Adevăratul creştinism câştigă supremaţie!
„Cuvântul lui Iehova continua cu tărie să crească şi să câştige supremaţie.“ — FAPTELE 19:20.
1. Ce creştere a cunoscut creştinismul în secolul I?
STIMULAŢI de puterea spiritului sfânt, creştinii din secolul I au proclamat cuvântul lui Dumnezeu cu un zel care nu a putut fi înăbuşit. Iată ce a scris un istoric: „Creştinismul se răspândise cu o rapiditate fantastică în toată lumea romană. În anul 100, probabil în fiecare provincie limitrofă Mediteranei exista o comunitate creştină“.
2. Cum a încercat Satan să contracareze efectul veştii bune, şi cum fusese profeţit acest lucru?
2 Deşi nu i-a putut reduce la tăcere pe creştinii din secolul I, Satan Diavolul s-a folosit de apostazie pentru a contracara efectul veştii bune. În parabola sa despre grâu şi neghină, Isus prezisese cum aveau să evolueze lucrurile (Matei 13:24–30, 36–43). Apostolul Petru avertizase şi el că în congregaţie vor apărea învăţători falşi, care vor introduce secte distrugătoare (2 Petru 2:1–3). La rândul său, apostolul Pavel avertizase în termeni fără echivoc că apostazia urma să preceadă ziua lui Iehova. — 2 Tesaloniceni 2:1–3.
3. Ce s-a întâmplat după moartea apostolilor?
3 După moartea apostolilor, vestea bună a ajuns să fie umbrită de învăţături şi filozofii păgâne. Aşa cum fusese prezis, învăţătorii falşi au denaturat şi contaminat mesajul pur al adevărului. Treptat, adevăratul creştinism a fost eclipsat de o contrafacere numită creştinătate. A apărut o clasă clericală care a încercat să-i împiedice pe oamenii de rând să aibă acces la Biblie. Deşi numărul celor ce se pretindeau creştini a crescut, forma lor de închinare nu era curată. Creştinătatea a crescut sub aspect teritorial şi a devenit o instituţie puternică şi o forţă dominantă în cultura occidentală. Însă ea nu avea nici binecuvântarea, nici spiritul lui Dumnezeu.
4. De ce nu a avut succes planul lui Satan de a zădărnici scopul lui Dumnezeu?
4 Cu toate acestea, planul lui Satan de a zădărnici scopul lui Iehova a fost sortit eşecului. Chiar şi în cele mai întunecate zile ale apostaziei, creştinismul adevărat era încă activ în mijlocul unora. Oamenii care au copiat Biblia s-au străduit să lucreze cu acurateţe. Astfel, Biblia a rămas intactă, chiar dacă mesajul ei a fost interpretat greşit de multe persoane ce se erijau în învăţători ai Bibliei. De-a lungul secolelor, erudiţi ca Ieronim, Tyndale şi alţii au dat dovadă de curaj traducând şi distribuind Cuvântul lui Dumnezeu. Milioane de oameni au putut avea acces la Biblie şi au avut posibilitatea să se familiarizeze cu o formă de creştinism, chiar dacă era vorba de un pseudo-creştinism.
5. Ce a prezis profetul Daniel cu privire la „cunoştinţa adevărată“?
5 În cele din urmă, aşa cum s-a profeţit în cartea Daniel, ‘cunoştinţa adevărată a devenit abundentă’. Aceasta urma să aibă loc în „timpul sfârşitului“, adică în timpul în care trăim noi (Daniel 12:4, NW). Pe tot pământul, spiritul sfânt i-a ajutat pe cei ce iubesc adevărul să dobândească o cunoştinţă exactă despre adevăratul Dumnezeu şi scopul său. Chiar şi după secole de învăţătură apostată, cuvântul lui Dumnezeu câştigă supremaţie! În prezent, vestea bună este proclamată pretutindeni, îndreptându-le oamenilor atenţia spre speranţa referitoare la o minunată lume nouă (Psalmul 37:11). Să examinăm acum creşterea cuvântului lui Dumnezeu înregistrată în epoca modernă.
Creşterea cuvântului în zilele noastre
6. Ce adevăruri au înţeles Studenţii în Biblie până în anul 1914?
6 În ultima parte a secolului al XIX-lea, adevărul biblic a însufleţit un mic grup de Studenţi în Biblie, cunoscuţi în prezent sub numele de Martorii lui Iehova. Până în anul 1914, pentru ei, Biblia prinsese viaţă. Ei au înţeles adevăruri minunate referitoare la scopul lui Dumnezeu. Studenţii în Biblie au fost profund impresionaţi de iubirea pe care a manifestat-o Iehova trimiţându-şi Fiul pe pământ şi deschizând în acest fel calea spre viaţă veşnică. De asemenea, ei au ajuns să cunoască şi să aprecieze numele şi personalitatea lui Dumnezeu. În plus, ei şi-au dat seama că „timpurile neamurilor“ se sfârşiseră deja, semn că se apropiase timpul când guvernarea Regatului lui Dumnezeu avea să aducă binecuvântări omenirii (Luca 21:24, Biblia Cornilescu revizuită în 1991). Ce glorioasă veste bună! Aceste adevăruri însufleţitoare trebuiau împărtăşite oricui şi oriunde. Erau în joc vieţi omeneşti!
7. Cum a câştigat supremaţie adevărul biblic în timpurile moderne?
7 Iehova a binecuvântat acea mână de creştini unşi cu spirit. În prezent, numărul celor ce au acceptat adevăratul creştinism a depăşit şase milioane. Cuvântul lui Dumnezeu s-a răspândit şi din punct de vedere teritorial, de vreme ce Martorii lui Iehova pot fi întâlniţi în 235 de ţări. Mai mult decât atât, adevărul biblic exercită putere, câştigând supremaţie asupra tuturor obstacolelor, religioase sau de altă natură. Această activitate mondială de predicare se înscrie în seria de dovezi incontestabile care arată că, în prezent, Isus este învestit cu putere regală. — Matei 24:3, 14.
8. Ce au spus unele persoane despre creşterea înregistrată de Martorii lui Iehova?
8 Aşa cum în trecut istoricii remarcaseră expansiunea uimitoare a creştinismului în secolul I, tot aşa în prezent mulţi erudiţi discută despre creşterea poporului lui Iehova din timpurile moderne. Doi erudiţi din Statele Unite au scris următoarele: „În ultimii 75 de ani, Martorii lui Iehova au înregistrat o creştere extraordinară . . . iar aceasta la nivel mondial“. Un ziar din Africa de Est îi numeşte pe Martori „una dintre religiile cele mai înfloritoare şi mai respectate din lume, cunoscută pe plan internaţional pentru ataşamentul ei neabătut faţă de învăţăturile biblice“. Iar un cotidian catolic conservator, publicat în Europa, vorbeşte despre „vertiginoasa creştere numerică a Martorilor lui Iehova“. Ce anume contribuie la această creştere?
Spiritul sfânt este activ în prezent
9. a) Care este un motiv principal pentru care cuvântul lui Dumnezeu câştigă supremaţie în prezent? b) Cum îi atrage Iehova pe oameni la el?
9 Un motiv principal pentru care cuvântul lui Dumnezeu câştigă supremaţie în prezent este că spiritul lui Iehova acţionează cu putere, ca şi în secolul I. Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la mine dacă nu-l atrage Tatăl, care m-a trimis“ (Ioan 6:44). Aceste cuvinte sugerează că Dumnezeu îi atrage cu blândeţe pe cei care au o dispoziţie corectă, sensibilizându-le inima. Prin intermediul activităţii de predicare desfăşurate de Martorii săi, Iehova scoate pentru serviciul său „lucrurile dezirabile ale tuturor naţiunilor“ — oamenii blânzi, asemănători oilor. — Hagai 2:6, 7.
10. Ce fel de oameni au reacţionat favorabil la cuvântul lui Dumnezeu?
10 Spiritul sfânt nu numai că le-a dat slujitorilor lui Dumnezeu puterea de a duce cuvântul Său până în cea mai îndepărtată parte a pământului, dar a şi îndemnat oameni de orice fel să reacţioneze favorabil la vestea bună. Cei care au acceptat cuvântul lui Dumnezeu sunt, într-adevăr, „din orice trib şi limbă şi popor şi naţiune“ (Revelaţia 5:9; 7:9, 10). Printre ei sunt săraci şi bogaţi, persoane foarte instruite şi analfabeţi. Unii au acceptat cuvântul în timp de război şi persecuţii aspre, iar alţii în timp de pace şi prosperitate. Bărbaţi şi femei aparţinând unei culturi sau alteia, aflându-se fie în lagăre de concentrare, fie în clădiri somptuoase şi sub stăpânirea a diferite forme de guvernare au reacţionat favorabil la vestea bună.
11. Cum acţionează spiritul sfânt în viaţa slujitorilor lui Dumnezeu, şi ce deosebire poate fi remarcată?
11 În pofida uimitoarei diversităţi ce caracterizează poporul lui Dumnezeu, membrii acestui popor locuiesc împreună în unitate (Psalmul 133:1–3). Este o dovadă în plus că spiritul sfânt acţionează în viaţa slujitorilor lui Dumnezeu. Spiritul său este forţa care îi impulsionează pe slujitorii săi să facă bine, ajutându-i să manifeste iubire, bucurie, pace, bunăvoinţă şi alte calităţi atrăgătoare (Galateni 5:22, 23). Astăzi noi putem discerne ceea ce a prezis cu mult timp în urmă profetul Maleahi: „Veţi vedea . . . deosebirea dintre cel drept şi cel rău, dintre cel care slujeşte lui Dumnezeu şi cel care nu-I slujeşte“. — Maleahi 3:18.
Cuvântul lui Dumnezeu câştigă supremaţie în inima lucrătorilor zeloşi
12. Cum consideră Martorii lui Iehova lucrarea de evanghelizare, şi la ce reacţii se aşteaptă?
12 Martorii lui Iehova nu sunt nişte enoriaşi pasivi ai unei biserici. Ei iau parte în mod activ la lucrarea de evanghelizare. Asemenea creştinilor din secolul I, ei se oferă de bunăvoie pentru a înfăptui voinţa lui Dumnezeu, străduindu-se să-i ajute şi pe alţii să înveţe despre promisiunile Regatului lui Iehova. Ei sunt colaboratori ai lui Dumnezeu care, sub îndrumarea spiritului său sfânt, îi strâng pe alţii pentru serviciul lui Iehova. Procedând astfel, ei oglindesc îndurarea şi iubirea lui Iehova faţă de oamenii necredincioşi. Iar ei fac această lucrare în pofida faptului că întâmpină apatie sau că sunt batjocoriţi şi persecutaţi. Isus şi-a pregătit continuatorii pentru diferite reacţii la vestea bună. El a spus: „Sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui. Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi; dacă au respectat cuvântul meu, îl vor respecta şi pe al vostru“. — Ioan 15:20.
13. Ce calităţi care îi lipsesc creştinătăţii au din belşug Martorii lui Iehova?
13 Nu se poate să nu fim impresionaţi de asemănarea dintre Martorii lui Iehova din prezent şi cei care au îmbrăţişat creştinismul adevărat în secolul I. La fel de evident este şi contrastul dintre Martorii lui Iehova şi creştinătatea de azi. După ce scrie despre zelul pentru lucrarea de evanghelizare manifestat de creştinii din secolul I, un erudit se lamentează astfel: „Dacă nu are loc o schimbare în viaţa Bisericii contemporane, astfel încât lucrarea de evanghelizare să fie considerată din nou obligaţia fiecărui creştin botezat şi să fie susţinută de un mod de viaţă superior celui pe care îl au cei necredincioşi, este greu de crezut că vom înregistra vreun progres semnificativ“. Martorii lui Iehova au din belşug chiar acele calităţi ce îi lipsesc creştinătăţii. Ei au o credinţă vie, sinceră şi bazată pe adevărul biblic pe care se simt îndemnaţi să-l facă cunoscut tuturor celor ce doresc să asculte. — 1 Timotei 2:3, 4.
14. Cum şi-a privit Isus ministerul, şi ce atitudine manifestă discipolii săi în prezent?
14 Isus şi-a privit cu multă seriozitate ministerul, făcându-l principala sa preocupare. El i-a spus lui Pilat: „Pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume: ca să depun mărturie despre adevăr“ (Ioan 18:37). Slujitorii lui Dumnezeu împărtăşesc punctul de vedere al lui Isus. Având adevărul în inimă, ei se străduiesc să găsească modalităţi de a vorbi despre el cât mai multor oameni. Unele dintre aceste modalităţi vădesc o ingeniozitate remarcabilă.
15. Cum au dat dovadă unii de ingeniozitate în predicarea veştii bune?
15 Pentru a ajunge la oameni cu adevărul, Martorii dintr-o ţară sud-americană trebuiau să întreprindă călătorii în josul unui afluent al fluviului Amazon. Însă, în 1995, când a izbucnit un conflict civil, circulaţia civililor pe râu a fost interzisă. Fiind hotărâţi să continue să le furnizeze publicaţii biblice persoanelor interesate, Martorii au făcut ca mesajul să plutească în aval. Ei au pus scrisori şi exemplare ale revistelor Turnul de veghere şi Treziţi-vă! în sticle de plastic goale şi au aruncat sticlele în râu. Această metodă a fost folosită patru ani şi jumătate, până când civilii au avut din nou acces pe râu. Mulţi oameni care locuiau de-a lungul râului le-au mulţumit Martorilor pentru literatură. O doamnă care studiase Biblia i-a îmbrăţişat şi le-a spus cu lacrimi în ochi: „Am crezut că n-o să vă mai văd niciodată. Însă, când am început să primesc literatura în sticle, mi-am dat seama că nu m-aţi uitat!“ Alţi oameni care locuiau în apropierea râului au spus că citiseră revistele de nenumărate ori. Multe aşezări aveau un „oficiu poştal“ — un ochi de apă unde obiectele plutitoare se strângeau pentru un timp. Persoanele interesate veneau deseori aici pentru a vedea dacă au vreo „scrisoare“ din amonte.
16. În ce fel faptul de a ne pune la dispoziţie ne oferă uneori ocazia de a face discipoli?
16 Predicarea veştii bune este dirijată şi sprijinită de Iehova Dumnezeu şi de îngerii săi puternici (Revelaţia 14:6). Uneori nu trebuie decât să ne punem la dispoziţie, iar ocaziile de a face discipoli se vor ivi. În Nairobi (Kenya), două surori creştine tocmai terminaseră de parcurs teritoriul ce le fusese repartizat pentru predicare. Deodată, o tânără s-a apropiat de ele şi le-a spus cu entuziasm: „M-am rugat să vă-ntâlnesc“. Ea le-a implorat pe cele două surori să o viziteze acasă chiar atunci, pentru a putea discuta mai multe. Chiar în acea zi s-a iniţiat un studiu biblic cu ea. De ce această promptitudine în a le aborda pe cele două surori? Cu două săptămâni mai înainte, acestei femei îi murise copilaşul. Apoi, când a văzut la un băiat tractul „Ce speranţă există pentru cei morţi?“, ea i l-a cerut dorind cu ardoare să-l citească. Băiatul nu a vrut să i-l dea, însă i-a spus că Martorii i-l oferiseră. În scurt timp, această femeie a făcut progrese spirituale frumoase şi a putut să facă faţă mai uşor durerii pricinuite de pierderea copilului.
Iubirea lui Dumnezeu trebuie să câştige supremaţie
17–19. Cum şi-a manifestat Iehova iubirea faţă de omenire prin intermediul răscumpărării?
17 Creşterea cuvântului lui Dumnezeu pe tot pământul este în strânsă legătură cu jertfa de răscumpărare a lui Cristos Isus. Asemenea răscumpărării, lucrarea de predicare este o manifestare a iubirii lui Iehova faţă de oamenii de pretutindeni. Apostolul Ioan a scris sub inspiraţie divină următoarele: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“. — Ioan 3:16.
18 Să ne gândim la iubirea pe care a manifestat-o Iehova furnizând răscumpărarea. De-a lungul unei perioade incomensurabile, Dumnezeu se bucurase de relaţii strânse cu iubitul său Fiu unic-născut, „începutul creaţiei lui Dumnezeu“ (Revelaţia 3:14). Isus îşi iubeşte foarte mult Tatăl, iar Iehova şi-a iubit Fiul „înainte de întemeierea lumii“ (Ioan 14:31; 17:24). Iehova a permis ca Fiul său iubit să cunoască moartea pentru ca oamenii să poată primi viaţă eternă. Ce impresionantă dovadă de iubire faţă de omenire!
19 În Ioan 3:17 se spune: „Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său în lume nu pentru ca el să judece lumea, ci pentru ca lumea să fie salvată prin el“. Aşadar, Iehova şi-a trimis Fiul nu într-o misiune de judecare sau de condamnare a lumii, ci într-o misiune de salvare ce denotă iubire. Aceasta este în armonie cu următoarele cuvinte ale lui Petru: „[Iehova] nu doreşte ca vreunul să fie distrus, ci doreşte ca toţi să ajungă la căinţă“. — 2 Petru 3:9.
20. Ce legătură există între salvare şi predicarea veştii bune?
20 Întrucât a furnizat baza legală pentru salvare printr-un mare sacrificiu, Iehova doreşte ca un număr cât mai mare de oameni să beneficieze de pe urma acestuia. Apostolul Pavel a scris: „«Oricine va invoca numele lui Iehova va fi salvat». Însă cum îl vor invoca pe cel în care nu şi-au pus credinţa? Şi cum îşi vor pune credinţa în cel despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi fără cineva care să predice?“ — Romani 10:13, 14.
21. Cum ar trebui să considerăm posibilitatea de a participa la lucrarea de predicare?
21 Ce privilegiu minunat este să participăm la lucrarea mondială de predicare şi de predare! Nu este o lucrare uşoară, totuşi, cât de mult se bucură Iehova când vede că slujitorii săi dau dovadă de fidelitate trăind adevărul şi împărtăşindu-le altora vestea bună! Aşadar, indiferent de situaţia voastră, fie ca spiritul lui Dumnezeu şi iubirea pe care o aveţi în inimă să vă îndemne să luaţi parte la această lucrare. Şi nu uitaţi că ceea ce vedem înfăptuindu-se în prezent la scară mondială constituie o dovadă convingătoare că, în curând, Iehova Dumnezeu îşi va îndeplini promisiunea de a instaura glorioasele „ceruri noi şi un pământ nou“ în care „va locui dreptatea“. — 2 Petru 3:13.
Vă amintiţi?
• De ce apostazia nu i-a putut reduce la tăcere pe proclamatorii veştii bune?
• Cum a câştigat supremaţie cuvântul lui Dumnezeu în zilele noastre?
• În ce fel este spiritul lui Dumnezeu activ în prezent?
• Ce legătură există între răscumpărare şi predicarea veştii bune?
[Graficul/Fotografia de la pagina 16]
(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)
Creşterea numărului de proclamatori ai Regatului în secolul al XX-lea
Media de vestitori (în milioane)
6,0
5,5
5,0
4,5
4,0
3,5
3,0
2,5
2,0
1,5
1,0
0,5
1900 1910 1920 1930 1940 1950 1960 1970 1980 1990 2000
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 15]
IERONIM
TYNDALE
GUTENBERG
HUS
[Provenienţa ilustraţiilor]
Gutenberg şi Hus: Din cartea Istoria libertăţii, 1878 (engl.)
[Legenda fotografiei de la pagina 15]
Studenţi în Biblie care proclamau vestea bună în anii ’20
[Legenda fotografiilor de la paginile 16, 17]
Oameni din toată lumea reacţionează favorabil la vestea bună
[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]
La fel ca jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos, lucrarea de predicare preamăreşte iubirea lui Dumnezeu