Capitolul 22

Partea a V-a — Martori până în cea mai îndepărtată parte a pământului

În 1975 au fost luate decizii importante cu privire la modul în care activitatea Martorilor lui Iehova urma să fie supravegheată de la sediul lor mondial. Pe atunci, ei nu ştiau spre ce teritorii era posibil să li se mai deschidă drum, astfel încât să depună o mărturie amplă înainte de sfârşitul prezentului sistem mondial, sau în ce măsură urmau să continue mărturia în ţările în care deja predicau în mod liber de mulţi ani. Însă doreau să se folosească cât mai bine posibil de orice ocazie. De la pagina 502 până la pagina 520 sunt relatate câteva evenimente emoţionante.

ÎN AMERICA de Sud au avut loc mari schimbări. Nu cu mulţi ani în urmă, Martorii lui Iehova din Ecuador se confruntau cu gloatele de catolici. În multe sate, preoţii catolici din Mexic domneau ca nişte adevăraţi regi, iar Martorii lui Iehova din Argentina şi din Brazilia erau interzişi de autorităţi. Dar situaţia s-a schimbat în mod considerabil. În prezent, mulţi dintre cei care fuseseră învăţaţi să se teamă de Martori sau să-i urască sunt ei înşişi Martori ai lui Iehova. Alţii ascultă cu bucurie când Martorii îi vizitează pentru a le împărtăşi mesajul de pace al Bibliei. Martorii lui Iehova sunt bine cunoscuţi şi foarte respectaţi.

Proporţiile congreselor lor şi conduita creştină a celor care asistă la ele au atras atenţia. Două congrese de acest gen, care s-au ţinut simultan în 1985 la São Paulo şi Rio de Janeiro (Brazilia), au avut o asistenţă record de 249 351 de persoane. Apoi, la alte 23 de congrese care s-au ţinut pentru persoanele interesate din restul Braziliei, asistenţa s-a ridicat la un total de 389 387 de persoane. Rezultatele lucrării efectuate de Martorii lui Iehova din Brazilia în ce priveşte acordarea de instruire din Cuvântul lui Dumnezeu, s-au văzut cu claritate la această serie de congrese, când 4 825 de persoane şi-au simbolizat dedicarea la Iehova prin scufundarea în apă. La numai cinci ani după aceea, în 1990, a fost necesar ca în întreaga Brazilie să fie organizate 110 congrese, în folosul unei asistenţe de 548 517 persoane. De data aceasta s-au prezentat pentru scufundarea în apă 13 448 de persoane. Pe tot teritoriul ţării, sute de mii de persoane, atât în mod individual, cât şi ca familie, acceptau cu bucurie instruirea din Cuvântul lui Dumnezeu acordată de Martorii lui Iehova.

Dar ce se poate spune despre Argentina? După zeci de ani de restricţii din partea autorităţilor, în 1985 Martorii lui Iehova au putut ţine din nou adunări în mod liber. Cât de mult s-au bucurat cele 97 167 de persoane care au fost prezente la prima lor serie de congrese! Într-un articol cu titlul „Un Regat care se extinde — cel al Martorilor lui Iehova“, ziarul local Ahora se minuna de ordinea care domnea în rândurile mulţimii adunate la congresul de la Buenos Aires, de absenţa oricăror discriminări rasiale şi sociale, de calmul şi de iubirea manifestate de cei prezenţi. Apoi, articolul se încheia astfel: „Indiferent că îi împărtăşim sau nu ideile, toată această mulţime merită cel mai profund respect din partea noastră“. Însă mulţi argentinieni au făcut mai mult decât atât. Ei au început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova şi au asistat la întrunirile de la Sala Regatului pentru a observa modul în care Martorii aplică principiile biblice în viaţa lor. Apoi, aceşti observatori au luat o decizie. Pe parcursul următorilor şapte ani, zeci de mii dintre ei şi-au dedicat viaţa lui Iehova, astfel încât numărul Martorilor din Argentina a crescut cu 71 la sută!

O reacţie şi mai remarcabilă la vestea bună a Regatului lui Dumnezeu s-a înregistrat în Mexic. În anii trecuţi, Martorii lui Iehova de aici fuseseră de multe ori atacaţi de gloate instigate de preoţi. Dar faptul că niciodată Martorii nu au ripostat, nici nu au căutat să se răzbune i-a impresionat foarte mult pe oamenii sinceri (Rom. 12:17–19). De asemenea, ei au remarcat că toate convingerile Martorilor erau fundamentate nu pe tradiţii omeneşti, ci pe Biblie, Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu (Mat. 15:7–9; 2 Tim. 3:16, 17). Ei au putut observa că Martorii aveau o credinţă care îi susţinea cu adevărat atunci când se confruntau cu adversităţi. Când Martorii lui Iehova le-au propus să efectueze cu ei, în mod gratuit, studii biblice la domiciliu, din ce în ce mai multe familii au acceptat. Astfel, pe parcursul anului 1992, din toate studiile biblice conduse de Martori în întreaga lume, 12 la sută se efectuau în Mexic, iar la un mare număr dintre acestea participau familii care aveau numeroşi membri. Rezultatul a fost că numărul Martorilor lui Iehova din Mexic — nu doar cei care asistau la întrunirile lor, ci aceia care erau proclamatori publici activi ai Regatului lui Dumnezeu — a crescut de la 80 481 în 1975, la 354 023 în 1992!

Şi în Europa, unele evenimente extraordinare au contribuit la răspândirea mesajului Regatului.

Schimbări uluitoare în Polonia

Cu toate că lucrarea Martorilor lui Iehova fusese interzisă în Polonia din anul 1939 până în 1945 (pe parcursul perioadei de dominaţie nazistă şi sovietică) şi, din nou, începând din iulie 1950 (sub controlul sovietic), Martorii lui Iehova nu au încetat să predice. Deşi în 1939 numărul lor era de numai 1 039, în 1950 erau 18 116 proclamatori ai Regatului, iar aceştia au continuat să fie evanghelizatori zeloşi (dar şi precauţi) (Mat. 10:16). Cât despre adunări, acestea aveau loc departe de privirile altora: la ţară, în grajduri, în păduri. Dar, începând din 1982, guvernul polonez le-a permis să ţină adunări de o zi, de proporţii reduse, în unele clădiri închiriate.

Apoi, în 1985, Martorii lui Iehova au putut închiria cele mai mari stadioane din Polonia pentru a ţine patru mari congrese pe parcursul lunii august. Un delegat din Austria, sosit cu avionul, a rămas surprins când a auzit la aeroport un anunţ prin care li se ura bun venit Martorilor lui Iehova sosiţi în Polonia pentru a asista la congresul lor. Un Martor în vârstă din Polonia, care venise să-l întâmpine pe oaspete, nu şi-a putut reţine lacrimile de bucurie pentru schimbarea survenită în atitudinea guvernului, pe care o indica acest fapt. La aceste congrese au fost prezenţi 94 134 de delegaţi, printre care grupuri venite din 16 ţări. A ştiut oare publicul în general ce anume se petrecea? Da, a ştiut! Atât pe parcursul congreselor, cât şi după încheierea lor, oamenii au citit în acest sens articole publicate în ziarele principale, au văzut la televizor mulţimea adunată la congrese şi au auzit fragmente din program la postul naţional de radio. Multor persoane le-a plăcut ce au văzut şi au auzit.

Erau prevăzute congrese şi mai mari în Polonia când, la 12 mai 1989, guvernul le-a acordat Martorilor lui Iehova recunoaştere legală ca asociaţie religioasă. În decurs de trei luni au fost organizate trei congrese internaţionale — la Chorzów, Poznań şi Varşovia — la care au fost prezente în total 166 518 persoane. A fost surprinzător faptul că mii de Martori din ţări aparţinând Uniunii Sovietice (U.R.S.S.) şi Cehoslovaciei de atunci au putut obţine autorizaţia necesară pentru a veni să asiste. Oare lucrarea Martorilor lui Iehova de facere de discipoli dăduse rezultate în aceste ţări în care, timp de decenii, ateismul fusese susţinut în mod public de către Stat? Răspunsul a devenit evident când 6 093 de persoane, printre care mulţi tineri, s-au prezentat pentru a se boteza la aceste congrese.

Pentru public era foarte evident că Martorii erau diferiţi, în sensul bun al cuvântului. În presă se puteau citi afirmaţii ca acestea: „Cei care se închină lui Iehova Dumnezeu, potrivit propriilor lor afirmaţii, preţuiesc foarte mult întrunirile lor, care constituie desigur o manifestare a unităţii lor. . . . În ceea ce priveşte ordinea, pacea şi curăţenia, participanţii la congres sunt exemple demne de imitat“ (Życie Warszawy). Unii polonezi au decis chiar să facă mai mult decât doar să-i observe pe cei prezenţi la congres. Ei au dorit ca Martorii lui Iehova să studieze Biblia cu ei. În urma acestei instruiri din Cuvântul lui Dumnezeu, numărul Martorilor lui Iehova din Polonia a crescut de la 72 887 în 1985, la 107 876 în 1992; iar, pe parcursul acestui ultim an, ei au dedicat peste 16 800 000 de ore pentru a le vorbi altora despre minunata speranţă consemnată în Scripturi.

Însă nu numai în Polonia au avut loc schimbări emoţionante.

Alte ţări din Europa Răsăriteană îşi deschid porţile

Ungaria le-a acordat statut legal Martorilor lui Iehova în anul 1989. În 1990, la numai patru luni după ce începuse dărâmarea zidului Berlinului, Republica Democrată Germană (RDG) de atunci a pus capăt interdicţiei impuse timp de 40 de ani Martorilor lui Iehova. În luna următoare, Organizaţia Religioasă „Martorii lui Iehova“ din România a fost recunoscută în mod oficial de către noul guvern al ţării. În 1991, Ministerul Justiţiei din Moscova a declarat că Statutul „Organizaţiei Religioase a Martorilor lui Iehova din U.R.S.S.“ era înregistrat în mod oficial. În acelaşi an a fost acordată recunoaşterea legală lucrării Martorilor lui Iehova din Bulgaria. Pe parcursul anului 1992 au obţinut recunoaştere legală şi Martorii lui Iehova din Albania.

Ce au făcut Martorii lui Iehova cu libertatea acordată? Un ziarist l-a întrebat pe Helmut Martin, coordonatorul activităţii Martorilor lui Iehova din R.D.G.: „Vă veţi amesteca în politică?“ În fond, mulţi dintre clericii creştinătăţii făceau acest lucru. „Nu“, a răspuns fratele Martin. „Isus le-a încredinţat discipolilor săi o misiune scripturală, şi noi o considerăm a fi activitatea noastră principală.“ — Mat. 24:14; 28:19, 20.

Desigur, nu în acel moment au început Martorii lui Iehova din această parte a lumii să-şi îndeplinească responsabilitatea menţionată mai sus. Cu toate că, timp de mulţi ani, a fost necesar să-şi desfăşoare activitatea în condiţii foarte dificile, în majoritatea acestor ţări ei erau organizaţi în congregaţii (care se întruneau în grupuri mici) şi depuneau mărturie. Acum însă li se deschideau noi posibilităţi. Ei puteau să ţină întruniri şi să invite în mod liber publicul. Puteau să predice în mod deschis din casă în casă, fără teama de a fi întemniţaţi. Aceste ţări aveau în total o populaţie de peste 390 000 000 de locuitori; aşadar era mult de lucru. Fiind foarte conştienţi că trăim în zilele din urmă ale sistemului prezent de lucruri, Martorii lui Iehova au acţionat cu promptitudine.

Chiar înainte de recunoaşterea legală a Martorilor, membrii Corpului de Guvernare vizitaseră câteva ţări pentru a vedea ce se putea face în folosul fraţilor lor creştini. După înlăturarea interdicţiilor, ei s-au deplasat în mai multe dintre aceste regiuni pentru a contribui la organizarea lucrării. Pe parcursul câtorva ani, ei s-au întâlnit şi au stat de vorbă personal cu Martori din Polonia, Ungaria, România, Cehoslovacia, Rusia, Ucraina, Estonia şi Belarus.

Au fost organizate congrese pentru a-i întări pe Martorii care locuiesc în aceste ţări, precum şi pentru a impune atenţiei publicului mesajul Regatului lui Dumnezeu. La mai puţin de cinci luni după înlăturarea interdicţiei în fosta R.D.G., un astfel de congres s-a ţinut pe stadionul Olympia din Berlin. Martori din alte 64 de ţări au răspuns imediat invitaţiei de a asista. Ei au considerat că este un privilegiu să se bucure de această ocazie împreună cu fraţii şi surorile lor creştine care îşi demonstraseră timp de decenii loialitatea faţă de Iehova în faţa unor persecuţii aprige.

Atât în 1990, cât şi în 1991 s-au ţinut alte congrese în Europa Răsăriteană. După ce în 1990 au avut loc în Ungaria patru adunări la nivel local, în 1991 a fost organizat un congres internaţional pe Népstadion din Budapesta. Au fost prezente 40 601 persoane din 35 de ţări. În 1990, pentru prima dată după mai bine de 40 de ani, Martorii lui Iehova au putut ţine congrese publice în România. Au avut loc o serie de adunări în întreaga ţară, iar mai târziu, în acelaşi an, s-au ţinut două congrese mai mari. În 1991, au avut loc alte opt congrese, la care au asistat 34 808 persoane. În 1990, s-au ţinut, de asemenea, congrese în fiecare dintre republicile care constituiau pe atunci Iugoslavia. În anul următor, deşi ţara se afla sub ameninţarea unui război civil, 14 684 de Martori ai lui Iehova s-au bucurat de un congres internaţional la Zagreb, capitala Croaţiei. Poliţiştii au fost uimiţi văzându-i pe croaţi, muntenegreni, sârbi, sloveni şi alţii reuniţi în pace pentru a asculta programul.

Şi în Cehoslovacia de atunci s-au organizat imediat congrese. La congresul naţional ţinut la Praga în 1990 au asistat 23 876 de persoane. Cei care administrau stadionul au fost atât de încântaţi de ceea ce au văzut, încât le-au pus la dispoziţie cele mai mari stadioane din ţară pentru următorul congres. În 1991, la acest congres de neuitat, 74 587 de delegaţi entuziaşti au umplut stadionul Strahov din Praga. Delegaţii cehi şi slovaci s-au bucurat şi au aplaudat cu entuziasm când s-a anunţat apariţia integrală a Sfintelor Scripturi — Traducerea Lumii Noi în limbile lor, aceasta urmând să fie folosită atât în ministerul public, cât şi în studiul personal şi în cadrul congregaţiei.

Tot pe parcursul anului 1991, pentru prima dată în istorie, Martorii lui Iehova au putut ţine congrese fără oprelişti în localităţi care aparţineau pe atunci Uniunii Sovietice. După un congres ţinut la Tallinn (Estonia) a avut loc unul şi în Siberia. Alte patru au avut loc în patru oraşe mari din Ucraina şi unul în Kazahstan. Numărul total al celor prezenţi a fost de 74 252 de persoane. Iar, ca rezultat al lucrării de facere de discipoli efectuate în ultimii ani de Martorii lui Iehova din această zonă, 7 820 de persoane s-au prezentat pentru botezul în apă. Ele nu au luat această decizie sub impulsul emoţiei resimţite cu ocazia congresului. Candidaţii la botez fuseseră pregătiţi în mod atent cu luni de zile, uneori chiar cu ani, înainte.

De unde veneau toate aceste persoane? Era evident că lucrarea Martorilor lui Iehova din această parte a pământului nu se afla la început. Încă din 1887, îi fuseseră trimise prin poştă publicaţii Watch Tower unei persoane interesate din Rusia. Primul preşedinte al Societăţii Watch Tower făcuse personal o vizită la Chişinău (azi în Republica Moldova), în 1891. În anii ’20, câţiva Studenţi în Biblie s-au dus în Rusia pentru a predica; dar oficialităţile locale au opus o rezistenţă puternică, iar cele câteva grupuri care au manifestat interes faţă de mesajul Bibliei erau alcătuite dintr-un număr mic de persoane. Însă, în timpul şi după cel de-al doilea război mondial, situaţia s-a schimbat. Întrucât graniţele naţionale s-au modificat, părţi mari ale populaţiei au ajuns să aibă o nouă naţionalitate. Ca urmare a acestui fapt, peste o mie de Martori, care vorbeau limba ucraineană şi proveneau din estul Poloniei, au ajuns să aparţină Uniunii Sovietice. Aşa s-a întâmplat şi în cazul altor Martori, care locuiau în România şi în Cehoslovacia, deoarece regiunile în care locuiau ei au devenit o parte a Uniunii Sovietice. În plus, unii cetăţeni ruşi, care deveniseră Martori ai lui Iehova în lagărele de concentrare din Germania, s-au întors în ţara lor, ducând cu ei vestea bună a Regatului lui Dumnezeu. În 1946, în Uniunea Sovietică erau 4 797 de Martori activi. De-a lungul anilor, mulţi dintre ei au fost mutaţi dintr-un loc în altul de către autorităţile guvernamentale. Unii au fost închişi în lagăre. Pe oriunde au trecut, ei au depus mărturie. Numărul lor a crescut. Chiar înainte ca guvernul să le acorde recunoaştere legală, unele dintre aceste grupuri erau active pe un teritoriu cuprins între Lvov, la vest, şi Vladivostok, la graniţa estică a Uniunii Sovietice, lângă Marea Japoniei.

Mulţi sunt dispuşi acum să asculte

În 1991, când Martorii au ţinut congrese în ceea ce constituia pe atunci U.R.S.S., publicul a avut posibilitatea să-i cunoască mai bine. Care a fost reacţia? La Lvov (Ucraina), un ofiţer de poliţie i-a spus unuia dintre delegaţii la congres: „Voi îi învăţaţi pe alţii în mod remarcabil ce este bine, vorbiţi despre Dumnezeu şi nu vă angajaţi în acte de violenţă. Ne-am întrebat de ce oare v-am persecutat şi am ajuns la concluzia că nu v-am ascultat şi n-am ştiut nimic despre voi“. Acum însă, mulţi ascultau, iar Martorii lui Iehova doreau să-i ajute.

Pentru a efectua lucrarea într-un mod cât se poate de eficient în aceste ţări, erau necesare publicaţii biblice. Pentru a le furniza cu rapiditate, au fost depuse mari eforturi. La Selters/Taunus (Germania), Martorii lui Iehova aproape că şi-au dublat spaţiile de tipărire. Deşi lucrările de extindere nu erau încă terminate, la circa două săptămâni după recunoaşterea oficială a lucrării în Germania de Est de atunci, tipografia de la Selters a trimis în această ţară 25 de tone de publicaţii. Din momentul în care au fost înlăturate interdicţiile şi până în 1992, în diverse ţări din Europa Răsăriteană au fost expediate din Germania aproape 10 000 de tone de publicaţii în 14 limbi principale, alte 698 de tone fiind expediate din Italia şi alte cantităţi din Finlanda.

Întrucât fuseseră foarte izolaţi timp de mulţi ani, Martorii din unele ţări aveau nevoie totodată de ajutor în ce priveşte supravegherea şi organizarea congregaţiilor. Pentru a satisface această necesitate urgentă, s-a luat legătura cu unii bătrâni calificaţi din Germania, Statele Unite, Canada şi din alte ţări, bătrâni care cunoşteau, pe cât posibil, limba ţării. Erau ei dispuşi să se mute în una dintre aceste ţări din Europa Răsăriteană pentru a contribui la satisfacerea acestei necesităţi? Reacţia fraţilor a fost cu adevărat remarcabilă! Acolo unde s-a dovedit a fi avantajos, au fost trimişi şi fraţi instruiţi la Şcoala Galaad sau la Şcoala de Instruire Ministerială.

Apoi, în 1992, s-a ţinut un remarcabil congres internaţional la Sankt Petersburg, al doilea oraş ca mărime din Rusia. Au venit aproximativ 17 000 de delegaţi din alte 27 de ţări în afară de Rusia. Congresului i s-a făcut o amplă publicitate. Printre cei prezenţi se aflau persoane care nu auziseră până atunci de Martorii lui Iehova. Asistenţa a atins un record de 46 214 persoane. Au fost prezenţi delegaţi din toate colţurile Rusiei, unii venind din îndepărtata insulă Sahalin, situată în extremitatea estică a ţării, în apropiere de Japonia. Grupuri mari au venit din Ucraina, Moldova şi din alte ţări care altădată făcuseră parte din U.R.S.S. Ei aduceau veşti bune. Rapoartele arătau că, în unele congregaţii din oraşe cum ar fi Kiev, Moscova şi Sankt Petersburg, asistenţa medie la întruniri era de cel puţin două ori mai mare decât numărul Martorilor. Multe persoane care doreau să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova au trebuit să fie înscrise pe liste, aşteptând să le vină rândul. Din Lituania au venit aproximativ 600 de delegaţi, iar din Estonia un număr şi mai mare. O congregaţie din Sankt Petersburg a avut peste o sută de candidaţi pentru botez la acest congres. Mulţi dintre cei care manifestă interes pentru adevăr sunt tineri sau persoane cu instruire superioară. Într-adevăr, o mare lucrare de seceriş se desfăşoară în acest teritoriu vast, pe care lumea l-a considerat mult timp un bastion al ateismului!

Ogoare albe pentru seceriş

Pe măsură ce atitudinea faţă de libertatea religioasă s-a schimbat, şi în alte ţări au fost înlăturate restricţiile impuse Martorilor lui Iehova sau li s-a acordat recunoaşterea oficială care le fusese refuzată timp îndelungat. În multe dintre aceste locuri era gata să se înceapă un seceriş spiritual abundent. Condiţiile existente erau exact la fel ca acelea descrise de Isus când a spus: „Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele [ogoarele, NW], care sunt albe acum, gata pentru seceriş“ (Ioan 4:35). Să observăm numai câteva regiuni din Africa, unde aceste cuvinte s-au dovedit a fi adevărate.

În 1969, ministerul din casă în casă al Martorilor lui Iehova din Zambia fusese pus sub interdicţie. Ca urmare a acestui fapt, Martorii din această ţară au dedicat mai mult timp efectuării de studii biblice la domiciliu cu persoanele interesate. Şi alte persoane au început să-i caute pe Martori pentru a primi instruire. Treptat, restricţiile impuse de autorităţile guvernamentale s-au atenuat, iar asistenţa la întruniri a crescut. În 1992, în Zambia au asistat la Cina Domnului 365 828 de persoane, adică o persoană la 23 de locuitori!

La nord de Zambia, în Zair, alte mii de persoane doreau să ştie ce anume predau Martorii lui Iehova cu privire la modul de viaţă creştin şi la scopul lui Dumnezeu referitor la omenire. În 1990, când împrejurările le-au permis Martorilor să-şi redeschidă sălile Regatului, în unele zone se adunau la întrunirile lor până la 500 de persoane. După mai puţin de doi ani, cei 67 917 Martori din Zair conduceau 141 859 de studii biblice la domiciliu cu persoanele interesate.

Numărul ţărilor în care lucrarea a fost recunoscută oficial era uluitor. În 1990, în Benin, misionarilor Watch Tower, care fuseseră expulzaţi cu 14 ani în urmă, li s-a acordat acum în mod oficial posibilitatea să se întoarcă, porţile rămânând deschise şi pentru alţii. În acelaşi an, Ministerul Justiţiei din Republica Capul Verde a semnat un decret prin care se aproba statutul Asociaţiei locale a Martorilor lui Iehova, acordându-li-se astfel recunoaşterea legală. Apoi, în 1991, li s-a acordat recunoaşterea oficială şi Martorilor lui Iehova din Mozambic (unde guvernul precedent îi persecutase cu asprime), din Ghana (unde activitatea lor fusese în mod oficial pusă sub restricţie) şi din Etiopia (unde, timp de 34 de ani, nu avuseseră posibilitatea să predice în mod liber sau să ţină adunări). Înainte de sfârşitul anului 1991, s-a primit recunoaşterea legală şi în Niger şi Congo. La începutul anului 1992, Martorilor lui Iehova le-a fost înlăturată interdicţia sau le-a fost acordată recunoaştere legală în Ciad, Kenya, Rwanda, Togo şi Angola.

Aceste ţări reprezentau tot atâtea ogoare care erau gata pentru secerişul spiritual. În Angola, de exemplu, Martorii au înregistrat imediat o creştere de 31 la sută; în plus, cei aproape 19 000 de proclamatori ai Regatului din această ţară conduceau aproximativ 53 000 de studii biblice la domiciliu. Pentru a furniza ajutorul organizatoric necesar acestui vast program de instruire biblică din Angola, ca şi celui din Mozambic (unde mulţi vorbesc portugheza), bătrâni calificaţi din Portugalia şi din Brazilia au fost invitaţi să se mute în Africa pentru a-şi îndeplini ministerul. Misionari care vorbeau portugheza au fost trimişi în teritoriul din Guineea-Bissau, care devenise accesibil de puţin timp. Iar Martori capabili din Franţa şi din alte ţări au fost invitaţi să dea ajutor la efectuarea urgentei lucrări de predicare şi de facere de discipoli în Benin, Ciad şi Togo, unde mulţi locuitori vorbesc franceza.

Printre zonele care au produs recolte deosebit de abundente de lăudători ai lui Iehova se află şi unele ţări care fuseseră altădată bastioane ale religiei romano-catolice. Pe lângă America Latină, la fel au stat lucrurile şi în Franţa (unde raportul din 1992 indica 119 674 de evanghelizatori Martori), în Spania (unde erau 92 282), în Filipine (cu 114 335), în Irlanda (cu o creştere a numărului de Martori de 8 până la 10 procente pe an) şi în Portugalia.

În 1978, când la un congres al Martorilor, desfăşurat la Lisabona, au fost prezente 37 567 de persoane, în revista Opção se declara: „Pentru oricine a fost prezent la Fátima în timpul pelerinajelor, acesta este, cu adevărat, foarte diferit. . . . Aici [la congresul Martorilor lui Iehova] misticismul dispare, făcând loc unei întruniri la care credincioşii discută de comun acord despre problemele lor, despre credinţa lor şi despre punctele lor de vedere spirituale. Modul lor de a se comporta unii faţă de alţii dezvăluie cu claritate relaţiile lor pline de afecţiune“. În deceniul care a urmat, numărul Martorilor din Portugalia a crescut cu aproape 70 la sută.

Dar ce se poate spune despre Italia? O diminuare considerabilă a numărului de candidaţi la preoţia catolică a obligat unele seminarii să-şi închidă porţile. Numeroase biserici nu mai au paroh. În multe cazuri, clădirile unor foste biserici găzduiesc acum magazine şi birouri. În pofida tuturor acestor lucruri, biserica a luptat cu înverşunare pentru a opri activitatea Martorilor lui Iehova. În anii trecuţi, clericii au exercitat presiuni asupra autorităţilor pentru a-i expulza pe misionarii Martorilor şi au cerut poliţiei să le întrerupă întrunirile. În anii ’80, în unele zone, unii parohi au dispus ca pe toate uşile (inclusiv pe cele ale unor persoane care erau Martori ai lui Iehova) să fie lipite mici afişe pe care scria: „Nu sunaţi. Suntem catolici“. În ziare au apărut unele titluri de articole cum ar fi: „Semnalul de alarmă al Bisericii împotriva Martorilor lui Iehova“ şi „«Război sfânt» împotriva Martorilor lui Iehova“.

În secolul I, când preoţii evrei au încercat să-i reducă la tăcere pe apostoli, Gamaliel, un învăţător al Legii, a dat următorul sfat înţelept: „Dacă planul sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va distruge; dar dacă este de la Dumnezeu, nu-i veţi putea nimici“ (Fap. 5:38, 39). Care a fost rezultatul când preoţii romano-catolici din secolul al XX-lea au încercat să-i reducă la tăcere pe Martorii lui Iehova? Lucrarea celor 120 de Martori existenţi în Italia în 1946 nu a fost nimicită. Dimpotrivă, în 1992 erau 194 013 Martori activi în toată ţara, constituind 2 462 de congregaţii. Practic, ei au umplut Italia cu învăţătura lor din Cuvântul lui Dumnezeu. Din 1946, ei au dedicat peste 550 de milioane de ore pentru a le vorbi concetăţenilor lor despre Regatul lui Dumnezeu. În acest timp ei au distribuit milioane de exemplare ale Bibliei, precum şi un număr de peste 400 de milioane de cărţi, broşuri şi reviste, care explică Scripturile. Ei vor să fie siguri că locuitorii Italiei au avut toate posibilităţile de a lua poziţie de partea lui Iehova înainte de a veni Armaghedonul. În timp ce fac aceasta, ei păstrează în minte ceea ce a scris apostolul Pavel în 2 Corinteni 10:4, 5, şi anume: „Armele cu care ne luptăm noi nu sunt ale firii păcătoase, ci sunt puternice, datorită lui Dumnezeu, ca să dărâme întăriturile. Noi răsturnăm raţionamentele şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu“.

Martorii lui Iehova îşi îndreaptă atenţia nu numai spre fostele bastioane ale catolicismului. Ei ştiu că Isus Cristos a spus: „Trebuie ca Evanghelia să fie predicată tuturor popoarelor“ (Mar. 13:10). Şi aceasta este lucrarea pe care o efectuează Martorii. În 1992, 12 168 dintre ei erau activi, vorbindu-le despre Regatul lui Dumnezeu locuitorilor din India. Alţi 71 428 de Martori predicau în Republica Coreea. În Japonia erau 171 438, iar numărul lor creştea în fiecare lună. De asemenea, ei au continuat să se deplaseze în ţări în care se predicase mai puţin sau deloc.

Astfel, în ultima parte a anilor ’70, ei au reuşit pentru prima dată să ajungă cu mesajul Regatului la locuitorii din Insulele Marchize şi Kosrae din Oceanul Pacific. Au ajuns, de asemenea, în Bhutan, care se învecinează cu graniţa sudică a Chinei, şi în Insulele Comore, din largul coastei orientale a Africii. Pe parcursul anilor ’80 s-au primit pentru prima dată rapoarte cu privire la lucrarea de predicare din insulele Wallis şi Futuna, precum şi din insulele Nauru şi Rota, toate situate în sud-vestul Pacificului. Unele dintre aceste insule sunt relativ mici; dar şi aici locuiesc oameni, iar viaţa este preţioasă. Martorii lui Iehova cunosc foarte bine profeţia lui Isus conform căreia, înainte de a veni sfârşitul, mesajul Regatului trebuie predicat „pe tot pământul locuit“. — Mat. 24:14, NW.

Ei îi contactează pe oameni oriunde şi cu orice ocazie

În timp ce principala metodă folosită de Martorii lui Iehova pentru a-i contacta pe oameni rămâne predicarea din casă în casă, ei îşi dau seama că nici chiar prin această metodă sistematică nu pot ajunge la toţi. Conştienţi de caracterul urgent al lucrării lor, ei continuă să-i caute pe oameni oriunde pot fi găsiţi. — Compară cu Ioan 4:5–42; Faptele 16:13, 14.

Când vapoarele acostează în porturile din Germania şi din Olanda, fie şi numai pentru o scurtă escală, Martorii lui Iehova se străduiesc să le viziteze la bord, depunându-i mărturie, în primul rând, căpitanului şi apoi echipajului. Ei duc publicaţii biblice în multe limbi pentru a le oferi marinarilor. În pieţele populare din Ciad (Africa centrală), este un lucru obişnuit să vezi câte un grup de 15 sau 20 de persoane adunate în jurul unui Martor al lui Iehova care le vorbeşte despre speranţa Regatului lui Dumnezeu. În Auckland (Noua Zeelandă), Martorii lucrează în echipe alternative în pieţele de vechituri, vorbindu-le sâmbăta dimineaţa atât vânzătorilor de la tarabe, cât şi miilor de clienţi. Călătorii care trec prin staţiile centrale de autobuze din Guayaquil (Ecuador), dintre care mulţi vin din colţuri îndepărtate ale ţării, sunt abordaţi aici de Martori care le oferă o broşură adecvată sau revistele La Atalaya şi ¡Despertad! Martorii vin să-i contacteze la locul de muncă şi pe cei care lucrează în tură de noapte în pieţele alimentare „non stop“ din New York, astfel încât şi aceştia să poată avea ocazia să audă vestea bună.

Numeroşi Martori ai lui Iehova le fac cunoscute preţioasele adevăruri biblice pasagerilor care le sunt parteneri de călătorie în avion, pe tren, în autobuze şi în metrou. În timpul pauzei de masă de la locul de muncă şi de la şcoală, precum şi când unele persoane vin cu diverse treburi la uşa lor, ei profită de ocazie pentru a depune mărturie. Ei ştiu că este posibil ca mulţi dintre aceştia să nu fie acasă când Martorii efectuează cu regularitate vizite.

În timp ce le depun mărturie altora, ei nu-i uită nici pe membrii apropiaţi ai familiei, nici pe alte rude. Dar, când Maria Caamano, o Martoră din Argentina, a încercat să le spună membrilor familiei sale cât de profund mişcată era de ceea ce învăţa din Biblie, ei au luat-o în râs sau au rămas indiferenţi. Ea nu a renunţat, ci a făcut o călătorie de 1 900 de kilometri pentru a le depune mărturie altor rude ale sale. Unele dintre acestea au reacţionat favorabil. Puţin câte puţin au ascultat şi alţii. Drept urmare, în prezent, peste 80 de adulţi şi mai mult de 40 de copii dintre rudele sale au acceptat adevărurile biblice şi le fac cunoscute şi altora.

Pentru a-şi ajuta rudele, Michael Regan s-a mutat în oraşul său natal, Boyle, din comitatul Roscommon (Irlanda). El le-a depus mărturie tuturor acestora. Nepoata sa a fost impresionată de veselia şi de modul de viaţă sănătos al copiilor lui Michael. În scurt timp, ea şi soţul ei au fost de acord să studieze Biblia. Când s-au botezat, tatăl ei le-a interzis să mai calce în casa părintească. Treptat însă, atitudinea lui s-a mai îmblânzit şi a acceptat câteva publicaţii cu intenţia de a demasca „eroarea“ Martorilor. Însă, nu peste mult timp, şi-a dat seama că ceea ce citea era adevărul şi, cu timpul, s-a botezat. Mai mult de 20 de membri ai familiei lui frecventează acum congregaţia şi majoritatea lor sunt deja botezaţi.

Ce se poate spune despre cei aflaţi în închisoare? Ar putea beneficia şi ei de mesajul Regatului lui Dumnezeu? Martorii lui Iehova nu-i ignoră nici pe aceştia. La un penitenciar din America de Nord, studiile biblice ţinute cu deţinuţii în mod individual, precum şi asistarea la întrunirile din incinta închisorii, organizate cu regularitate de Martorii lui Iehova, au produs rezultate atât de bune, încât administraţia închisorii a permis ţinerea aici chiar a unor adunări. La aceste adunări au asistat nu numai deţinuţii, ci şi mii de Martori veniţi din afară. Şi în alte ţări s-au depus eforturi sincere pentru a le depune mărturie bărbaţilor şi femeilor aflaţi în închisoare.

Martorii lui Iehova nu consideră că studierea Bibliei îi va transforma pe toţi deţinuţii, dar ştiu din experienţă că unii pot fi ajutaţi, iar ei doresc să le ofere acestora posibilitatea de a accepta speranţa Regatului lui Dumnezeu.

Eforturi repetate pentru a sensibiliza inima

Martorii lui Iehova îi vizitează pe oameni de repetate ori. La fel ca primii discipoli ai lui Isus, ei se duc „încontinuu“ în teritoriile care le-au fost repartizate, străduindu-se să stârnească interesul oamenilor faţă de Regatul lui Dumnezeu (Mat. 10:6, 7, NW). În unele locuri ei reuşesc să viziteze toate familiile din zonă o dată pe an; în alte locuri, revin după numai câteva luni. În Portugalia, în zona centrală a Lisabonei, unde proporţia este de un Martor la 160 de locuitori, locatarii sunt vizitaţi de Martori aproape în fiecare săptămână. În Venezuela, există oraşe ale căror teritorii sunt lucrate cu regularitate o dată pe săptămână sau chiar mai des.

Când Martorii lui Iehova fac vizite repetate, ei nu încearcă să le impună oamenilor mesajul Bibliei. Ei se străduiesc doar să le ofere posibilitatea de a lua o decizie în cunoştinţă de cauză. Astăzi, unii oameni ar putea spune că nu-i interesează acest mesaj; dar unele schimbări radicale care ar putea interveni în viaţa lor sau în situaţia mondială i-ar putea face să fie mai receptivi cu o altă ocazie. Din cauza unor prejudecăţi sau pur şi simplu fiindcă sunt prea ocupaţi pentru a asculta, mulţi nu au auzit niciodată cu adevărat ce predau Martorii. Dar efectuarea unor vizite amicale repetate i-ar putea determina să acorde atenţie. Adesea, ei rămân impresionaţi de cinstea şi de integritatea morală a Martorilor care locuiesc în vecinătate sau cu care sunt colegi de muncă. Drept urmare, cu timpul, unii ajung să fie suficient de interesaţi pentru a dori să afle ce conţine mesajul lor. O femeie din Venezuela, după ce a acceptat cu bucurie o publicaţie şi oferta unui studiu biblic gratuit la domiciliu, a spus: „Nimeni nu mi-a explicat vreodată aceste lucruri“.

În mod amabil, Martorii se străduiesc să sensibilizeze inima persoanelor cărora le vorbesc. În Guadelupa, unde în 1992 exista o proporţie de un Martor la 57 de locuitori, nu este ceva neobişnuit să-i auzi pe unii locatari spunând: „Nu mă interesează“. La aceste cuvinte, Eric Dodote ar răspunde astfel: „Vă înţeleg şi mă transpun în situaţia dvs.“. Apoi ar adăuga: „Dar v-aş întreba: Nu v-ar face plăcere să trăiţi în condiţii mai bune decât cele care există astăzi?“ După ce ar asculta ce anume spune locatarul, el ar folosi Biblia pentru a-i arăta că Dumnezeu va face să existe astfel de condiţii în lumea Sa nouă.

Teritoriile sunt parcurse în mod şi mai temeinic

În ultimii ani, în unele ţări a devenit din ce în ce mai dificil să-i găseşti pe oameni acasă. Adeseori, atât soţul, cât şi soţia au o muncă laică, iar la sfârşitul săptămânii poate că doresc să se recreeze departe de casă. Pentru a face faţă unor astfel de situaţii, Martorii lui Iehova din diverse ţări efectuează predicarea din casă în casă din ce în ce mai mult seara. În Marea Britanie, pe lângă faptul că unii Martori îi vizitează între orele şase şi opt seara pe cei care nu au fost acasă, alţii, în încercarea de a-i găsi pe locatari acasă înainte de a pleca la locul de muncă, efectuează aceste vizite înainte de ora opt dimineaţa.

Chiar şi acolo unde locatarii sunt acasă, poate fi foarte dificil să ajungi la ei fără o invitaţie prealabilă, din cauza măsurilor de maximă securitate adoptate ca urmare a criminalităţii crescânde. Însă în Brazilia, când unele persoane greu de găsit fac o plimbare matinală pe plaja de la Copacabana, ele pot fi abordate de un Martor zelos, care este prezent acolo la aceeaşi oră matinală pentru a iniţia conversaţii despre modul în care Regatul lui Dumnezeu va soluţiona problemele omenirii. La Paris (Franţa), când localnicii se întorc la locuinţele lor, după-amiaza târziu, s-ar putea să găsească aproape de intrarea în clădire un cuplu de Martori prietenoşi care aşteaptă să intre în discuţie cu locatarii dispuşi să le acorde câteva minute pentru a afla care este mijlocul pe care îl va folosi Dumnezeu pentru a aduce adevărata securitate. La Honolulu, la New York şi în multe alte oraşe, Martorii depun totodată eforturi pentru a ajunge să discute la telefon cu locatarii din clădirile dotate cu măsuri de maximă securitate.

Chiar dacă reuşesc să ia legătura cu cineva din fiecare locuinţă, Martorii încă nu consideră că şi-au îndeplinit misiunea. Dorinţa lor este să ajungă la cât mai multe persoane din fiecare locuinţă. Uneori, acest obiectiv este realizat efectuându-se vizite în zile diferite şi la ore diferite. În Puerto Rico, când o locatară a spus că nu o interesează mesajul, o Martoră a întrebat-o dacă nu era altcineva în casă cu care ar putea vorbi. Aceasta a avut drept rezultat o conversaţie cu soţul locatarei, care era bolnav de 14 ani şi stătea mai mult la pat. Inima lui a fost înviorată de speranţa pe care o dă Cuvântul lui Dumnezeu. Fiindu-i reînsufleţit interesul pentru viaţă, în scurt timp el a putut să părăsească patul, să asiste la întrunirile de la Sala Regatului şi să le împărtăşească şi altora noua sa speranţă.

Mărturia se intensifică pe măsură ce se apropie sfârşitul

Există şi un alt factor care a contribuit în mare măsură la intensificarea mărturiei în ultimii ani. Este vorba despre creşterea numărului de Martori care slujesc ca pionieri. Dorind în mod sincer să dedice cât mai mult din timpul lor pentru serviciul lui Dumnezeu şi fiind animaţi de un interes iubitor faţă de semenii lor, ei îşi planifică activităţile în aşa fel încât să petreacă 60, 90, 140 sau mai multe ore lunar în ministerul de teren. La fel ca în cazul apostolului Pavel, când predica în Corint (Grecia), cei care efectuează serviciul de pionier ajung ‘să fie intens ocupaţi cu cuvântul’, căutând să le depună mărturie despre Regatul mesianic la cât mai multe persoane posibil. — Fap. 18:5, NW.

În 1975, în întreaga lume activau 130 225 de pionieri. În 1992, în fiecare lună activau în medie 605 610 (incluzând pionierii regulari, auxiliari şi speciali). Astfel, pe parcursul unei perioade în care, în întreaga lume, numărul Martorilor a crescut cu 105 la sută, numărul celor care au făcut loc în viaţa lor ministerului cu timp integral a crescut cu 365 la sută! Ca urmare, numărul de ore dedicate efectiv lucrării de mărturie a crescut vertiginos de la aproximativ 382 de milioane la peste un miliard pe an!

‘Cel mic a devenit o mie’

Isus Cristos le-a încredinţat continuatorilor săi misiunea de a-i fi martori până în cea mai îndepărtată parte a pământului (Fap. 1:8). Prin intermediul profetului Isaia, Iehova profeţise: „Cel mic va deveni o mie şi cel neînsemnat o naţiune puternică. Eu, Iehova, voi accelera lucrul acesta la timpul său“ (Is. 60:22, NW). Faptele arată limpede că Martorii lui Iehova efectuează lucrarea pe care a prezis-o Isus şi ei au cunoscut acel gen de creştere pe care a promis-o însuşi Dumnezeu.

La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, ei se aflau, în principal, în America de Nord şi Europa; câţiva erau în Africa, iar alţii, în grupuri mici, erau răspândiţi pe tot globul. Desigur, ei nu duseseră mesajul Regatului în fiecare ţară, nici nu ajunseseră în toate regiunile acelor ţări în care predicau. Această situaţie s-a schimbat însă cu o rapiditate uluitoare.

Să luăm ca exemplu America de Nord. Continentul se întinde din Canada, la nord, până în Panama, între ele aflându-se nouă ţări. În 1945, această zonă întinsă cuprindea 81 410 Martori. Patru dintre aceste ţări aveau mai puţin de 20 de Martori fiecare, iar într-o altă ţară, lucrarea de predicare nu se desfăşura încă sub formă organizată. De atunci, în toate aceste ţări s-a depus o mărturie intensă şi neîntreruptă. În 1992, în această parte a pământului erau 1 440 165 de Martori ai lui Iehova. În majoritatea acestor ţări, fiecărui Martor îi revin, în medie, numai câteva sute de persoane pentru a le depune mărturie. O mare parte a populaţiei este vizitată de Martori la interval de numai câteva luni; mulţi sunt vizitaţi în fiecare săptămână. Sunt conduse cu regularitate peste 1 240 000 de studii biblice la domiciliu cu persoane şi cu grupuri interesate.

Care este situaţia în Europa? Această parte a globului se întinde din Scandinavia până la Marea Mediterană, în sud. Exceptând majoritatea ţărilor care făceau parte din fosta Uniune Sovietică, în Europa s-a depus deja o amplă mărturie înainte de cel de-al doilea război mondial. De atunci, s-au ridicat generaţii noi cărora, de asemenea, li se arată din Scripturi că Regatul lui Dumnezeu va înlocui în scurt timp toate guvernele umane (Dan. 2:44). De la câteva mii de Martori care, pe parcursul războiului, îşi efectuau activitatea de predicare sub aspre restricţii, numărul proclamatorilor Regatului din cele 47 de ţări ce înaintau raport de activitate în 1992 se ridicase la 1 176 259, în rândurile acestora incluzându-se şi cei care activau în ţări ale fostei Uniuni Sovietice, atât din Europa, cât şi din Asia. Cinci dintre aceste ţări, şi anume Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie şi Polonia, aveau fiecare peste 100 000 de Martori zeloşi. Ce au făcut toţi aceşti Martori? Raportul lor din 1992 arată că pe parcursul acelui an ei au dedicat mai mult de 230 000 000 de ore predicând în mod public, efectuând vizite din casă în casă şi conducând studii biblice. În această lucrare de evanghelizare, Martorii nu au neglijat nici chiar mica Republică San Marino sau principate precum Andorra, Liechtenstein sau Gibraltar. Într-adevăr, a fost depusă mărturie potrivit cu ceea ce fusese prezis.

Şi în Africa s-a depus o mărturie amplă. Relatările arată că, până în 1945, vestea bună ajunsese în 28 de ţări de pe acest continent, dar, în realitate, în majoritatea acestora se predicase într-o mică măsură din casă în casă. De atunci încoace însă, s-a efectuat o activitate intensă. În 1992, pe continentul african erau 545 044 de Martori zeloşi, care predicau vestea bună în 45 de ţări. La celebrarea Cinei Domnului din acel an au fost prezente 1 834 863 de persoane. Astfel, nu numai că s-a înregistrat o creştere uimitoare, dar şi perspectivele de viitor în ce priveşte creşterea sunt extraordinare!

Rapoartele din America de Sud nu sunt mai puţin remarcabile. Deşi, înainte de cel de-al doilea război mondial, numai într-una din cele 13 ţări de aici nu ajunsese mesajul biblic, pe întregul continent existau pe atunci doar 29 de congregaţii, iar în unele ţări, activitatea de predicare încă nu era organizată. Cea mai mare parte a lucrării de predicare a Regatului urma să se desfăşoare în viitor. De atunci, Martorii au lucrat cu toată vigoarea. Cei care au fost învioraţi de apa vieţii îi invită cu bucurie şi pe alţii, spunând: ‘Veniţi şi luaţi apa vieţii fără plată!’ (Apoc. 22:17). În 1992, în America de Sud erau 683 782 de slujitori ai lui Iehova, reuniţi în 10 399 de congregaţii, care participau bucuroşi la această lucrare. Unii dintre ei se deplasau în regiuni în care nu fusese depusă o mărturie temeinică. Alţii efectuau vizite, de repetate ori, în locuri unde fusese deja depusă mărturie, pentru a-i încuraja pe oameni ‘să guste şi să vadă ce bun este DOMNUL’ (Ps. 34:8). Ei conduceau cu regularitate 905 132 de studii biblice la domiciliu pentru a ajuta persoanele interesate să facă din căile lui Iehova propria lor cale de viaţă.

Să examinăm şi exemplul Asiei, precum şi al numeroaselor insule şi arhipelaguri de pe glob. Ce s-a realizat aici? Până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în multe dintre aceste locuri proclamarea Regatului lui Dumnezeu se efectuase într-o foarte mică măsură. Dar Isus Cristos a prezis că această veste bună a Regatului avea să fie predicată „pe tot pământul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor“ (Mat. 24:14, NW). În armonie cu aceste cuvinte, în deceniile care au urmat după cel de-al doilea război mondial, predicarea veştii bune s-a intensificat în cele 76 de ţări, insule şi arhipelaguri, unde se efectua deja, şi s-a extins în alte 40. În anul 1992, în acest teritoriu vast erau 627 537 de Martori devotaţi, care găseau o mare plăcere în faptul de a face cunoscute „faptele de putere . . . şi gloria splendorii regalităţii“ lui Iehova (Ps. 145:11, 12, NW). Ministerul lor nu era uşor. În unele locuri, ei trebuiau să călătorească ore întregi cu vaporul sau cu avionul pentru a ajunge în insulele îndepărtate din teritoriul lor. Dar, pe parcursul anului 1992, ei au dedicat peste 200 000 000 de ore în lucrarea de evanghelizare şi au condus cu regularitate 685 211 studii biblice la domiciliu.

Împlinirea promisiunii că „cel mic va deveni o mie“ a avut loc desigur, şi încă din abundenţă! În fiecare dintre cele peste 50 de ţări unde nu exista nici măcar unul „mic“ (unde, în 1919, nu exista nici un Martor, iar lucrarea de predicare nu se efectua deloc), astăzi există peste o mie de lăudători ai lui Iehova. În prezent, în unele dintre aceste ţări, sunt zeci de mii, ba chiar peste o sută de mii de Martori ai lui Iehova care proclamă cu zel Regatul lui Dumnezeu! La scară mondială, Martorii lui Iehova au devenit „o naţiune puternică“ — ea formează o congregaţie mondială unită mai numeroasă decât populaţia pe care o au cel puţin 80 de state suverane ale lumii.

În ce măsură s-a depus mărturie în „alte ţări“?

În 1992, printre ţările mai sus menţionate se mai numărau 24 de „alte ţări“, adică ţări în care Martorii lui Iehova se aflau sub restricţii aspre din partea autorităţilor guvernamentale şi despre care nu se publicau rapoarte detaliate. În unele dintre aceste ţări s-a depus o mărturie amplă. În altele însă, numărul Martorilor este destul de redus. Există persoane care încă nu au auzit mesajul Regatului. Dar Martorii lui Iehova au încredere că va fi depusă mărturia necesară. De ce?

Deoarece Scripturile arată că însuşi Isus Cristos dirijează lucrarea de pe tronul său ceresc (Mat. 25:31–33). Sub conducerea sa, ‘un înger care zboară prin mijlocul cerului’ are responsabilitatea de a declara veşnica veste bună şi de a îndemna ‘orice neam, orice seminţie, orice limbă şi orice popor să se teamă de Dumnezeu şi să-I dea slavă’ (Apoc. 14:6, 7). Nu există putere în cer sau pe pământ care să-l poată împiedica pe Iehova să-i atragă la el pe cei care au „o dispoziţie corectă pentru viaţă veşnică“. — Fap. 13:48, NW; Ioan 6:44.

Nici o parte a pământului nu este atât de izolată, încât mesajul Regatului să nu poată pătrunde până acolo. Rudele se vizitează reciproc. Se transmit veşti prin telefon şi prin corespondenţă. Oameni de afaceri, muncitori, studenţi şi turişti se întâlnesc cu persoane din alte naţiuni. Şi azi, la fel ca în trecut, vestea de importanţă capitală că Iehova l-a întronat pe Regele său ceresc, conferindu-i autoritate peste naţiuni, continuă să fie răspândită prin aceste mijloace. Îngerii se îngrijesc ca persoanele flămânde şi însetate după adevăr şi dreptate să fie informate.

Dacă este voia Domnului ca predicarea mesajului despre Regat să mai fie încă efectuată în mod direct în unele ţări în care autorităţile guvernamentale au interzis-o până în prezent, Dumnezeu poate produce o schimbare de situaţie care să determine acele guverne să-şi schimbe politica (Prov. 21:1). Iar în ţările în care s-ar mai ivi încă ocazii, Martorii lui Iehova se vor dărui cu bucurie pentru a-i ajuta cât mai mult posibil pe aceşti locuitori să înveţe despre scopul iubitor al lui Iehova. Ei sunt hotărâţi să continue să slujească fără întrerupere până când Iehova va spune prin intermediul lui Isus Cristos că lucrarea este îndeplinită!

În 1992, Martorii lui Iehova predicau în mod activ în 229 de ţări. La acea dată, vestea bună a Regatului lui Dumnezeu ajunsese, prin diverse mijloace, în 235 de ţări. Iar în zece dintre acestea se pătrunsese după anul 1975.

În ce măsură s-a depus mărturie? Pe parcursul primilor 30 de ani care au urmat după cel de-al doilea război mondial, Martorii lui Iehova au dedicat 4 635 265 939 de ore pentru a predica şi a acorda instruire despre numele şi Regatul lui Iehova. Dar, întrucât numărul Martorilor a crescut şi o proporţie tot mai mare din rândurile lor a intrat în serviciul cu timp integral, pe parcursul următorilor 15 ani (adică într-o perioadă de două ori mai scurtă) ei au dedicat 7 858 677 940 de ore în activitatea de depunere a mărturiei în mod public, din casă în casă, precum şi în conducerea de studii biblice la domiciliu. Şi lucrarea a continuat să se intensifice, dat fiind că în anii 1990 şi 1991 s-au raportat alte 951 870 021 de ore în această activitate, iar în anul următor, peste un miliard de ore.

Cantitatea de publicaţii biblice distribuite de Martori pentru a face cunoscut Regatul, precum şi numărul de limbi în care au fost acestea puse la dispoziţie, nu au echivalent în nici un alt domeniu de activitate umană. Rapoartele sunt incomplete, dar cele care sunt disponibile arată că între 1990 şi 1992 le-au fost înmânate persoanelor interesate 10 107 565 269 de cărţi, broşuri şi reviste, precum şi miliarde de tracte, editate în 294 de limbi.

În momentul redactării acestei cărţi, mărturia mondială nu este încheiată încă. Dar lucrarea care s-a realizat şi condiţiile în care a fost efectuată oferă dovada convingătoare a acţiunii spiritului lui Dumnezeu.

[Text generic pe pagina 502]

Marile lor congrese şi conduita creştină a celor ce asistă la ele au atras atenţia

[Text generic pe pagina 505]

„În ceea ce priveşte ordinea, pacea şi curăţenia, participanţii la congres sunt exemple demne de imitat“

[Text generic pe pagina 507]

S-au ţinut congrese de neuitat în zone în care Martorii s-au aflat zeci de ani sub interdicţie

[Text generic pe pagina 508]

Mii de tone de publicaţii biblice au fost expediate în ţările din Europa Răsăriteană

[Text generic pe pagina 509]

Bătrâni calificaţi s-au oferit voluntar să se mute în ţări unde era mare nevoie de ajutor

[Text generic pe pagina 516]

Dorinţa lor este să ajungă la cât mai multe persoane din fiecare locuinţă

[Text generic pe pagina 518]

O creştere uluitoare şi perspective de viitor extraordinare în ce priveşte creşterea

[Graficele/Fotografiile de la pagina 513]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Creşterea numărului de proclamatori ai Regatului în Orient

India

10 000

5 000

1950 1960 1970 1980 1992

Republica Coreea

60 000

30 000

1950 1960 1970 1980 1992

Japonia

150 000

100 000

50 000

1950 1960 1970 1980 1992

[Legenda fotografiei de la pagina 503]

În Brazilia, stadioanele Morumbi, din São Paulo (jos), şi Maracanã, din Rio de Janeiro, au fost folosite simultan pentru mulţimile care s-au adunat cu ocazia congresului Martorilor lui Iehova din 1985.

[Legenda fotografiilor de la pagina 504]

Câţiva dintre candidaţii la botez din Chorzów (Polonia) în 1989

[Legenda fotografiilor de la pagina 506]

Câteva congrese de neuitat din 1991

Praga, Cehoslovacia

Tallinn, Estonia (dreapta)

Zagreb, Croaţia (dreapta)

Budapesta, Ungaria (sus)

Baia Mare, România (dreapta)

Usolye-Sibirskoye, Rusia (jos)

Alma-Ata, Kazahstan (sus)

Kiev, Ucraina (stânga)

[Legenda fotografiilor de la pagina 511]

Congresul internaţional al Martorilor lui Iehova din Sankt Petersburg (Rusia), ţinut în 1992

O ambianţă internaţională plină de căldură

Din Rusia

Din Moldova

Din Ucraina

Au fost prezenţi mulţi tineri

Milton Henschel (în stânga) discută despre program cu Stepan Kozhemba (în mijloc), prin intermediul unui translator

Delegaţi străini au adus Biblii în limba rusă pentru Martorii din Rusia

[Legenda fotografiilor de la pagina 512]

În anii ’80, Biserica Catolică le-a declarat război Martorilor, aşa cum reiese din aceste fragmente decupate din ziare italiene

[Legenda fotografiei de la pagina 514]

Când vapoarele acostează la Rotterdam (Olanda), Martorii sunt prezenţi pentru a le vorbi membrilor echipajului despre Regatul lui Dumnezeu

[Legenda fotografiei de la pagina 515]

Chiar în teritorii parcurse în mod frecvent, ca aici, în Guadelupa, Martorii perseverează în încercarea de a sensibiliza inima semenilor lor prin intermediul veştii bune