7. De ce i-a înfuriat lucrarea de predicare pe preoţii de seamă?

⁷ Hotărârea apostolilor de a continua să predice i-a înfuriat pe preoţii de seamă. Unii membri ai preoţiei, printre care şi Caiafa, erau saduchei, iar aceştia nu credeau în înviere (Faptele 4:1, 2; 5:17). Însă apostolii continuau să afirme cu convingere că Isus fusese înviat. În plus, unii dintre preoţii de seamă căutau cu orice preţ să intre în graţiile autorităţilor romane. La procesul lui Isus, când li s-a dat posibilitatea de a-l recunoaşte pe Isus drept rege al lor, preoţii de seamă au mers până acolo încât au strigat: „Nu avem alt rege decât pe Cezar“ (Ioan 19:15).a Apostolii nu-i învăţau pe oameni doar că Isus fusese înviat, ci şi că „nu există alt nume sub cer [în afară de cel al lui Isus] care să fi fost dat printre oameni prin care trebuie să fim salvaţi“ (Faptele 2:36; 4:12). Preoţii se temeau că, dacă poporul ar fi început să-l considere pe Isus Conducătorul lor, ‘ar fi venit romanii’, iar conducătorii evrei şi-ar fi pierdut „atât locul, cât şi naţiunea“. — Ioan 11:48.