Întrebări de la cititori

◼ Este adevărat că bolnavii şi infirmii găseau vindecare în apele agitate de la Betesda, după cum reiese din Ioan 5:2–7? Dacă da, cu a cui putere se făceau aceste miracole?

Fără îndoială, relatarea consemnată în Ioan 5:2–9 nu afirmă că această piscină din Israelul antic era teatrul unor vindecări miraculoase. Singurul miracol de care putem fi siguri că a avut loc, a fost cel înfăptuit de Isus Cristos, atunci cînd acesta a vindecat un bărbat care fusese bolnav timp de 38 de ani. Sîntem siguri că acest miracol a avut loc deoarece el este consemnat în Scripturile inspirate (2 Timotei 3:16). Dar mulţi locuitori ai Ierusalimului din vremea aceea credeau că şi alte miracole s–au produs în locul respectiv, tot aşa cum, astăzi, mulţi cred că în locurile sfinte se produc vindecări miraculoase.

Să analizăm ce spune Biblia şi ce nu spune: „Acum, în Ierusalim, lîngă poarta oilor, există o piscină numită în evreieşte Betesda şi care are cinci colonade. Între acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi şi cei cu membrele uscate. — Dar era acolo un anumit om care de treizeci şi opt de ani era bolnav. Văzîndu–l pe acest om zăcînd, şi ştiind că era bolnav deja de mult, Isus i–a zis: «Vrei să fii însănătoşit?» Bolnavul îi răspunse: «Domnule, nu am un om care să mă pună în piscină cînd apa este agitată; ci, în timp ce vin eu, un altul se coboară înaintea mea.» Isus îi zise: «Ridică–te, ia–ţi patul portabil şi umblă.» Cu aceasta omul a fost imediat însănătoşit şi el şi–a luat patul portabil şi a început să umble.“ — Ioan 5:2–9.

Piscina despre care este vorba aici se găsea lîngă „poarta oilor“, care se pare că era situată la nord–est de Ierusalim, aproape de muntele unde se afla templul (Neemia 3:1; 12:39). Săpături recente au scos la lumină ruinele a două piscine antice, precum şi fragmente din coloane şi fundaţii care arată că aici se găsea în timpul lui Irod o construcţie cu coloane, aşa cum se spune în Ioan 5:2. Dar ce se petrecea în acest loc, potrivit cu ceea ce credeau oamenii din vremea aceea?

Aţi remarcat, fără îndoială, că în citatul din Ioan 5:2–9, reprodus mai sus, se află o linie.a În anumite versiuni ale Bibliei întîlnim de fapt un verset suplimentar care este notat cu numărul 4. Acesta poate fi redat aproximativ astfel: „Pentru că un înger al Domnului cobora din cînd în cînd în piscină şi agita apa; primul care intra aici după ce apa fusese agitată, era vindecat de orice boală de care suferea.“

Totuşi, multe biblii moderne, printre care şi Traducerea Lumii Noi a Sfintelor Scripturi omit acest pasaj. De ce? Deoarece, după toate probabilităţile, aceste cuvinte nu se găsesc în evanghelia lui Ioan. O notă de subsol din The Jerusalem Bible, face precizarea că „cei mai buni martori“ omit acest pasaj. Prin „cei mai buni martori“ se înţelege manuscrisele greceşti cum ar fi: Codex Sinaiticus şi Vatican 1209 (ambele din secolul al IV–lea e.n.), precum şi primele versiuni în siriană şi latină. După ce semnalează ‘absenţa versetului 4 din cele mai bune manuscrise’, The Expositor’s Bible Commentary adaugă: „Se recunoaşte în general că aici este vorba despre o glosă introdusă în text pentru a explica agitaţia intermitentă a apei pe care poporul o considera o sursă potenţială de vindecare.“

Deci Biblia nu spune că un înger al lui Dumnezeu făcea miracole la piscina Betesda. Dar se produceau oare vindecări miraculoase cînd apa era agitată? Nimeni nu poate azi să afirme cu certitudine lucrul acesta. Poate că, într–un fel sau altul, se răspîndise zvonul că bolnavii sau infirmii erau vindecaţi aici. O dată ce zvonul acestor pretinse vindecări s–a răspîndit, se poate ca bolnavii incurabili să fi început să se adune în acest loc, în speranţa că vor fi vindecaţi. Ştim că acest lucru se petrece în diferite locuri şi în zilele noastre, chiar dacă nu există nici o dovadă certă de vindecări de origine divină.

Nu trebuie totuşi să ne îndoim că Fiul lui Dumnezeu a făcut o vindecare la piscina Betesda. Chiar fără să intre în apă, bolnavul a fost vindecat instantaneu de către marele Medic. Capacitatea lui confirmată documentar de a face astfel de miracole trebuie să ne îndemne să aşteptăm cu încredere vindecările pe care el le va efectua în timpul Mileniului care se apropie. El îi va vindeca pe oamenii fideli şi îi va ajuta să regăsească perfecţiunea. — Apocalips 21:4, 5; 22:1, 2.

◼ Unii biblişti susţin că în textul: „Este mai uşor pentru o cămilă să treacă prin urechea unui ac“, din Matei 19:24, cuvîntul „cămilă“ ar trebui înlocuit cu „frînghie“. Care dintre aceşti doi termeni este cel corect?

Anumiţi biblişti consideră în mod greşit că iniţial aceste cuvinte ale lui Isus ar fi fost scrise în aramaică, iar cuvîntul aramaic folosit într–o asemenea traducere (gamlá’) poate însemna „cămilă“. În funcţie de context însă el ar putea fi redat prin „frînghie groasă sau bîrnă“. Dar după părerea lui Papias din Hierapolis, care a fost probabil un contemporan al apostolului Ioan, Matei şi–a scris Evanghelia sa iniţial în ebraică şi nu în aramaică, iar după aceea şi–a tradus–o în greacă. Cuvîntul ebraic pentru cămilă (gamál) este total deosebit de cuvintele care s–ar putea traduce prin frînghie (chével) sau sfoară groasă (‘avóth), iar Matei, fără îndoială a ales termenul corect.

Manuscrisele greceşti cele mai vechi şi cele mai demne de încredere (Sinaitic şi Vatican 1209) conţin cuvîntul kámelos, care înseamnă cămilă. Acelaşi cuvînt este utilizat şi la Matei 23:24, unde nu există nici o îndoială că este vorba de o „cămilă“.

În cursul secolelor, unii au încercat să atenueze biciuitoarea hiperbolăb a lui Isus. Unii şi–au permis chiar unele libertăţi faţă de textul sacru. De prin secolul al cincilea, în anumite manuscrise greceşti se găseşte în acest verset un cuvînt asemănător, kámilos. Acest cuvînt rar înseamnă „frînghie, odgon“. Conform lucrării A Greek–English Lexicon of the New Testament de Arndt şi Gingrich, acest cuvînt „nu are nimic de a face cu NT [Noul Testament]“. Savanţii elenişti Westcott şi Hort condamnă această substituire pe care i–o atribuie lui Cyril din Alexandria. Acest aşa–zis creştin din secolul al V–lea afirma că termenul utilizat de Matei (kámelos) putea însemna odgon. El a declarat: „Navigatorii cu experienţă au obiceiul să le spună «cămile» odgoanelor.“ Dar Westcott şi Hort spun cu privire la această afirmaţie: „Ea este absolut falsă.“

Potrivit unei lucrări de referinţă, evocarea unei enorme cămile încercînd să treacă prin urechea unui ac fin şi subţire de cusut, „dă savoare exagerării orientale“. De altfel, iată ce se poate citi în Talmudul babilonian cu privire la oamenii care aveau reputaţia de–a avea o asemenea perspicacitate încît părea că reuşesc imposibilul: „Ei fac să treacă elefantul prin urechea unui ac.“ Isus a recurs deci la o imagine tipic orientală pentru a sublinia o imposibilitate cu ajutorul unui contrast izbitor. În realitate, ar fi imposibil să faci să treacă un oarecare obiect voluminos, fie el odgon sau cămilă sau elefant, prin urechea unui ac!

Isus nu a zis că i–ar fi cu neputinţă unui bogat să obţină viaţa; în realitate, unii oameni bogaţi au devenit discipoli ai săi (Matei 27:57; Luca 19:2, 9; Ioan 19:38, 39). Dar chiar înainte de–a fi rostit Isus aceste cuvinte energice, un tînăr bogat a respins mari privilegii spirituale, fiindcă ţinea mai mult la ‘numeroasele sale proprietăţi’ (Matei 19:16–22). Nici un bogat cu o asemenea mentalitate nu va putea moşteni viaţa eternă. Numai beneficiind de un ajutor deosebit din partea lui Dumnezeu s–ar putea schimba o asemenea persoană astfel încît să obţină salvarea pe care numai puterea lui Dumnezeu o poate face posibilă. — Matei 19:25, 26.

[Note de subsol]

[Provenienţa fotografiei de la pagina 31]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.