Instruirea: folosiţi-o pentru a-l lăuda pe Iehova
„Cine vorbeşte de la sine însuşi caută slava lui însuşi; dar cine caută slava Celui care L-a trimis, Acela este adevărat.“ — IOAN 7:18.
1. Când şi cum şi-a avut începutul procesul instruirii?
INSTRUIREA a început cu mult, mult timp în urmă. Acest proces al instruirii şi-a avut începutul la scurt timp după ce Iehova Dumnezeu, Marele Pedagog şi Instructor, l-a creat pe Fiul său întâi-născut (Isaia 30:20; Coloseni 1:15). Iată pe Cineva care putea învăţa chiar de la Marele Pedagog! Pe parcursul a milenii fără număr de asociere intimă cu Tatăl, acel Fiu — care a ajuns să fie cunoscut drept Isus Cristos — a primit o instruire inestimabilă în ce priveşte calităţile, lucrările şi scopurile lui Iehova Dumnezeu. Mai târziu, ca om pe pământ, Isus a putut spune: „Nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu“. — Ioan 8:28.
2–4. a) Conform cu Ioan, capitolul 7, care au fost circumstanţele care au marcat asistarea lui Isus la Sărbătoarea Corturilor din 32 e.n.? b) De ce erau evreii nedumeriţi cu privire la capacitatea lui Isus de a preda?
2 Cum s-a folosit Isus de instruirea pe care o primise? Pe parcursul celor trei ani şi jumătate de minister pământesc, el le-a împărtăşit în mod neobosit altora ceea ce învăţase. Aceasta însă cu un scop primordial în minte. Care anume? Să examinăm cuvintele lui Isus din Ioan, capitolul 7, unde el a explicat atât sursa, cât şi scopul predării sale.
3 Să vedem cadrul. Era în toamna anului 32 e.n., după aproape trei ani de la botezul lui Isus. Evreii erau adunaţi la Ierusalim pentru Sărbătoarea Corturilor. În primele zile ale sărbătorii s-a discutat mult despre Isus. Pe la jumătatea sărbătorii, Isus s-a dus la templu şi a început să predea (Ioan 7:2, 10–14). Ca întotdeauna, el s-a dovedit a fi un mare Învăţător. — Matei 13:54; Luca 4:22.
4 Versetul 15 din Ioan, capitolul 7, spune: „Iudeii se mirau deci şi ziceau: «Cum ştie Acesta carte fără să fi învăţat?»“ Înţelegeţi de ce erau ei nedumeriţi? Isus nu frecventase nici una dintre şcolile rabinice, aşadar era neinstruit — din punctul lor de vedere! Totuşi, Isus putea găsi şi citi cu uşurinţă pasaje din Scrierile Sfinte (Luca 4:16–21). De fapt, acest tâmplar galileean chiar îi instruia din Legea lui Moise (Ioan 7:19–23)! Cum era posibil lucrul acesta?
5, 6. a) Cum a explicat Isus sursa învăţăturii sale? b) În ce mod s-a folosit Isus de instruirea sa?
5 Aşa cum citim în versetele 16 şi 17, Isus a explicat: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui care M-a trimis pe Mine. Dacă voieşte cineva să facă voia Lui, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi“. Ei doreau să ştie cine îl instruise pe Isus, iar el le-a spus în mod clar că instruirea sa provenea de la Dumnezeu! — Ioan 12:49; 14:10.
6 Cum s-a folosit Isus de instruirea sa? Conform celor consemnate în Ioan 7:18, Isus a spus: „Cine vorbeşte de la sine însuşi caută slava lui însuşi; dar cine caută slava Celui care L-a trimis, Acela este adevărat şi în El nu este nedreptate“. Cât a fost de potrivit faptul că Isus s-a folosit de instruirea sa pentru a-i aduce glorie lui Iehova, „Aceluia a cărui ştiinţă este desăvârşită“! — Iov 37:16.
7, 8. a) Cum trebuie folosită instruirea? b) Care sunt patru obiective fundamentale ale unei instruiri echilibrate?
7 Învăţăm deci o lecţie valoroasă de la Isus: Instruirea trebuie folosită nu pentru a ne glorifica pe noi înşine, ci pentru a-i aduce laude lui Iehova. Nu există o modalitate mai bună de a folosi instruirea. Dar cum vă puteţi folosi de instruire pentru a-i aduce laude lui Iehova?
8 A instrui înseamnă „a forma prin educaţie oficială şi prin practică supravegheată, în special într-o îndeletnicire, meserie sau profesie“. Să examinăm acum patru obiective fundamentale ale unei instruiri echilibrate şi cum poate fi folosit fiecare pentru a-l lăuda pe Iehova. O instruire echilibrată ar trebui să ne ajute 1) să citim fluent, 2) să scriem citeţ, 3) să ne dezvoltăm din punct de vedere intelectual şi moral şi 4) să dobândim pregătirea practică necesară în viaţa de fiecare zi.
Să învăţăm să citim fluent
9. De ce este important să fim buni cititori?
9 Primul obiectiv menţionat este să învăţăm să citim fluent. De ce este atât de important să fim buni cititori? The World Book Encyclopedia explică: „Citirea . . . este fundamentală pentru învăţare şi una dintre cele mai importante deprinderi din viaţa de fiecare zi. . . . Cititorii buni contribuie la crearea unei societăţi prospere, productive. Totodată, ei înşişi se bucură de o viaţă mai plină, mai satisfăcătoare“.
10. Cum ne ajută citirea Cuvântului lui Dumnezeu să ne bucurăm de o viaţă mai plină, mai satisfăcătoare?
10 Dacă citirea în general ne poate ajuta să ne bucurăm de „o viaţă mai plină, mai satisfăcătoare“, cu cât mai valabil este lucrul acesta în cazul citirii Cuvântului lui Dumnezeu! Această citire ne deschide mintea şi inima spre gândurile şi scopurile lui Iehova, şi o înţelegere clară a acestora conferă sens vieţii noastre. În plus, „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător“, spune Evrei 4:12. Pe măsură ce citim Cuvântul lui Dumnezeu şi medităm la el, suntem atraşi spre Autorul său şi ne simţim îndemnaţi să facem schimbări în viaţă pentru a-i deveni mai plăcuţi (Galateni 5:22, 23; Efeseni 4:22–24). Ne simţim, de asemenea, îmboldiţi să le împărtăşim altora preţioasele adevăruri pe care le citim. Toate acestea îi aduc laude Marelui Pedagog, Iehova Dumnezeu. Categoric, nu există o modalitate mai bună de a ne folosi capacitatea de a citi!
11. Ce ar trebui să includă un program echilibrat de studiu personal?
11 Indiferent că suntem tineri sau în vârstă, suntem încurajaţi să învăţăm să citim fluent, deoarece citirea joacă un rol important în viaţa noastră creştină. În afară de citirea regulată a Cuvântului lui Dumnezeu, un program echilibrat de studiu personal va include examinarea textului biblic din Să examinăm zilnic Scripturile, citirea revistelor Turnul de veghere şi Treziţi-vă! şi pregătirea pentru întrunirile creştine. Şi ce se poate spune despre ministerul creştin? Evident, predicarea publică, efectuarea de vizite ulterioare la persoanele interesate şi conducerea de studii biblice la domiciliu, toate pretind o bună capacitate de citire.
Să învăţăm să scriem citeţ
12. a) De ce este important să învăţăm să scriem citeţ? b) Care este cea mai măreaţă scriere ce s-a realizat vreodată?
12 Al doilea obiectiv este acela că o instruire echilibrată trebuie să ne ajute să învăţăm să scriem citeţ. Scrierea nu numai că dă expresie cuvintelor şi ideilor noastre, dar le şi păstrează. Cu multe, multe secole în urmă, aproximativ 40 de bărbaţi evrei au scris pe papirus sau pe pergament cuvintele care au ajuns să formeze Scripturile inspirate (2 Timotei 3:16). Cu siguranţă, aceasta a fost cea mai măreaţă scriere care s-a realizat vreodată! Fără îndoială, Iehova a dirijat copierea şi recopierea acelor cuvinte sacre pe parcursul secolelor, astfel că ele ne-au parvenit într-o formă demnă de încredere. Nu suntem recunoscători pentru faptul că Iehova şi-a aşternut cuvintele în scris, în loc să se bazeze pe transmiterea lor orală? — Compară cu Exodul 34:27, 28.
13. De unde reiese că israeliţii ştiau să scrie?
13 În timpurile antice, numai anumite clase privilegiate, cum erau scribii din Mesopotamia şi Egipt, ştiau să scrie şi să citească. Într-un contrast izbitor cu naţiunile, în Israel fiecare persoană era încurajată să înveţe să scrie şi să citească. Porunca din Deuteronomul 6:8, 9, conform căreia israeliţii trebuiau să scrie pe uşorii caselor lor, deşi, evident, simbolică, indică faptul că ei ştiau să scrie. La o vârstă fragedă, copiii erau învăţaţi să scrie. Calendarul Ghezer, unul dintre cele mai vechi exemple de scriere ebraică antică, este considerat de unii erudiţi drept un exerciţiu de memorie pentru elevi.
14, 15. Care sunt unele modalităţi benefice şi sănătoase de folosire a capacităţii de a scrie?
14 Dar cum putem folosi într-un mod benefic şi sănătos capacitatea de a scrie? Cu siguranţă, luând notiţe la întrunirile creştine, la adunări şi la congrese. O scrisoare, chiar dacă este compusă din „puţine rânduri“, poate oferi încurajare celui bolnav sau poate exprima recunoştinţă faţă de un frate sau faţă de o soră de credinţă care a fost amabilă sau ospitalieră cu noi (1 Petru 5:12). Dacă un membru al congregaţiei a pierdut pe cineva drag, o scrisoare scurtă sau o carte poştală poate ‘mângâia’ în locul nostru persoana căreia îi este adresată (1 Tesaloniceni 5:14). O soră creştină a cărei mamă a murit de cancer a explicat: „O prietenă mi-a scris o frumoasă scrisoare. Aceasta mi-a fost de mare ajutor, deoarece am putut să o citesc de nenumărate ori“.
15 O excelentă modalitate de a ne folosi capacitatea de a scrie este aceea de a-i aduce laude lui Iehova scriind o scrisoare de mărturie despre Regat. Uneori poate fi necesar să se păstreze legătura cu persoanele nou interesate care trăiesc în regiuni izolate. Boala poate să vă împiedice temporar să mergeţi din casă în casă. Probabil că o scrisoare poate spune în scris ceea ce aţi spune în mod normal personal.
16, 17. a) Ce experienţă demonstrează valoarea scrierii unei scrisori de mărturie despre Regat? b) Puteţi relata o experienţă similară?
16 Să reflectăm la o experienţă. Cu mulţi ani în urmă, o Martoră i-a scris o scrisoare de mărturie despre Regat văduvei unui bărbat a cărui moarte fusese anunţată în ziarul local. Nu a primit răspuns. Apoi, în noiembrie 1994, după mai bine de 21 de ani, Martora a primit o scrisoare din partea fiicei femeii respective. Fiica scria:
17 „În aprilie 1973 i-aţi scris mamei pentru a o mângâia după moartea tatălui meu. Pe atunci aveam nouă ani. Mama a studiat Biblia, dar până în prezent nu este o slujitoare a lui Iehova. Însă studiul ei a dus în cele din urmă la asocierea mea cu adevărul. În 1988, eu am început să studiez Biblia — după 15 ani de la primirea scrisorii dumneavoastră. Pe 9 martie 1990 m-am botezat. Sunt atât de recunoscătoare pentru scrisoarea pe care ne-aţi scris-o cu mulţi ani în urmă şi sunt atât de fericită să vă spun că acele seminţe pe care le-aţi plantat au crescut, într-adevăr, cu ajutorul lui Iehova. Mama mi-a dat scrisoarea dumneavoastră ca să o păstrez, şi mi-ar face plăcere să vă cunosc. Sper că această scrisoare va ajunge la dumneavoastră“. Scrisoarea fiicei, care includea adresa şi numărul ei de telefon, a ajuns într-adevăr la Martora care îi scrisese cu atât de mulţi ani în urmă. Imaginaţi-vă surpriza acestei tinere doamne când a primit un telefon din partea Martorei respective — care continuă să le scrie altora despre speranţa Regatului!
Să ne dezvoltăm din punct de vedere intelectual, moral şi spiritual
18. Cum se îngrijeau părinţii în timpurile biblice de instruirea intelectuală şi morală a copiilor lor?
18 Al treilea obiectiv este acela că o instruire echilibrată trebuie să ne ajute să ne dezvoltăm din punct de vedere intelectual şi moral. În timpurile biblice, educaţia intelectuală şi morală a copiilor era considerată una dintre principalele îndatoriri ale părinţilor. Copiii nu numai că erau învăţaţi să citească şi să scrie, dar, ceea ce era şi mai important, ei erau instruiţi în Legea lui Dumnezeu, care cuprindea toate domeniile vieţii. Astfel, instruirea lor includea educarea în ce priveşte obligaţiile religioase şi principiile care guvernau căsătoria, relaţiile de familie şi moralitatea sexuală, precum şi obligaţiile faţă de semeni. O astfel de instruire îi ajuta să se dezvolte nu numai din punct de vedere intelectual şi moral, ci şi spiritual. — Deuteronomul 6:4–9, 20, 21; 11:18–21.
19. Unde putem găsi instruirea care ne arată cele mai bune valori morale după care să ne ghidăm viaţa şi care ne ajută să ne dezvoltăm din punct de vedere spiritual?
19 Dar cum stau lucrurile astăzi? Este important să avem o bună instruire laică. Ea ne ajută să ne dezvoltăm din punct de vedere intelectual. Dar încotro ne putem îndrepta pentru o instruire care ne va arăta cele mai bune valori morale după care să ne ghidăm viaţa şi care ne va ajuta să ne dezvoltăm din punct de vedere spiritual? În cadrul congregaţiei creştine avem acces la un program de instruire teocratică ce nu este disponibil în nici un alt loc de pe pământ. Prin intermediul studiului personal al Bibliei şi al publicaţiilor biblice, precum şi al instruirii furnizate la întrunirile congregaţiei, la adunări şi la congrese, noi putem primi această inestimabilă şi continuă instruire — instruirea divină — în mod gratuit! Ce ne învaţă ea?
20. Ce ne învaţă instruirea divină, şi ce rezultă de aici?
20 Când începem să studiem Biblia, noi ne familiarizăm cu învăţăturile scripturale de bază, „cuvintele începătoare“ (Evrei 6:1). Pe măsură ce continuăm, noi asimilăm ‘hrană tare’ — adică adevăruri mai profunde (Evrei 5:14). Ba mai mult, învăţăm principii divine care ne arată cum să trăim în modul în care vrea Dumnezeu să trăim. De exemplu, învăţăm să evităm obiceiurile şi practicile care ‘întinează carnea’ şi să avem respect faţă de autoritate, faţă de persoana şi de proprietatea altora (2 Corinteni 7:1; Tit 3:1, 2; Evrei 13:4). În plus, ajungem să înţelegem cât este de important să fim cinstiţi şi harnici în munca noastră şi cât este de valoros să trăim conform poruncilor Bibliei referitoare la moralitatea sexuală (1 Corinteni 6:9, 10; Efeseni 4:28). Pe măsură ce facem progrese în aplicarea acestor principii în viaţa noastră, creştem din punct de vedere spiritual, iar relaţia noastră cu Dumnezeu se adânceşte. În plus, conduita noastră sfântă face din noi cetăţeni buni, indiferent unde trăim. Şi aceasta îi poate determina pe alţii să-l glorifice pe Iehova Dumnezeu, Sursa instruirii divine. — 1 Petru 2:12.
O pregătire practică pentru viaţa de fiecare zi
21. Ce pregătire practică primeau copiii în timpurile biblice?
21 Al patrulea obiectiv al unei instruiri echilibrate este acela de a-i oferi unei persoane pregătirea practică de care are nevoie în viaţa de fiecare zi. În timpurile biblice, instruirea părintească includea pregătirea practică. Fetele erau instruite în deprinderile casnice. Ultimul capitol din Proverbele arată că acestea trebuie să fi fost multe şi variate. Astfel, fetele erau pregătite în ce priveşte torsul, ţesutul şi gătitul şi în ce priveşte administrarea generală a gospodăriei, comerţul şi tranzacţiile imobiliare. Băieţii erau instruiţi, de obicei, în ocupaţia laică a tatălui, fie că era vorba de agricultură sau de vreo anume meserie sau meşteşug. Isus a învăţat tâmplăria de la tatăl său adoptiv, Iosif; astfel, a fost numit nu numai „fiul tâmplarului“, ci şi „tâmplarul“. — Matei 13:55; Marcu 6:3.
22, 23. a) Pentru ce anume ar trebui să-i pregătească instruirea pe copii? b) Care ar trebui să fie motivaţia noastră în alegerea unei instruiri suplimentare atunci când lucrul acesta pare să fie necesar?
22 Şi astăzi, o instruire bine echilibrată include pregătirea în vederea îngrijirii de necesităţile unei familii într-o bună zi. Cuvintele apostolului Pavel consemnate în 1 Timotei 5:8 arată că faptul de a ne îngriji de necesităţile familiei este o obligaţie sacră. El a scris: „Dar dacă cineva nu poartă de grijă de ai săi şi mai ales de cei din casa lui, a tăgăduit credinţa şi este mai rău decât un necredincios“. Aşadar, instruirea ar trebui să-i pregătească pe copii în vederea responsabilităţilor pe care şi le vor asuma în viaţă şi, de asemenea, să-i echipeze ca să devină membri activi ai comunităţii.
23 Cât de multă instruire laică ar trebui să avem? Aceasta poate varia de la ţară la ţară. Dar dacă faptul de a găsi un loc de muncă necesită o instruire suplimentară faţă de învăţământul obligatoriu, este de datoria părinţilor să-şi îndrume copiii pentru a decide în vederea unei instruiri sau educaţii suplimentare, evaluând atât posibilele foloase, cât şi dezavantajele unor astfel de studii. Dar care ar trebui să fie motivaţia cuiva în alegerea unei instruiri suplimentare atunci când lucrul acesta pare să fie necesar? Bineînţeles, nu bogăţiile, gloria personală sau lauda (Proverbele 15:25; 1 Timotei 6:17). Să ne amintim lecţia pe care am învăţat-o din exemplul lui Isus: Instruirea trebuie folosită pentru a-i aduce laude lui Iehova. Dacă optăm pentru o instruire suplimentară, motivaţia noastră ar trebui să fie dorinţa de a ne asigura în mod satisfăcător cele necesare traiului, astfel încât să-i putem sluji lui Iehova într-un mod cât mai deplin în ministerul creştin. — Coloseni 3:23, 24.
24. Ce lecţie învăţată de la Isus nu ar trebui să uităm niciodată?
24 Să fim deci sârguincioşi în eforturile noastre de a dobândi o instruire laică echilibrată. Să tragem foloase depline din programul continuu de instruire divină furnizat în cadrul organizaţiei lui Iehova. Şi să nu uităm niciodată lecţia valoroasă pe care am învăţat-o de la Isus Cristos, cel mai instruit om care a umblat vreodată pe acest pământ: instruirea trebuie folosită nu pentru a ne glorifica pe noi înşine, ci pentru a-i aduce laude celui mai mare Pedagog dintre toţi, Iehova Dumnezeu!
Ce veţi răspunde?
◻ Cum s-a folosit Isus de instruirea sa?
◻ De ce este important să învăţăm să citim fluent?
◻ Cum ne putem folosi capacitatea de a scrie pentru a-i aduce laude lui Iehova?
◻ Cum ne ajută instruirea divină să ne dezvoltăm atât din punct de vedere moral, cât şi spiritual?
◻ Ce pregătire practică ar trebui să includă o instruire echilibrată?
[Chenarul de la pagina 13]
Ajutor practic pentru cadrele didactice
La Congresele de District „Lăudători bucuroşi“ din 1995/1996, Societatea Watch Tower a lansat o nouă broşură intitulată Martorii lui Iehova şi instruirea. Această broşură în culori, de 32 de pagini, a fost publicată în special pentru cadrele didactice. Până în prezent, ea a fost tradusă în 58 de limbi.
De ce o broşură pentru cadrele didactice? Pentru a le ajuta să înţeleagă mai bine convingerile elevilor care sunt copii ai Martorilor lui Iehova. Ce conţine broşura? Ea explică într-un mod clar şi pozitiv concepţiile noastre cu privire la chestiuni ca instruirea suplimentară, zilele de naştere şi Crăciunul, precum şi salutul drapelului. Broşura asigură totodată cadrele didactice că noi dorim ca fiii noştri să tragă cele mai mari foloase din şcolarizarea lor şi că vrem din toată inima să cooperăm cu cadrele didactice, manifestând un interes activ faţă de instruirea copiilor noştri.
Cum poate fi folosită broşura Instruirea? Întrucât a fost pregătită pentru cadrele didactice, să le-o oferim profesorilor, directorilor şi altor oficialităţi şcolare. Fie ca această nouă broşură să ajute toate cadrele didactice să înţeleagă concepţiile şi convingerile noastre şi motivul pentru care, uneori, ne revendicăm dreptul de a fi diferiţi. Părinţii sunt încurajaţi să folosească broşura ca bază pentru o discuţie personală cu profesorii copiilor lor.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]
În vechiul Israel se punea mare preţ pe instruire.