¹⁶ “In conformitate cu aceasta, Isus le-a spus: ‘Adevărat vă spun: Dacă [voi, ascultătorii mei evrei] nu mîncaţi carnea Fiului omului şi nu beţi sîngele lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă. Acela dintre voi [ascultătorii mei] care se hrăneşte cu carnea mea şi bea sîngele meu are viaţă veşnică, iar eu îl voi învia în ziua de pe urmă; căci carnea mea este adevărată hrană, iar sîngele meu este adevărată băutură. Cel care se hrăneşte cu carnea mea şi bea sîngele meu rămîne în comuniune cu mine, iar eu în comuniune cu el. Aşa cum Tatăl cel viu m-a trimis, iar eu datorită Tatălui trăiesc, şi acela [dintre voi, ascultătorii mei] care se hrăneşte din mine va trăi datorită mie. Aceasta este pîinea care s-a coborît din cer. Ea nu este aşa ca atunci cînd strămoşii voştri au mîncat (mană în pustie) şi totuşi au murit. Cel care se hrăneşte cu această pîine va trăi pentru totdeauna’. El a spus aceste lucruri pe cînd învăţă în adunarea publică din Capernaum“. — Ioan 6:53–59.

17. (a) Care a fost efectul produs de aceste cuvinte ale lui Isus rostite în sinagoga evreiască, chiar asupra multora dintre discipolii săi? (b) Astfel, în mare parte, cui au fost adresate cuvintele lui Isus din Ioan 6:53 şi ce au devenit aceştia?

¹⁷ Aici expresia „în adunarea publică“ în originalul textului grecesc este în mod literal „în sinagogă“. Este aceeaşi expresie pe care a folosit-o Isus la Ioan 18:20 unde spune: „Intr-o sinagogă şi în templul unde se adună laolaltă toţi evreii“. Astfel Isus se adresa unui auditoriu evreiesc care se afla sub legămîntul legii mozaice. Acesta includea pe mulţi dintre discipolii lui Isus. Ne putem imagina şocul produs de cuvintele lui Isus cînd a vorbit nu numai de hrănirea cu carnea sa, ci şi despre faptul de a bea sîngele său. „De aceea mulţi dintre discipolii săi, cînd au auzit lucrurile acestea au zis: ‘Vorbirea aceasta este şocantă; cine o poate asculta?’“ (Ioan 6:60). Această declaraţie arată că nu toţi discipolii lui Isus au fost şocaţi de această vorbire a sa. In afară de cei şocaţi mai existau „discipoli“, inclusiv cei doisprezece apostoli (Ioan 6:61–66). Astfel cuvintele lui Isus din Ioan 6:53 au fost adresate în mare parte discipolilor săi şi prin extindere, celor care urmau să devină discipolii săi înainte de „ziua din urmă“. Aceştia au devenit evrei spirituali, israeliţi spirituali. — Rom. 2:28, 29.

20. In ce măsură au viaţă cei care cîştigă „viaţă în sine“ prin mîncarea cărnii lui Cristos şi prin băutul sîngelui lui, şi unde şi cînd vor folosi ei această capacitate?

²⁰ In Ioan 6:53 Isus a spus: „Dacă nu mîncaţi carnea Fiului omului şi nu beţi sîngele lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă“. Pentru că aici apare expresia similară cu cea din Ioan 5:26, „An American Translation“ (O Traducere Americană) îl redă astfel pe Ioan 6:53: „Vă spun că dacă nu mîncaţi carnea Fiului omului şi nu beţi sîngele lui, nu aveţi viaţă cu existenţă independentă“. Astfel Isus s-a gîndit aici la „viaţă“ de o capacitate specifică atunci cînd a continuat: „Cel care se hrăneşte din carnea mea şi bea sîngele meu, are viaţă veşnică, iar eu îl voi învia în ziua de pe urmă“. (Ioan 6:54) De acea viaţă veşnică urmează să se bucure cel care o cîştigă nu pe pămînt, ci în regatul ceresc împreună cu Cristos. El va intra într-o astfel de viaţă cînd va fi înviat de către Isus Cristos, „în ziua de pe urmă“. Cei care, împreună cu Cristos în ceruri, au o asemenea ‘viaţă în sine’ vor fi în măsură să împartă altora foloasele jertfei umane a lui Cristos. Ei vor face acest lucru atunci cînd cei răscumpăraţi vor fi chemaţi afară din mormintele lor de amintire, în „ziua de pe urmă“. — Ioan 5:28, 29.

24.(a) Cum a fost Isus „pîinea care s-a coborît din cer“? (b) Cum a trăit Isus datorită Tatălui şi cum trăiesc datorită lui cei care se hrănesc din el?

²⁴ Isus însă îi amintise lui Iuda, precum şi celoralţi auditori evrei, cu ocazia acelei adunări din Capernaum, cum strămoşii lor au mîncat mană acolo în pustie pentru a se păstra în viaţă. In încheierea vorbirii sale, a spus: „Aceasta este pîinea care s-a coborît din cer . . . Cel care mănîncă această pîine va trăi pentru totdeauna“. (Ioan 6:58) In cer el fusese „Cuvîntul“ lui Dumnezeu, dar la timpul cuvenit al lui Dumnezeu, el a devenit carne“ (Ioan 1:14). Astfel, ca Fiul carnal perfect al lui Dumnezeu, el a fost „pîinea vie care s-a coborît din cer“, ceea ce a fost prefigurat prin mană. Carnea sa care a servit ca mană simbolică pentru israeliţii spiritualib serveşte şi „în folosul vieţii lumii“ (Ioan 6:51). Astăzi Isus Cristos trăieşte iarăşi în ceruri, nemuritor, datorită Tatălui său ceresc, pentru că acest „Tată viu“ l-a înviat din morţi la viaţă spirituală. In mod corespunzător şi discipolul care se hrăneşte din mana simbolică (“carnea“ lui Cristos) înainte de venirea „zilei de pe urmă“, după cum a spus Isus, „va trăi datorită mie“, pentru că Isus cel viu îl va învia „în ziua de pe urmă“. — Ioan 6:54, 57, 58.

25. (a) Cei se hrănesc din jertfă lui Isus pe pămînt vor continua să facă la fel şi în cer? (b) In ce funcţie sacră vor servi ei, şi cu ce folos pentru omenire?

²⁵ In cer, cînd vor avea ‘viaţă în ei înşişi’, israeliţii spirituali înviaţi nu vor mai avea nevoie să se hrănească din carnea lui Isus şi să bea sîngele lui (Ioan 6:53). Ei vor avea privilegiul de a servi ca „preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos“ şi astfel vor fi în măsură să transmită omenirii foloasele durabile ale jertfei de ispaşire a lui Cristos (Apoc. 20:6). Pentru că în cer ei au viaţă veşnică, nu va fi nevoie să aibă succesori în serviciul preoţesc. Ca şi Marele Preot Isus Cristos, ei vor fi în măsură să servească încontinuu ca subpreoţi în tot cursul mileniului. In felul acesta ei vor participa împreuncă cu Cristos la ridicarea neamului omenesc la perfecţiune umană pe pămînt.