La Ierusalim cu ocazia Sărbătorii Tabernacolelor

În anii care au trecut de la botezul său, Isus a devenit o persoană cunoscută. Mii de iudei au văzut miracolele sale şi pretutindeni se vorbea despre lucrările sale. Acum, cu ocazia Sărbătorii Tabernacolelor, sau a Colibelor, care are loc în Ierusalim, mulţi oameni îl caută.

Părerile cu privire la Isus sunt împărţite. Unii zic: „Este un om bun”, iar alţii: „Ba nu, ci înşală mulţimea” (Ioan 7:12). S-a vorbit mult despre el în primele zile ale sărbătorii. Totuşi, nimeni nu are curajul să-i ia apărarea în public. Oamenii se tem de reacţia conducătorilor iudei.

Pe la jumătatea sărbătorii, Isus vine la templu. Mulţi dintre cei prezenţi sunt uimiţi de modul impresionant în care predă el. Isus nu a urmat şcoli rabinice, prin urmare, iudeii se întreabă: „Cum de ştie omul acesta carte [adică Scripturile], când n-a studiat în şcoli?” (Ioan 7:15).

Isus le explică: „Învăţătura pe care o predau eu nu este a mea, ci a celui care m-a trimis. Dacă vrea cineva să facă voinţa Sa, va şti dacă această învăţătură este de la Dumnezeu sau dacă eu vorbesc de la mine” (Ioan 7:16, 17). Învăţătura lui Isus este în armonie cu Legea lui Dumnezeu, aşadar, ar trebui să fie evident că el caută gloria lui Dumnezeu, nu gloria sa.

Apoi Isus spune: „Nu v-a dat Moise Legea? Dar niciunul dintre voi n-ascultă de Lege. De ce căutaţi să mă omorâţi?”. Unii oameni din mulţime, probabil unii care nu sunt din Ierusalim, nu ştiu că Isus s-a aflat în acest pericol. Li se pare de neconceput ca cineva să vrea să ucidă un învăţător ca el. De aceea, ei cred că ceva este în neregulă cu Isus dacă susţine aceasta. „Ai demon!”, îi zic ei. „Cine caută să te omoare?” (Ioan 7:19, 20)

Realitatea este că, în urmă cu un an şi jumătate, conducătorii iudei au vrut să-l omoare pe Isus deoarece a vindecat un om în sabat. Isus foloseşte acum o argumentaţie logică pentru a scoate la iveală că aceştia nu sunt câtuşi de puţin rezonabili. El arată că, potrivit Legii, un copil de sex bărbătesc trebuie să fie circumcis în a opta zi, chiar dacă este sabat. Apoi Isus le spune: „Dacă un om primeşte circumcizia în sabat pentru ca legea lui Moise să nu fie încălcată, vă mâniaţi atât de tare pe mine fiindcă am făcut complet sănătos un om în sabat? Nu mai judecaţi după aparenţe, ci judecaţi cu judecată dreaptă!” (Ioan 7:23, 24).

Locuitorii Ierusalimului care cunosc situaţia spun: „Nu este acesta omul pe care caută ei [conducătorii] să-l omoare? Şi totuşi, iată că el vorbeşte în public şi ei nu-i spun nimic. Nu cumva au ajuns conducătorii să ştie că acesta este cu adevărat Cristosul?”. Însă de ce nu cred oamenii că Isus este Cristosul? „Noi ştim de unde este omul acesta, totuşi, când va veni Cristosul, nimeni nu va şti de unde este”, spun ei (Ioan 7:25-27).

Chiar acolo, la templu, Isus le răspunde: „Voi mă cunoaşteţi şi ştiţi şi de unde sunt. Mai mult decât atât, n-am venit din proprie iniţiativă, iar cel care m-a trimis există cu adevărat şi voi nu-l cunoaşteţi. Eu îl cunosc, pentru că sunt un reprezentant al său şi El m-a trimis” (Ioan 7:28, 29). După ce Isus face această declaraţie directă, oamenii încearcă să-l prindă ca să-l arunce în închisoare sau să-l ucidă. Dar încercarea lor eşuează pentru că nu a sosit încă timpul ca Isus să moară.

Totuşi, mulţi manifestă credinţă în Isus şi pe bună dreptate. Isus a umblat pe mare, a potolit vântul, a hrănit în mod miraculos mii de oameni cu câteva pâini şi câţiva peşti, i-a vindecat pe bolnavi, a deschis ochii orbilor, i-a făcut pe şchiopi să umble, i-a curăţat pe leproşi şi chiar a readus la viaţă morţi. Da, ei au motive să întrebe: „Când va sosi Cristosul, va face oare mai multe semne decât a făcut omul acesta?” (Ioan 7:31).

Când fariseii aud mulţimea spunând aceste lucruri, ei şi preoţii principali trimit nişte gărzi ca să-l aresteze pe Isus.