Apropiaţi-vă de Dumnezeu
Un Dumnezeu gata să ierte
„TU, O, Iehova, eşti bun şi gata să ierţi.“ (Psalmul 86:5) Prin aceste cuvinte încurajatoare, Biblia ne dă asigurarea că Iehova Dumnezeu iartă cu mărinimie. O întâmplare din viaţa apostolului Petru ne întăreşte convingerea că Iehova iartă „cu largheţe“ (Isaia 55:7).
Petru a fost unul dintre discipolii cei mai apropiaţi ai lui Isus. Cu toate acestea, în ultima noapte a vieţii lui Isus pe pământ, el a cedat fricii de oameni şi a comis un păcat grav. Într-o curte din apropierea locului unde Isus era judecat ilegal, Petru l-a renegat pe Isus în faţa oamenilor, şi aceasta nu numai o dată, ci de trei ori. După ce Petru l-a renegat cu tărie a treia oară, Isus „s-a întors şi l-a privit“ (Luca 22:55–61). Vă puteţi imagina cum s-a simţit Petru când Isus s-a uitat la el? Dându-şi seama cât de grav păcătuise, „îndurerat, a început să plângă“ (Marcu 14:72). Întrucât a negat de trei ori că îl cunoştea pe Isus, Petru, deşi s-a căit, probabil că se întreba dacă Dumnezeu avea să-l ierte.
După învierea sa, Isus a vorbit cu Petru şi i-a risipit acestuia temerile că nu a fost iertat. Isus nu i-a vorbit cu asprime şi nici nu l-a condamnat, ci l-a întrebat: „Mă iubeşti?“. Petru i-a răspuns: „Da, Doamne, ştii că am afecţiune pentru tine!“. Atunci Isus i-a spus: „Paşte mieii mei!“. Apoi i-a pus a doua oară aceeaşi întrebare, iar Petru i-a dat acelaşi răspuns, probabil cu şi mai multă hotărâre. Iar Isus i-a spus: „Păstoreşte oiţele mele!“. După aceea, Isus i-a pus practic aceeaşi întrebare a treia oară: „Ai afecţiune pentru mine?“. Atunci „Petru s-a mâhnit“ şi i-a zis: „Doamne, tu cunoşti toate lucrurile. Ştii bine că am afecţiune pentru tine!“. Isus i-a răspuns: „Paşte oiţele mele!“ (Ioan 21:15–17).
De ce a pus Isus întrebări al căror răspuns îl cunoştea foarte bine? El putea citi inima oamenilor şi, prin urmare, ştia că Petru îl iubeşte (Marcu 2:8). Dar, prin întrebările pe care i le-a pus, Isus i-a dat lui Petru ocazia să-şi reafirme iubirea pentru el de trei ori. Prin îndemnurile pe care i le-a dat, „Paşte mieii mei! . . . Păstoreşte oiţele mele! . . . Paşte oiţele mele!“, Isus l-a asigurat pe apostolul penitent că avea şi pe mai departe încredere în el. De fapt, Isus îi încredinţa lui Petru sarcina de a contribui la îngrijirea celor mai de preţ bunuri ale sale, şi anume continuatorii săi iubiţi, asemănători oilor (Ioan 10:14, 15). Ce mare uşurare trebuie să fi simţit Petru când a înţeles că Isus avea în continuare încredere în el!
Fără îndoială că Isus l-a iertat pe apostolul Petru. Şi, întrucât Isus oglindeşte perfect calităţile Tatălui său şi modul său de a trata cu oamenii, înţelegem că şi Iehova l-a iertat pe Petru (Ioan 5:19). Iehova nu este nicidecum greu de înduplecat să ierte. Dimpotrivă, este un Dumnezeu plin de îndurare, ‘gata să ierte’ un păcătos care se căieşte. Cât de încurajator este să ştim acest lucru!