Bineînţeles că pentru a beneficia de iertarea lui Dumnezeu şi pentru a moşteni viaţa eternă, fie în cer, fie pe pămîntul paradiziac, este indispensabil să se exercite credinţă în jertfa lui Isus. Cristos a arătat acest lucru în Ioan 6:51–54: „Eu sînt pîinea vie care a coborît din cer; dacă cineva mănîncă din pîinea aceasta, va trăi pentru totdeauna; (...) Pîinea pe care o voi da eu este carnea mea în favoarea vieţii lumii [omenirea răscumpărabilă] (...) Cel care se nutreşte cu carnea mea şi bea sîngele meu are viaţă veşnică.“

Este demn însă de notat faptul că Isus nu le–a adresat aceste cuvinte numai discipolilor săi. În ziua următoare zilei în care Isus a hrănit în mod miraculos mii de oameni, mulţimea s–a adunat la Isus în regiunea Capernaumului şi s–a angajat o discuţie în cursul căreia Isus a rostit cuvintele consemnate în Ioan 6:51–54. Prin urmare, Isus nu li s–a adresat în primul rînd discipolilor săi atunci cînd a declarat că el era, în mod simbolic, „pîinea care a coborît din cer“, care putea aduce o speranţă de viaţă mai durabilă decît mana mîncată de către evrei în deşert. — Ioan 6:24–34.

Reflectînd la acele întîmplări din antichitate, petrecute în deşert, să ne aducem aminte cine erau aceia care se aflau în deşert după ieşirea din Egipt. Erau ‘fiii lui Israel în număr de şase sute de mii de bărbaţi pedeştri, valizi, în afară de micuţi, şi un vast amestec de însoţitori’ (Exod 12:37, 38; 16:13–18). Acest „amestec de însoţitori“ consta din egipteni aliaţi prin căsătorie cu irsraeliţii, precum şi alte categorii de egipteni care şi–au legat soarta de cea a israeliţilor. Nici israeliţii şi nici acest „amestec de însoţitori“ nu puteau să se lipsească de mană dacă voiau să rămînă în viaţă. Dar avea acest „amestec de însoţitori“ datorită acestui fapt, aceleaşi perspective ca şi israeliţii? Nu, căci deşi ei se puteau închina lui Iehova împreună cu israeliţii şi puteau nutri speranţa de–a intra în Ţara Promisă, aceşti oameni nu puteau fi însă niciodată regi sau preoţi sub legămîntul legii. Astfel faptul că puteau mînca mana în deşert nu le ofera tuturor aceleaşi perspective sau speranţe.

Bineînţeles, toţi creştinii adevăraţi care au speranţa de a trăi etern pe pămîntul de sub stăpînirea Regatului ştiu că pentru a se bucura de o asemenea perspectivă trebuie să exercite credinţă în jertfa lui Isus. După cum i–a spus Isus mulţimii, el este „pîinea vie care a coborît din cer“ (Ioan 6:51). Totuşi aceasta nu înseamnă că aceia care au speranţă pămîntească trebuie să ia din simbolurile care sînt pîinea şi vinul, prezente la Comemorare, deoarece ei nu sînt cuprinşi în „noul legămînt“ şi nu sînt incluşi nici în legămîntul încheiat cu Isus de „a şedea pe tronuri în regatul său“.