevăr omul cel mai important care a existat vreodată! Da, Isus manifestă o demnitate plină de linişte şi calm, care vorbeşte în favoarea unei măreţii pe care Pilat este nevoit să o recunoască, întrucît în cuvintele sale pare a se amesteca respectul cu mila. Ioan 18:39—19:5; Matei 27:15–17, 20–30; Marcu 15:6–19; Luca 23:18–25