Este greu să ţi se accepte sfatul?

„Tu îţi cunoşti problema foarte bine, Gerhard Schmidt! Vorbeşti prea mult. Niciodată nu asculţi. Eşti încăpăţînat. Eu te sfătuiesc: Schimbă–te! Ti-am mai spus odată şi-ţi repet: Schimbă–te! Arată în sfîrşit respect! Tu crezi că ştii totul. Şi vorbeşti într-una. Dacă continui aşa, o să ajungi negreşit în greutăţi. Dar atunci să nu vii la mine să–mi ceri ajutor!“

 1. De ce este greşit să se dea sfaturi aşa după cum este arătat în textul de mai sus?

ACEASTA este o metodă de a spune cuiva că ar trebui să vorbească mai puţin şi să asculte mai mult. Dar nu este metoda corectă. Ea se aseamănă unui atac şi provoacă o atitudine de apărare. Sfatul în sine ar putea fi bun, dar el nu cauzează nimic bun.

 2, 3. (a) Cum lasă să se recunoască intreprinderile mari că sînt interesate de metodele corecte de a da sfaturi? (b) Cum a trebuit Timotei să dea sfaturi după cuvintele apostolului Pavel şi cu ce întenţie trebuia să se facă aceasta?

² Marile intreprinderi americane cheltuiesc mii de dolari pentru a-şi trimite funcţionarii de frunte la şcoli unde să înveţe cum se dă altora sfaturi şi cum să se comporte în confruntări. Totuşi, metodele fundamentale şi încununate cu succes se pot găsi de multă vreme în Biblie şi nu costă nimic.

³ „Dacă dai fraţilor aceste sfaturi“, a scris apostolul Pavel către Timotei, „vei fi un serv excelent al lui Isus Cristos“. Pavel l-a instruit pe Timotei nu numai în privinţa naturii sfaturilor care să le dea, ci şi în privinţa felului în care să fie date. „Nu critica aspru pe un bărbat mai în vîrstă. Dimpotrivă vorbeşte cu el binevoitor ca şi cu un tată, cu bărbaţii mai tineri ca şi cu nişte fraţi, cu femeile mai în vîrstă ca şi cu nişte mame, cu femeile mai tinere ca şi cu nişte surori cu toată curăţia“. El a recomandat să se vorbească amabil, nu prin intimidarea celui ce ascultă. Ar trebui să se întîmple în realitate cu intenţia de a-l mişca pe respectivul să se întoarcă şi nu să se depărteze (1 Tim. 4:6; 5:1, 2; Iac. 5:19, 20).

 4. Pentru ce ar trebui să posede delicateţe cel ce dă sfaturi?

⁴ A da sfaturi atunci cînd acestea sînt cerute, este o problemă delicată; a face însă aceasta atunci cînd sfaturile nu sînt cerute, pretinde şi mai multă delicateţe. Un sfat necerut poate fi uşor interpretat drept o critică şi nimeni nu se lasă de bunăvoie criticat. A da sfaturi fără a stîrni o ciocnire, presupune răbdare şi capacitate de a învăţa şi nu înseamnă a ţine pur şi simplu o predică de pedeapsă. De aceea, apostolul Pavel a scris către Timotei: „Demască, mustră, îndeamnă cu toată răbdarea şi arta învăţăturii“. (2 Tim. 4:2).

ATITUDINEA SFATUITORULUI

 5. Ce atitudine ar trebui să avem şi cum ar trebui să procedăm pentru a da sfaturi conform exemplului lui Isus?

⁵ Cristos Isus, „sfătuitorul minunat“ a arătat că atunci cînd dăm sfaturi, trebuie să fim buni şi amabili, atunci cînd apostolii s-au certat între ei cine să fie mai mare. Cu ajutorul unei ilustrăţii şi a unei comparaţii, el le-a arătat că împăraţii naţiunilor domnesc ca domni peste alţii, şi a zis apoi: „Voi însă să nu fiţi aşa“. Isus a fost desăvîrşit. iar sfaturile sale au fost inspirate de Dumnezeu; cu toate acestea, el a fost „blînd şi smerit cu inima“. Am face de aceea bine să–l imităm. „Păstraţi aceeaşi atitudine spirituală în voi care era şi în Cristos Isus“ (Luca 22:24–27; Mat. 11:29; Filip. 2:5).

 6. Care exemple arată că este bine ca la împărţirea de sfaturi sau de mustrări să se citeze exemple?

⁶ Este greu de a vorbi rezonabil cu persoane care sînt mîniate, iar apostolii au avut o ceartă de cuvinte între ei. Dar Isus le-a arătat cu ajutorul unui exemplu că regii mîndri domnesc asupra altora ca domni, iar cînd apostolii s-au văzut în această lumină s-au liniştit. Profetul Natan a procedat la fel de înţelept, cînd a trebuit să–l mustre pe regele David, fiindcă acesta luase pe femeia lui Urie, Bat–Seba. Omul bogat care avea multe oi şi vite a luat singura mieluşea a unui om sărac pentru a pregăti o masă unui vizitator. David s-a mîniat şi sentinţa sa a sunat: „Omul care a făcut aceasta merită să moară!“. După aceea, a aflat că el însuşi era acest om (2 Sam. 12:1–9). Si astăzi pot fi citate exemple pentru a deconecta pe sineva dintr-o stare emoţională şi pentru a-l ajuta să vadă lucrurile obiectiv.

 7. Pentru ce au un rol important sentimentele celui căruia i se dau sfaturi?

⁷ Sentimentele sînt importante. Cel ce dă sfaturi n-ar trebui să ia în consideraţie numai propriile sentimente, ci şi pe acelea ale celui cu care vorbeşte. Dacă se lasă condus de un sentiment de superioritate şi de supracorectitudine, ar putea să fie gata inutil şi prea repede să învinuiască pe alţii din pricina unor greşeli neînsemnate (Ecl. 3:7). Cel cu care se vorbeşte, ar putea simţi aceasta şi apoi să se simtă rău. Dacă în această situaţie adoptă o atitudine de respingere, probabil este mai vinovat atunci sfătuitorul însuşi decît sfatul. In Proverbe 15:1 se zice: „Un răspuns, dacă este blînd, abate mînia, dar un cuvînt care cauzează durere face să izbucnească furia“.

APOSTOLUL PAVEL — O PILDA

 8. Cum a simţit Pavel cînd a trebuit să–i mustre pe corinteni din cauza unei greşeli grave şi ce a cauzat această mustrare?

⁸ De asemenea, dragostea frăţească şi compătimirea trebuie să se remarce. Pavel a fost nevoit să dojenească adunarea din Corint din pricina unei greşeli grave şi l-a durut că a trebuit să le scrie pe un ton destul de aspru, căci mai tîrziu a zis: „Vă scriu printre multe lacrimi, din mult necaz şi strîngere de inimă, nu pentru a vă întrista, ci pentru ca să recunoaşteţi dragostea pe care o nutresc în mod deosebit pentru voi“. Compătimirea profundă pe care a avut-o Pavel se recunoaşte şi din cuvintele sale pe care le mai citim după cîteva capitole: „Dacă deci v-am întristat prin scrisoarea mea, numi pare rău . . . Căci întristarea după voia lui Dumnezeu cauzează regret în vederea salvării, care nu este regretat“ (2 Cor. 2:4; 7:8–10).

 9. (a) Care exemple biblice arată că este potrivit să fie lăudat cel căruia i se dau sfaturi înainte de a i se da aceste sfaturi? (b) Pentru ce este bine de a lăuda pe cel care urmează un sfat?

⁹ Alină deci durerea mustrării, prin faptul că arăţi înţelegere şi capacitatea de a te transpune în situaţia altora. Vorbeşte cu respectivul aşa încît să nu-i lezezi sentimentul onoarei şi el să-şi păstreze stima de sine pe care o are. Vezi ce este bun în el şi remarcă acest lucru. Laudă–l oricînd este posibil înainte de a-i da un sfat şi de a-l mustra (Apoc. 2:1–4, 12–14, 18–20). Pavel i-a lăudat pe corinteni din pricina străduinţelor lor zeloase de a corecta lucrurile nedrepte de dragul dreptăţii, pentru ca să fie iarăşi curaţi (2 Cor. 7:11). Apoi, el s-a referit la cuvintele sale cu care s-a lăudat faţă de Titus, scriind: „Astfel, n-am fost ruşinat în mîndria mea pentru voi, mîndrie cu care am vorbit despre voi; ci, după cum tot ce v-am spus este adevărat, aşa s-a dovedit acum şi mîndria noastră cu privire la voi în faţa lui Titus, ca adevărată“ (2 Cor. 7:14, Wilckens). Toţi facem greşeli şi trebuie să fim corectaţi; de aceea, cînd facem ceva corect, facem un „bine“ lăudabil. Aceasta înviorează spiritul nostru (Mat. 25:21, 23).

AUTOVERIFICARE

10–12. Pentru ce ar trebui să dăm sfaturi amabil şi în spiritul blîndeţei?

¹⁰ Si îndemnul: „Verificaţi-vă tot mereu dacă sînteţi în credinţă“, îl putem aplica la împărţirea de sfaturi (2 Cor. 13:5). Trecem oare proba dacă ea este făcută cu ajutorul următoarelor texte?

¹¹ Efeseni 4:32: „Fiţi . . . amabili unii cu alţii, plini de milă delicată“. Se potriveşte aceasta asupra noastră cînd dăm sfaturi?

¹² Galateni 6:1: „Fraţilor, cînd un om dintre voi face o greşeală înainte de a lua seama, voi, care sînteţi capabili spiritual, să încercaţi să–l corectaţi din nou pe un asemenea om în spiritul blîndeţei, în timp ce tu însuţi să păstrezi înaintea ochilor ca să nu fii ispitit şi tu“. Ne lăsăm noi conduşi la împărţirea de sfaturi de milă şi sîntem conştienţi de slăbiciunile noastre proprii?

13–14. Care cunoştinţe sînt necesare pentru a putea împărţi sfaturi?

¹³ Coloseni 4:6 (Wilckens): „ar trebui să ştiţi cum să vă acomodaţi după fiecare“. Ne luăm noi timp pentru a-l cunoaşte cum trebuie pe respectivul, astfel încît cuvintele noastre să se potrivească necesităţilor lui?

¹⁴ Proverbe 18:13: „Dacă cineva dă o replică la o problemă mai înainte de a o fi ascultat, aceasta este nechibzuinţă şi înjosire“. Considerăm noi o problemă mai întîi din toate punctele de vedere, înainte de a da sfaturi?

15, 16. La ce ar trebui să ne gîndim la împărţirea de sfaturi?

¹⁵ Filipeni 2:3: „Nefăcînd nimic din ceartă sau egoism, ci privind pe alţii în smerenie mai presus decît voi înşivă“. Sîntem conştienţi la împărţirea de sfaturi că respectivul ne este superior probabil într-o altă privinţă?

¹⁶ Romani 2:21: „Tu care-l înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu care predici: ‘Nu fura’, furi?“ Nu ne prefacem noi dacă predicăm ceva, în timp ce noi înşine nu facem?

17, 18. Ce reţinere şi consideraţie ar trebui să exercităm faţă de cel cărora le dăm sfaturi?

¹⁷ Ioan 17:12: „Eu [Isus] am multe să vă mai spun, dar nu le puteţi purta acum“. Trecem noi peste ceea ce este necesar la momentul respectiv şi enumerăm toate greşelile respectivului care ne vin în minte şi astfel îi stîrnim neplăcere sau îi descurajăm total?

¹⁸ Matei 18:15: „Dacă fratele tău comite un păcat, expune greşeala numai între tine şi el“. Luăm noi în consideraţie sentimentele fratelui nostru şi îi dăm noi din acest motiv sfat mai întîi între patru ochi?

19. Ce regulă simplă ar trebui să luăm în consideraţie la darea de sfaturi şi ce avantaje are aceasta?

¹⁹ O regulă simplă dar care este uitată adesea atunci cînd se dau sfaturi sună: „Trataţi pe oameni aşa cum voiţi să fiţi trataţi voi înşivă de ei“ (Mat. 7:12, Die Gute Nachricht). Noi dorim să fim înţeleşi şi de aceea ar trebui să avem şi faţă de alţii aceeaşi înţelegere. Dorim ca părerea noastră să fie respectată şi astfel ar trebui să dăm atenţie şi părerii altora. Dacă n-am suporta cu plăcere să ni se ţină o morală, să evităm atunci de a face acelaşi lucru. Inainte de a da sfaturi, ar trebui să ascultăm. Prin aceasta dovedim rezonabilitate, obţinem o privire în problemele respectivului şi ne familiarizăm cu sentimentele sale. Dacă dăm sfaturi în acest mod, cuvintele noastre nu vor fi luate drept o „predică“, ci făcînd parte din conversaţie.

DAI TU SFATURI BUNE?

20, 21. Cînd este sub semnul întrebării valoarea sfatului nostru şi în ce condiţii este el absolut de încredere?

²⁰ Profetul Ieremia a zis: „Nu stă în puterea omului care umblă, nici măcar să-şi îndrepte paşii“. Dacă nu-şi poate îndrepta paşii lui proprii, cum să–i îndrepte atunci pe ai altuia? Ieremia s-a rugat: „Corectează–mă, o, Iehova“. Deoarece ştim că toţi facem greşeli este greu să acceptăm o mustrare de la unul egal cu noi, chiar dacă este vorba de o mustrare care provine de la Dumnezeu. Valoarea sfatului nostru depinde de măsura în care este în armonie cu Cuvîntul lui Dumnezeu (Ier. 10:23, 24).

²¹ „Nu trece peste ceea ce este scris“, este un sfat bun (1 Cor. 4:6). Noi am ieşit din sisteme în care sînt valabile prescripţii umane care au urmări tragice. Nu dorim să mai ţinem vreo prescripţie omenească care nu se află în Cuvîntul lui Dumnezeu, căci noi nu ascultăm „cu servilism ca unii care caută să fie plăcuţi oamenilor, ci cu sinceritatea inimii, în frica lui Iehova“. Noi urmăm şi sfatul apostolului Pavel: „Orice faceţi, să lucraţi la aceasta cu tot sufletul, ca pentru Iehova şi nu pentru oameni“ (Col. 3:22, 23). Prescripţiile fariseilor au fost o povară pentru oameni şi au făcut nevalabil Cuvîntul lui Dumnezeu (Mat. 23:4; 15:3).

22, 23. Ce atitudine autoritară au avut fariseii şi cum a dovedit Pavel că el avea altă atitudine?

²² Atunci cînd funcţionarii care au fost trimişi pentru a-l prinde pe Isus s-au întors fără el, fiindcă fuseseră impresionaţi atît de mult de învăţătura sa, fariseii şi-au impus autoritatea lor. „Nu cumva aţi fost induşi şi voi în eroare?“ au întrebat ei. A crezut vreunul din fruntaşi sau din farisei în el? Dar această mulţime care nu cunoaşte Legea sînt nişte oameni blestemaţi“. Fariseii n-au judecat rezonabil, ci au declarat pur şi simplu că oamenii înţelepţi l-ar renega pe Isus şi că l-ar asculta numai cei fără minte (Ioan 7:45–49).

²³ Ar trebui să procedăm rezonabil la darea de sfaturi şi să ne ţinem de Biblie. Nu avem voie să pretindem ca cineva să ne creadă numai fiindcă ocupăm eventual o anumită funcţie. (Fil. 4:5). Ar trebui să procedăm aşa ca şi Pavel, care n-a făcut uz de poziţia sa de apostol pentru a-i pune pe alţii sub presiune. Dimpotrivă, el i-a lăudat pe cei ce au cercetat dacă ceea ce le explică el era în concordanţă cu Biblia. „Ei au acceptat cu mai mare dispoziţie, cercetînd zilnic cu grijă în Scripturi dacă lucrurile erau într-adevăr aşa. De aceea mulţi dintre ei au devenit credincioşi“ (Fapte 17:11, 12).

24, 25. (a) Cum a întrebuinţat Satan în contrast cu Isus anumite texte scripturale? (b) Care exemplu arată că aplicarea textelor scripturale ar trebui să se facă după context?

²⁴ Diavolul a întrebuinţat texte scripturale, atunci cînd l-a ispitit pe Isus în pustie, iar Isus a întrebuinţat de asemenea texte scripturale pentru a-l contrazice. Ambii au întrebuinţat texte scripturale, numai cu diferenţa că Satan le-a aplicat fals pe cînd Isus, dimpotrivă, corect (Mat. 4:1–10). N-ar trebui să sucim vreun text biblic aşa ca Satan şi să–l facem să ne servească scopului nostru. Trebuie să ne asigurăm că Dumnezeu zice în realitate lucrurile despre care noi spunem că el zice.

²⁵ In Romani, capitolul 14, sîntem preveniţi spre exemplu să nu facem să de poticnească cei slabi din pricina mîncării sau băuturii, sau din pricina vreunui alt lucru. Să presupunem că într-o familie mai mare cineva afirmă că el s-ar poticni dacă la masă se serveşte cafea? Sau ar trebui ca cineva să poarte pantofi negri fiindcă altul s-ar poticni datorită unor pentofi maro? Nu este îngrădită de nimic aplicarea acestui sfat? In context se face referire la nişte lucruri care au de-a face cu credinţa: la zile, pe care unii le considerau drept sfinte, şi la carne, pe care unii o vedeau murdărită. Sfatul se referă de asemenea la probleme de conştiinţă, şi în acest domeniu ar trebui să fim gata să facem concesiuni care să poată ajuta altora. Dar aici nu este vorba despre o indicaţie generală care să stabilească că ar trebui să se ia în consideraţie fiecare idee personală.

ACCEPTI TU SFATUL?

26. De care lucruri ne aminteşte Evrei 12:11, în caz că ne-ar veni greu să acceptăm sfatul?

²⁶ Acceptăm noi cu smerenie un sfat dat plin de iubire şi cu ajutorul Bibliei? Nu este uşor, dar este spre folosul nostru. „Orice disciplinare [pare] pentru prezent să nu fie îmbucurătoare, ci să aducă mîhnire; dar după aceea ea aduce pentru cei care au trecut prin ea rodul paşnic, adică dreptatea“ (Evr. 12:11). In aliniatele precedente am fost invitaţi să ne analizăm atitudinea noastră atunci cînd dam sfaturi. Acum vom căuta să ne verificăm dacă sîntem gata să acceptăm sfatul.

27–31. Care texte biblice şi care întrebări arată că ar trebui să ascultăm liniştiţi atunci cînd ni se dă sfaturi?

²⁷ Proverbe 17:27: „Oricine îşi reţine vorbele posedă înţelepciune, şi un om cu capacitate de discernere este un spirit răcoritor“. Ascultăm noi fără să ne dăm drumul?

²⁸ Proverbe 12:15: „Calea celui nechibzuit este dreaptă în ochii lui proprii, car cine ascultă sfatul, este înţelept“. Ne gîndim noi că ştim totul sau ascultăm?

²⁹ Proverbe 29:20: „Ai văzut vreun om care este grăbit cu cuvintele lui? Pentru unul fără minte există mai multă speranţă decît pentru el“. Incercăm noi imediat să obiectăm ceva contra sfatului?

³⁰ Ecleziast 7:9: „Nu fi grăbit în spiritul tău să te mînii, căci mînia locuieşte în sînul celor fără minte“. Sîntem noi suprasensibili sau ne sîmţim repede ofensaţi?

³¹ Iacov 1:19, 20: „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mînie; căci mînia omului nu cauzează creptatea lui Dumnezeu“. Ascultăm noi o mustrare fără să ne mîniem?

32. Ce arată că unii care caută sfat doresc în realitate să-şi întărească ideea lor proprie?

³² Uneori, cineva hotăreşte să facă ceva şi apoi merge de la un pretins sfătuitor la altul, pînă găseşte pe cineva care să–i vorbească pe plac. Regele israelit Roboam s-a sfătuit cu bărbaţii mai în vîrstă, dar nu i-a plăcut sfatul lor. De aceea, s-a dus la bărbaţii mai tineri care i-au zis chiar ceea ce voia el să audă. Urmările au fost catastrofale: zece seminţii s-au răsculat împotriva lui şi au fundat un regat propriu (1 Regi 12:1–20). Apostolul Pavel a vorbit despre faptul că va veni o vreme cînd oamenii vor căuta şi vor găsi sfătuitori care să le spună ceea ce vor ei să audă: „Işi [vor] îngrămădi învăţători după poftele lor . . ., pentru a-şi gîdila urechile (2 Tim. 4:3).

33. Ce exemple arată cum ar trebui să se accepte sfatul?

³³ Ar trebui dimpotrivă să acceptăm sfatul care este fundamentat pe Cuvîntul lui Dumnezeu. Cînd David a fost mustrat de către profetul Natan, el a răspuns: „Am păcătuit împotriva lui Iehova“ (2 Sam. 12:13). Adunarea din Corint a acceptat sfatul lui Pavel şi s-a curăţit de toată vina. Isus a ilustrat modul corect de procedare prin pilda despre tatăl care avea doi fii şi care i-a trimis pe amîndoi în voia sa ca să lucreze. Unul s-a declarat dispus să meargă, dar n-a mers. Celălalt a refuzat mai întîi, dar apoi s-a dus şi a fost lăudat cu toate că mei întîi şovăise. (Mat. 21:28–31). Cel ce dă sfaturi ar trebui să exercite răbdare şi să acorde timp celui mustrat să reflecteze asupra sfatului.

34. La ce întrebare profundă dă ocazie Psalmul 16:7, celui căruia i se dau sfaturi?

³⁴ „Voi binecuvînta pe Iehova care mi-a dat sfaturi“. (Ps. 16:7). Ne vor putea binecuvînta din această cauză cei cărora le dăm sfat?

35. Ce diferenţă există între sfatul din textul alăturat pozei şi textul pozei de la începutul articolului?

³⁵ „Iţi mulţumesc Gerd, că ai venit. Tu faci acum bune progrese în adunare. Aş dori să revin încă o dată la problema ta, la faptul că uneori vorbeşti ceva necugetat. Aceasta ni se potriveşte foarte bine la toţi, căci este aşa după cum a spus Iacov, că toţi am fi perfecţi dacă nu am face greşeli cu limba. Pavel i-a îndemnat pe bătrînii din Efes timp de trei ani zi şi noapte. Sper că tu nu te gîndeşti că eu caut să mă leg mereu de tine, dacă amintesc încă o dată acest lucru. Tu ai făcut deja progrese; fă–le deci mai departe. Tu poţi citi, de asemenea, încă o dată capitolul trei din Iacov şi dacă îţi mai pot ajuta într-un oarecare fel, nu şovăi să vii ia mine“.