O înviere a vieţii şi una a judecăţii

 1, 2. De ce declaraţia lui Isus că autoritatea de a face judecată i-a fost dată lui, nu este prea uimitoare ca să poată fi crezută?

IN ZIUA „stabilită“ a lui Dumnezeu, Fiul său va utiliza „darul vieţii“ (Ioan 5:26, Knox). El îi va învia pe oamenii morţi cărora le va aplica beneficiul jertfei sale de răscumpărare. „Ziua“ va fi un timp de judecată, dar nu cu o durată de 24 de ore. Ea va fi perioada de 1 000 de ani stabilită pentru domnia lui Cristos (Apoc. 20:4–6). Procesul judecării va avea ca rezultat pentru unii viaţa, iar pentru alţii condamnarea la distrugere. Sună uimitor oare pentru noi acest lucru, astăzi, cînd există atîta eroare judiciară şi atît de multe neînţelegeri religioase cu privire la ce va fi ziua de judecată a lui Dumnezeu? Pentru evreii din zilele lui Isus care respectau sabatul, acest lucru a sunat uimitor.

² In consecinţă, Isus le-a zis: „Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ora în care toţi cei din mormintele de amintire vor auzi vocea lui şi vor ieşi afară, cei care au făcut binele la o înviere a vieţii, [iar] cei care au practicat lucruri netrebnice la o înviere a judecăţii. Eu nu pot face nici un singur lucru din proprie iniţiativă; eu judec întocmai după cum aud; iar judecata pe care o fac eu este dreaptă, căci eu caut [să fac] nu propria mea voie, ci voia celui care m-a trimis pe mine“. — Ioan 5:28–30.

 3. Cine sînt cei care trec din moarte la viaţă şi cine nu ajunge la o judecată nefavorabilă spre deosebire de cei despre care a vorbit Isus la Ioan 5:28, 29, şi ce clasă de persoane trebuie să fie ei?

³ Inainte de a spune cuvintele mai sus citate, Isus a vorbit la Ioan 5:24, 25 despre alţi „morţi“ cărora le sosise „ora“ pentru a deveni vii. Despre cei indicaţi în felul acesta se spunea că sînt „morţi“ şi totuşi nu erau în „mormintele de amintire“. Ei erau chiar cei care auzeau „cuvîntul“ vorbit de Fiul lui Dumnezeu şi credeau în cel care l-a trimis. Astfel ei treceau de la moarte la viaţă fără să ajungă la o judecată nefavorabilă. Datorită trecerii de la moarte la viaţă aceşti ascultători ai glasului Fiului lui Dumnezeu erau indicaţi ca trăind şi avînd perspectiva vieţii veşnice. Aceştia trebuie să fie cei care devin comoştenitorii cereşti ai lui Isus Cristos şi anume — cei 144 000 cărora li se dă o înviere în domeniul spiritual, pentru a fi împreună cu el în Regat.

 4. In loc să fie judecaţi, ce atribuţie li se dă celor 144 000 de comoştenitori ai lui Cristos?

⁴ Aceşti 144 000 de coasociaţi ai lui Isus Cristos, în loc să fie judecaţi, vor sta împreună cu el pe tronuri de judecată. Apocalips 20:4 spune că „lor le-a fost dată putere să judece“. Invierea lor este numită „prima înviere“. Prin ea ei sînt înviaţi instantaneu într-o stare cerească. — Apoc. 20:6.

 5. Cînd a început perioada de judecată a adunării Israelului spiritual, şi ce privilegiu a spus Isus că vor avea ei în regatul său?

⁵ Pentru aceşti 144 000 a existat o perioadă de judecată anterioară cînd ei au fost pe pămînt. Aceasta a început odată cu naşterea adunării creştine a Israelului spiritual în ziua de Rusalii a anului 33 e.n. O asemenea perioadă de judecată continuă pînă la completarea acestei adunări de fii spirituali ai lui Dumnezeu (1 Pet. 4:17, 18). Privitor la viitorul lor glorios, Isus le-a spus apostolilor săi credincioşi la Pastele anului 33 e.n.: „Fac un legămînt cu voi, aşa cum şi Tatăl meu a făcut cu mine, pentru un regat, ca voi să mîncaţi şi să beţi la masa mea în regatul meu şi să staţi pe tronuri să judecaţi pe cele douăsprezece triburi ale lui Israel“ (Luca 22:29, 30). Astfel, în loc să fie judecaţi în timpul domniei mileniale a lui Cristos, ei participă împreună cu el la judecarea omenirii răscumpărate.

 6. Ce trebuie să existe pentru ca omenirea în general să aibă un timp de jucată, şi cum va fi distrus Haʹdes-ul?

⁶ Pentru ca omenirea răscumpărată în general să aibă un timp de judecată aici pe pămînt trebuie să existe o înviere a „tuturor celor din mormintele de amintire“. In conformitate cu aceasta, la Ioan 5:28–30 Isus a spus că va veni acea „oră“ în care toţi aceştia îi vor auzi glasul şi-i vor răspunde. El îi va chema din mormintele lor în acelaşi fel în care l-a strigat afară pe prietenul său înmormîntat în Betania: „Lazăre, vino afară!“ (Ioan 11:43, 44). Acea „oră“ va veni în cursul domniei de 1 000 de ani a lui Isus Cristos împreună cu cei 144 000 de comoştenitori glorificaţi. (Apoc. 20:6, 11–14) In cursul acelei domnii Haʹdes-ul sau mormîntul omenirii va fi distrus prin golirea lui de toţi oamenii morţi răscumpăraţi. Aceasta înseamnă înviere!

 7. Care sînt cele două clase care vor ieşi atunci la iveală, şi se va întîmpla aceasta la începutul programului de înviere?

⁷ Isus a declarat atunci că vor ieşi la iveală două clase. Lucrul acesta însă nu va fi la începutul programului de înviere, pentru că nu toţi morţii răscumpăraţi vor ieşi din mormintele de amintire în acelaşi timp. Isus a vorbit: (1) despre „cei care au făcut lucruri bune“ şi (2) despre „cei care au practicat lucruri netrebnice“. Aceasta nu se referă la ceea ce sînt cei înviaţi în momentul în care ies din mormintele de amintire. De ce facem această afirmaţie?

 8. (a) Pentru că „Mielul lui Dumnezeu“ a murit ca să îndepărteze păcatul lumii, la ce nu vor fi expuşi cei care vor fi înviaţi din morţi? (b) Totuşi cum îi va afecta viaţa lor de odinioară, şi de ce?

⁸ Factorul determinant cu privire la ce se va întîmpla pînă la urmă cu aceşti oameni înviaţi nu este ce anume au fost ei înainte de a muri. Lucru adevărat căci la moartea lor ei au plătit amenda pentru starea lor de păcat (Rom. 6:23). De asemenea, „Mielul lui Dumnezeu“, Isus Cristos, a murit ca să poată ‘să îndepărteze păcatul lumii’ (Ioan 1:29; 1 Ioan 2:2). Astfel ceea ce „îndepărtează“ el nu mai poate fi pus în sarcina lumii umane după ce membrii ei sînt înviaţi prin moarte. In acest sens apostolul Pavel a scris: „Nu vom mai cintinua să fim sclavi ai păcatului, pentru că cel care a murit a fost achitat de păcatul său“ (Rom. 6:6, 7). Prin urmare, fiind înviat, nici un om răscumpărat nu va fi expus la „dublul risc“ de a fi pedepsit din nou pentru a doua oară pentru ceea ce a făcut înainte de moartea sa. In consecintă, factorul determinant pentru omenirea înviată va fi: Ce vor face ei din acel moment înainte cu viaţa lor, o dată ce li s-a dat un nou început sub domnia de 1 000 de ani a lui Cristos? Fireşte că în cursul somnului lor în moarte nu s-a petrecut nici o schimbare în personalitatea lor. Astfel, deci, ceea ce au făcut sau felul în care au trăit în sistemul rău de lucruri acum încă prezent, îi va influenţa în ce priveşte înclinaţiile sau atitudinea lor faţă de regatul lui Cristos.

 9. Numai care rezultate posibile vor exista pentru cei afectaţi astfel de modul lor de viaţă de odinioară?

⁹ Da, modul de viaţă anterior va influenţa dispoziţia celor înviaţi de a se conforma cerinţelor Regatului în ce priveşte dreptatea şi progresul lor în atingerea vieţii umane perfecte pe pămînt. Vor exista atunci două rezultate posibile. Aşa cum a indicat Isus la Ioan 5:28, 29, ei, fie că se vor întoarce la calea săvîrşirii unor lucruri bune, fie că se vor întoarce spre practicarea unor lucruri netrebnice. Care vor fi consecinţele respective?

10. Ce fel de „viaţă“ se are în vedere în expresia „o înviere a vieţii“?

¹⁰ Isus a arătat consecinţele posibile atunci cînd a vorbit despre „o înviere a vieţii“ şi despre „o înviere a judecăţii“. Prin cuvîntul „viaţă“ din acest context Isus nu a înţeles măsura de viaţă de care se bucură oamenii cînd ies din mormintele de amintire. Altfel nu numai cei ce fac lucruri bune ar avea „o înviere a vieţii“, ci şi cei care practică lucruri netrebnice, dat fiind că şi ei vor trebui să înceapă prin a fi făcuţi vii pe pămînt. Astfel „viaţa“, aşa cum este utilizată în Ioan 5:29, înseamnă perfecţiune a vieţii la care vor ajunge unii la sfîrşitul domniei lui Cristos prin perseverenta săvîrşire a lucrurilor bune în supunere faţă de poziţia regală şi judecătorească a acestuia.

11. Ce fel de „judecată“ se are în vedere în expresia „o înviere a judecăţii“?

¹¹ In mod asemănător, „judecata“ reprezintă ceea ce rezultă pentru alţi indivizi fie în timpul, fie la încheierea „zilei de judecată“ mileniale. In Ioan 5:29 ‘judecata’ înseamnă opusul sau contrariul „vieţii“. Aşadar, se înţelege o judecată condamnatoare, o sentinţă de distrugere eternă a celor care au practicat lucruri netrebnice. Aceasta este o nimicire a sufletului şi a trupului în gheenă. — Mat. 10:28.

12. Astfel, ce finaluri posibile există şi la care dintre ele poate duce învierea cuiva sub regatul lui Cristos?

¹² Astfel nu există decît două finaluri posibile, iar învierea cuiva sub regatul lui Cristos poate duce numai la unul din ele: fie la viaţă umană perfectă, fie la judecată, — aceasta avînd ca rezultat pierderea totală a vieţii. „An American Translation“ redă delicat textul din Ioan 5:29, în aceşti termeni: „vor ieşi la înviere şi viaţă . . . şi la înviere şi judecată“.

13, 14. (a) Ce anume aude Isus înainte ca el şi asociaţii lui judecătoreşti să facă judecată? (b) De ce nu va exista nici un fel de recurs în urma unei asemenea judecăţi făcută de către Cristos în decursul mileniului?

¹³ In cursul mileniului felul de a judeca al lui Isus Cristos şi al judecătorilor asociaţi cu el va fi drept pentru întreaga omenire. Isus a spus: „Eu judec întocmai după cum aud“. — Ioan 5:30.

¹⁴ Isus încorporează în propria sa judecată ceea ce aude din partea Justiţiei Supreme, Iehova Dumnezeu. El se va conforma descrierii profeţice a lui ca judecător, descriere pe care Tatăl ceresc l-a inspirat pe Isaia să o scrie în Is capitolul 11, versetele unu pînă la cinci, din cartea sa. Tribunalul celor 144 000 de judecători asociaţi îl va imita pe Isus Cristos. In felul acesta, ceea ce se va realiza va fi într-adevăr judecata lui Iehova, căci Fiul său Isus Cristos va căuta întotdeauna să facă voinţa Tatălui său şi nu a sa proprie. In consecinţă în urma unei asemenea judecăţi făcute de către Isus Cristos nu va putea exista nici un recurs la o instanţă superioară. Astfel la sfîrşitul celor 1 000 de ani ai atribuţiilor lui judecătoreşti el va fi în măsură ca, liber de orice acuză de conduită necorespunzătoare în funcţie, să îi transfere Regatul Celui care este Justiţia Supremă. (1 Cor. 15:24–28) Apoi Iehova Dumnezeu va proceda la o încercare finală, decisivă, a tuturor oamenilor predaţi lui de către Fiul său. — Apoc. 20:7–15.

„MAREA MULTIME“ SI INVIEREA

15. Pe cine i-a avut în vedere Pavel ca fiind „morţii“ în însărcinarea solemnă dată lui Timotei în faţa lui Cristos Isus, care este destinat să judece viii şi morţii?

¹⁵ Apropierea zilei de judecată este o realitate care trebuie luată în consideraţie de către întreaga omenire (Fapte 17:30, 31). Cu recunoaşterea cuvenită a acestui fapt, apostolul Pavel i-a scris însoţitorului său dintr-o călătorie misionară, Timotei: „Te însărcinez în mod solemn în faţa lui Dumnezeu şi alui Cristos Isus, care este destinat să judece viii şi morţii“ (2 Tim. 4:1). Prin expresia „morţii“, Pavel se referă la cei din mormintele de amintire“ şi la cei ‘înmormintaţi în apă’. Dar cine sînt cei pe care Pavel îi numeşte „viii“?

16. Cine îndeosebi sînt „viii“?

¹⁶ Ei vor fi cei de pe pămînt, care au supravieţuit „marele necaz“ viitor şi legarea lui Satan Diavolul şi a demonilor săi. Prin urmare, aceştia vor fi încă vii, pe pămînt, cînd va începe domnia de 1 000 de ani a lui Cristos peste domeniul său pămîntesc. Cei care vor deveni atunci supuşii săi, cu speranţa vieţii veşnice într-un paradis pămîntesc, sînt cei pe care îi are îndeosebi în vedere. Vor fi supravieţuit atunci şi unii membri ai rămăşiţei unse care au perspectiva de a fi comoştenitori ai lui Cristos, dar rămîne de văzut dacă ei vor începe să judece pe pămînt înainte de a fi transferaţi în regatul ceresc (1 Tes. 4:15–17; 2 Pet. 3:11–14). Insă o „mare mulţime“ de „alte oi“ ale lui Cristos va supravieţui „necazul cel mare“, împreună cu rămăşiţa israeliţilor spirituali, şi vor intra vii în mileniu. Apocalips 7:9–17 dovedeşte că lucrul acesta este adevărat.

17. De unde putem şti dacă pămîntul va fi depopulat sau nu la sfîrşitul complet al acestui sistem de lucruri?

¹⁷ Toate acestea concură la constatarea că planeta noastră nu va fi depopulată total la sfîrşitul complet al acestui sistem de lucruri. Astfel membrii „marii mulţimi“ de „alte oi“ ale lui Cristos vor fi „viii“ cu care va începe ziua milenară a judecăţii.

18. Ce va fi uimitor cu privire la „marea mulţime“ de supravieţuitori ai „necazului“ şi din ce motiv?

¹⁸ Ceea ce surprinde cu privire la această „mare mulţime“ de supravieţuitori ai „necazului“ este că ei nu trec niciodată printr-o înviere. Pentru că nu au murit niciodată şi nu au fost supuşi descompunerii corpului uman, nu va fi nevoie nici ca Regale Isus Cristos să-i cheme din mormintele de amintire. Datorită felului în care au tratat ei rămăşiţa unsă a fraţilor spirituali ai lui Cristos în trecut, aceşti oameni asemănători oilor au fost puşi de partea dreaptă a favoarei Regelui, şi lor le spune el le începutul domniei sale milenare: „Veniţi, voi care aţi fost binecuvîntaţi de Tatăl meu, [şi] moşteniţi regatul pregătit pentru voi de la fundarea lumii“. Astfel lor li se va deschide calea spre cîştigarea unei vieţi umane perfecte pe un pămînt transformat în paradis (Mat. 25:31–46; Ioan 10:16). Cît de mare va fi privilegiul lor de a fi de faţă atunci cînd „Fiul omului“ Regele Isus Cristos, va începe să-i cheme afară pe cei din mormintele de amintire, la o înviere care le va oferi ocazia de a cîştiga viaţă eternă pe pămînt.