Un rege nevinovat suferă pe stâlpul de tortură

Isus este dus într-un loc aflat nu departe de oraş, unde el şi doi tâlhari vor fi executaţi. Acest loc se numeşte Golgota, sau Locul Craniului, şi poate fi văzut „de la distanţă” (Marcu 15:40).

Cei trei condamnaţi sunt dezbrăcaţi de veşmintele lor, după care li se dă vin amestecat cu smirnă şi fiere, cu efect ameţitor. Din câte se pare, această băutură analgezică a fost pregătită de nişte femei din Ierusalim, iar romanii acceptă să le fie dată celor condamnaţi la moarte. Însă, după ce o gustă, Isus refuză să bea. El nu vrea ca simţurile să-i fie afectate în vreun fel în timpul acestei încercări majore; vrea să fie conştient şi fidel până la moarte.

Isus este întins pe stâlp (Marcu 15:25). Soldaţii îi bat cuie în mâini şi în picioare, străpungându-i carnea şi ligamentele, ceea ce îi provoacă o durere chinuitoare. Când stâlpul este ridicat, durerea devine şi mai greu de suportat întrucât rănile se adâncesc din cauza greutăţii corpului său. Cu toate acestea, Isus nu îi mustră pe soldaţi. El se roagă astfel: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34).

Romanii obişnuiesc să pună pe stâlp o inscripţie în care este menţionată infracţiunea comisă de condamnat. De data aceasta, pe inscripţia pusă la porunca lui Pilat se poate citi: „Isus Nazarineanul, Regele iudeilor”. Aceasta este scrisă în ebraică, în latină şi în greacă, astfel că majoritatea oamenilor o pot înţelege. Inscripţia pusă de Pilat reflectă dispreţul său faţă de evreii care au insistat ca Isus să fie omorât. Nemulţumiţi, preoţii principali protestează: „Nu scrie: «Regele iudeilor», ci scrie că el a zis: «Eu sunt Regele iudeilor»”. Nemailăsându-se manipulat de ei, Pilat răspunde: „Ce-am scris, am scris” (Ioan 19:19-22).

Preoţii înfuriaţi repetă mărturia falsă depusă mai devreme la procesele Sanhedrinului. Nu este de mirare că trecătorii dau din cap dispreţuitor şi-l insultă pe Isus: „Huo! Tu care voiai să dărâmi templul şi să-l construieşti în trei zile, salvează-te şi coboară de pe stâlpul de tortură!”. La rândul lor, preoţii principali şi scribii îşi zic unii altora: „Să coboare acum Cristosul, Regele lui Israel, de pe stâlpul de tortură, ca să vedem şi să credem!” (Marcu 15:29-32). Chiar şi cei doi tâlhari de la dreapta şi de la stânga lui Isus îl batjocoresc, deşi el este singurul nevinovat dintre ei.

Şi cei patru soldaţi romani îl iau în râs pe Isus. Este posibil ca ei să fi băut vin acru, iar acum, vrând să-l ridiculizeze, se pare că îi întind puţin vin lui Isus, care, evident, nu se poate apleca să-l bea. Romanii fac aluzie la inscripţia de deasupra capului lui Isus spunând zeflemitor: „Dacă tu eşti regele iudeilor, salvează-te!” (Luca 23:36, 37). Incredibil! Omul care s-a dovedit a fi calea, adevărul şi viaţa este acum tratat cu cruzime şi batjocorit pe nedrept. Totuşi, el le îndură pe toate fără să şovăie şi nu le reproşează nimic evreilor care îl privesc, soldaţilor romani care îşi bat joc de el sau celor doi infractori condamnaţi asemenea lui la moarte pe stâlpul de tortură.

Cei patru soldaţi iau veşmintele lui Isus şi le împart între ei. Soldaţii aruncă sorţii pentru a vedea ce parte îi va reveni fiecăruia. Dar cămaşa lui Isus este de calitate superioară, „fără cusătură, fiind ţesută de sus pe toată lungimea ei”. Soldaţii spun: „Să n-o sfâşiem, ci să hotărâm prin sorţi a cui va fi”. Ei împlinesc astfel cuvântul Scripturii: „Au împărţit veşmintele mele între ei şi pentru hainele mele au aruncat sorţii” (Ioan 19:23, 24; Psalmul 22:18).

După un timp, unul dintre răufăcători îşi dă seama că Isus este într-adevăr un rege. El îl mustră pe celălalt răufăcător: „Nu te temi deloc de Dumnezeu, acum că eşti sub aceeaşi judecată? Noi, da, pe bună dreptate, căci primim din plin ce merităm pentru lucrurile pe care le-am făcut, dar omul acesta n-a făcut nimic necuvenit”. Apoi îl imploră pe Isus: „Adu-ţi aminte de mine când vei ajunge în regatul tău!” (Luca 23:40-42).

Isus îi răspunde: „Adevărat îţi spun astăzi: Vei fi cu mine în Paradis!” (Luca 23:43). Această promisiune este diferită de promisiunea făcută de Isus apostolilor, cărora le-a spus că vor sta pe tronuri împreună cu el în Regat (Matei 19:28; Luca 22:29, 30). Totuşi, poate că acest răufăcător iudeu a auzit despre Paradisul pământesc pe care Iehova li l-a pregătit la început ca locuinţă lui Adam, Evei şi descendenţilor lor. Acum tâlharul poate muri având această speranţă.