Oameni ai credinţei, care trăiesc astăzi şi care nu vor muri niciodată

 1, 2. Unde nu doresc să meargă, pentru a se bucura de viaţă eternă, milioane de persoane care îl iubesc pe Domnul Suveran Iehova Dumnezeu? De care cuvinte ale lui Isus Cristos îşi amintesc ei însă?

ASTĂZI pe pămînt trăiesc miliarde de oameni. Cîteva milioane dintre aceştia învaţă cum să se folosească de minunata ocazie de a continua să trăiască pe pămint, fără ca să moară vreodată. Poate că mulţi dintre ei îşi mai amintesc vechea cîntare religioasă. „O, trebuie să-l iubeşti pe Domnul, altfel nu vei merge în cer cînd vei muri.“ Totuşi in prezent există milioane de oameni care il iubesc pe Domnul Suveran, Iehova Dumnezeu, dar care nu doresc cîtuşi de puţin să meargă în cer. Speranţa pe care Dumnezeu le-a dat-o acestora se referă la restabilirea paradisului aici, pe pămînt, iar întinderea lui va cuprinde întreaga planetă. Aici este locul unde vor ei să trăiască etern ca oameni perfecţi, sub conducerea unui guvern ceresc drept (Luca 23:43). Ei nu uită importantele cuvinte pe care Isus Cristos le-a spus Martei pe al cărei frate, Lazăr, el se pregătea tocmai să-l ridice dintre morţi. Aceste cuvinte merită să fie luate serios în consideraţie de către toţi oamenii care trăiesc astăzi. Iată-le:

² „Şi oricine trăieşte şi exercită credinţă în mine nu va muri niciodată.“ — Ioan 11:26.

 3. Ce discurs cu privire la viaţă umană neîntreruptă s-a rostit la 24 februarie 1918, şi care au fost evenimentele din anul acela care au întrerupt celelalte cuvîntări pe aceeaşi temă?

³ O parte dintre femeile şi bărbaţii care trăiesc în secolul al XX-lea au răspuns la această extraordinară speranţă în ziua de 24 februarie 1918, în Los Angeles, California, S.U.A. Aici preşedintele din timpul acela al Societăţii Watch Tower a ţinut o cuvîntare publică intitulată „Lumea s-a sfîrşit (. . .) Milioane care trăiesc acum au posibilitatea de a nu muri niciodată.“a Aceasta a avut loc exact în momentul în care primul război mondial, în care fuseseră angrenate şi S.U.A., ajungea la punctul culminant. Celelalte cuvîntări care urmau să întregească semnificaţia acelui discurs epocal cu conţinut biblic au fost oprite, îndeosebi cînd, la scurt timp după aceea, mai precis la 8 mai 1918, preşedintele Societăţii Watch Tower şi şapte asociaţi ai săi de la sediul din Brooklyn, New York, au fost arestaţi. Înainte de aceasta, la 12 februarie 1918, guvernul canadian interzisese Taina împlinită, ultima carte pe care o publicase Societatea, precum şi tractatele intitulate Bible Students Monthly (Publicaţie lunară a Studenţilor Bibliei) pe care Societatea le distribuia gratuit. La 14 martie 1918 guvernul Statelor Unite a interzis şi el Taina împlinită şi un număr al periodicului Bible Students Monthly care trata un subiect în legătură cu cartea amintită, publicaţii care fuseseră aprobate şi semnate de preşedintele Societăţii. Apoi, la 21 iunie, după mai multe săptămîni de judecată, Tribunalul Federal al Statelor Unite a pronunţat o condamnare la inchisoare pe termen lung, care urma să fie executată în penitenciarul din Atlanta, Georgia, împotriva preşedintelui Societăţii, a secretarului-casier, a celor doi coautori ai cărţii Taina împlinită, a altor trei membri ai personalului de la sediul din Brooklyn şi împotriva traducătorului de limbă italiană al Societăţii. La 4 iulie 1918, aceste opt persoane au fost transferate la Penitenciarul Federal din Atlanta, Georgia, în timp ce primul război mondial nu se terminase încă.

 4. Cum au fost ca şi morţi, din punct de vedere spiritual, membrii rămăşiţei poporului lui Dumnezeu şi ce s-a întîmplat privitor la speranţa lor cerească?

⁴ Înainte de sosirea iernii următoare Societatea a fost obligată să se mute din Brooklyn, New York, la Pittsburgh, Pennsylvania, potrivit anunţului de schimbare a adresei, publicat în numărul din 1 octombrie 1918 al revistei Turnul de veghere, pagina 290. Pe întregul glob tinerii membri din adunările Studenţilor Internaţionali ai Bibliei au fost deţinuţi în lagăre militare şi chiar în închisori. Din punct de vedere spiritual închinătorii dedicaţi şi botezaţi ai lui Iehova au fost ca şi morţi, îndeosebi în ceea ce priveşte predicarea cu îndrăzneală a evangheliei, adică a veştii bune. Creştinii aceştia aveau sentimentul că au ajuns la sfîrşitul carierei lor pămînteşti şi că, în scurtă vreme, urma să aibă loc glorificarea lor cerească. Dar n-a fost aşa, deoarece, în luna noiembrie, naţiunile angajate în războiul mondial au semnat armistiţiul, s-a instaurat pacea şi, iată: pe pămîntul răvăşit de război rămăsese în viaţă o rămăşiţă a închinătorilor lui Iehova.

 5. Cu ce putea fi asemănată starea lor spirituală, dar ce profeţise Cuvîntul lui Dumnezeu cu privire la ei?

⁵ Ce s-a întîmplat apoi? Ei bine, Cuvintul lui Iehova profeţise că martorii săi, morţi în aparenţă, urmau să fie restabiliţi la o nouă şi susţinută activitate în serviciul său de pe pămînt. În timpul primei conflagraţii mondiale starea lor spirituală devenise asemenea celei în care se găseau israeliţii dupa ce Ierusalimul, capitala naţiunii lor, fusese distrus de către forţele armate babiloniene în 607 î.e.n. iar ei fuseseră deportaţi în îndepărtatul Babilon, pentru ca să dormiteze, din punct de vedere spiritual, acolo, timp de 70 de ani.

 6. Cum a fost folosit profetul Ezechiel pentru a anunţa în mod profetic renaşterea naţiunii iudaice şi restabilirea închinării în patria ei?

⁶ La această stare de lucruri, pe care a cunoscut-o Israelul în perioada 607–537 î.e.n., s-a referit un profet al lui Iehova, Ezechiel, care a fost exilat şi el în Babilon. Într-una dintre viziunile sale, el a văzut o cîmpie plină de oase uscate. Apoi i s-a spus că aceste oase răzleţe reprezentau întreaga casă a lui Israel în starea ei de naţiune exilată. Cînd, la porunca lui Iehova, Ezechiel a făcut o profeţie cu privire la aceste oase împrăştiate, ele s-au reunit, formînd schelete, iar aceste schelete au fost îmbrăcate cu carne. În sfîrşit, în ele a intrat suflare, iar corpurile care au rezultat au stat drept în picioare (Ezechiel, capitolul 37). Cu privire la împlinirea literală a acestei profeţii, aceasta a ilustrat modul în care israeliţii vor fi eliberaţi din Babilon după căderea lui, precum şi faptul că ei vor fi reînviaţi ca naţiune, aducînd din nou închinare lui Iehova într-un templu reconstruit în Ierusalim, capitala restaurată a naţiunii lor.

 7. Ce reînviere naţională asemănătoare celei din antichitate a fost profeţită în Apocalips 11:3–13?

⁷ Cîteva secole după această reînviere a unei naţiuni, un lucru asemănător a fost profeţit, în limbaj simbolic, în Apocalips 11:3–13:

„‘Şi eu îi voi face pe cei doi martori ai mei să profeţească îmbrăcaţi în sac, timp de o mie două sute şaizeci de zile,’ (. . .) Şi cînd ei îşi vor sfîrşi mărturia lor, fiara sălbatică ce se ridică din abis va face război cu ei şi îi va birui şi îi va omorî. Şi cadavrele lor vor fi pe artera mare a marelui oraş. (. . .) Şi după trei zile şi jumătate, spirit de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi ei s-au ridicat în picioare şi o mare teamă a căzut asupra acelora care îi priveau. Şi ei au auzit o voce puternică, din cer, care le spunea: ‘Urcaţi-vă aici!’ Şi ei s-au urcat la cer, în nor, iar duşmanii lor îi priveau. Şi în ora aceea s-a produs un mare cutremur de pămînt.“

 8, 9. a) Cînd s-a auzit, în epoca noastră, un apel asemănător la activitate adresat poporului mort din punct de vedere spiritual, al lui Dumnezeu? b) Care este limbajul simbolic folosit în Isaia 26:19 cu privire la chemarea la activitate?

⁸ În mod asemănător, după primul război mondial, rămăşiţei moarte spiritual a servitorilor lui Iehova i-a fost adresat un apel la acţiune, ca să devină pentru Dumnezeul lor martori care puteau fi observaţi de către locuitorii întregului pămînt. Acest apel le-a fost adresat în 1919, în primul an postbelic, imediat după ce ei au înţeles că Iehova Dumnezeu îi lăsase să mai trăiască încă în carne, pe pămînt, pentru a realiza un scop de importanţă vitală. Ei au recunoscut sincer că fără ajutorul lui nu puteau să îndeplinească nimic in cursul rămînerii lor în continuare în mijlocul unei lumi ostile (Isaia 26:18). La timpul cuvenit ei au primit din partea Dumnezeului Atotputernic o mîngîiere precum şi o poruncă, potrivit profeţiei din Isaia 26:19, ale cărei cuvinte profetice au fost păstrate spre folosul lor. Acolo noi citim următoarele:

⁹ Morţii tăi vor trăi. Un cadavru al meu: ei se vor scula. Treziţi-vă şi strigaţi de bucurie, voi, cei care locuiţi în ţărînă! Căci roua ta este ca roua de nalbe şi pămîntul însuşi îi va face să cadă (în naştere) chiar pe cei ce sînt neputincioşi în moarte.“

10. Ce limbaj adecvat acelei ocazii foloseşte Iehova, şi de ce era adecvat acest limbaj?

¹⁰ În aceste cuvinte Iehova împrumută sau foloseşte un limbaj adecvat timpului cînd va avea loc învierea literală a oamenilor morţi răscumpăraţi, care vor trăi sub Regatul ceresc condus de Regele său întronat, Isus Cristos, Răscumpărătorul. Asemenea israeliţilor din antichitate, care au fost deportaţi din ţara în care îşi trăiau viaţa ca naţiune şi au stat îngropaţi, din punct de vedere spiritual, timp de 70 de ani în Babilon, rămăşiţă israeliţilor spirituali moderni a fost ameninţată cu exterminarea în perioada 1914–1918. Sfîrşitul primului război mondial, în anul 1918, i-a lăsat, în sens spiritual, ca pe un „cadavru“ în mîinile lui Iehova.

11. a) Cine era singurul care putea să provoace o renaştere spirituală? Şi de ce fel de rouă înviorătoare le-a permis el martorilor săi să beneficieze? b) Ce invitaţie oportună trebuia să fie adresată poporului lui Iehova?

¹¹ În călitate de Marele Dătător de viaţă, Iehova s-a îngrijit ca aceşti „morţi“ să trăiască din nou ca martorii săi unşi. El a fost capabil să-i ridice la viaţă. După ce perioada postbelică le-a deschis atîtea ocazii, nu mai era momentul ca ei să jelească şi să fie ca nişte morţi sau ca „locuitori ai ţărînei“. Timpul fixat de Iehova, un timp care nu suferea amînare, trebuia să-i trezească la viaţă spirituală şi să-i facă să strige de bucurie pentru că erau în viaţă şi în serviciul său (Psalm 126). În loc să fie uscaţi ca nişte cadavre, ca nişte locuitori ai ţărînei, trebuia ca ei să aibă umezeala vieţii, ca şi cum s-ar fi scăldat în roua abundentă a nalbei tîrîtoare. Isus Cristos, Marele Cirus, domnea de acum în ceruri, iar Iehova a stabilit că venise timpul ca ei să fie eliberaţi din exilul lor din starea asemănătoare Babilonului, ţara morţii. Starea lor de exilaţi, asemănătoare stării israeliţilor din vechime, care fuseseră ţinuţi în exil în Babilon, nu îi mai putea reţine într-o neputinţă asemănătoare morţii. Sosise momentul ca ei să fie eliberaţi în vederea unei renaşteri spirituale şi să cultive curajul şi capacitatea necesară ieşirii lor din Babilonul cel Mare — imperiul mondial al religiei false. Invitaţia, extrem de oportună, a lui Iehova, suna astfel: „Ieşiţi din ea, poporul meu“ (Apocalips 18:4). Dînd dovadă de ascultare promptă, ei au evitat situaţia de a se vedea condamnaţi public de Dumnezeu pentru că ar continua să se supună Babilonului cel Mare şi aliaţilor ei lumeşti.

12. a) Cum urma să se ascundă poporul lui Iehova din faţă condamnării publice divine, şi pentru cît timp? b) Ce demascare trebuia făcută cu privire la Babilonul cel Mare şi cum vor fi încheiate socotelile?

¹² În continuare, în Isaia 26:20, 21 se spune: „Du-te, poporul meu, intră în încăperile tale dinăuntru şi închide uşile în urma ta. Ascunde-te doar pentru un moment, pînă trec condamnările publice. Căci, iată, Iehova iese din locul său pentru a face ca eroarea locuitorului pămîntului să mărturisească împotriva lui, şi, cu certitudine, pămîntul va da pe faţă vărsările sale de sînge şi nu-i va mai acoperi pe ucişii săi.“ Nu va mai fi mult de aşteptat, „doar (. . .) un moment,“ pînă cînd Iehova îşi va executa judecata sa asupra Babilonului cel Mare, făcîndu-i ca să zicem aşa, pe aliaţii ei lumeşti s-o distrugă înainte de a fi ei înşişi distruşi în timpul „războiului zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“, pe cîmpul de luptă de la Har-Maghedon (Apocalips 16:14, 16). Atunci vărsarea de sînge de care s-a făcut vinovată cetatea Babilonului cel Mare va fi demascată şi ea îşi va lua răsplata cuvenită. Moartea creaturilor umane de care ea s-a făcut responsabilă fie direct, fie indirect, nu va mai fi acoperită sau ignorată. Religia falsă ucigaşă va trebui să dea socoteală: ea va fi executată. Cit de mulţi martori ai lui Iehova au fost ucişi de Babilonul cel Mare!

Însoţitorii vii ai acelora care sînt ascunşi din faţa condamnării publice divine

13. a) Prin ce binecuvîntări a fost marcat anul 1919? b) În conformitate cu Isaia capitolul 35, pe ce drum s-au întors ei la o stare de nesfîrşită bucurie?

¹³ Anul 1919 a fost marcat de bunătatea divină. La 21 martie, înainte de a se fi terminat pregătirea unei petiţii la scară naţională, autorităţile au acceptat punerea în libertate provizorie, pe cauţiune a celor opt reprezentanţi ai Societăţii, iar la 25 martie ei au fost eliberaţi din penitenciarul din Atlanta, unde nu s-au mai rentors niciodată. De ce nu? Deoarece ei au fost achitaţi, fiind găsiţi nevinovaţi de acte criminale împotriva Statelor Unite. Spre sfîrşitul acelui an, sediul Societăţii s-a mutat înapoi la Brooklyn, New York, la adresa lui iniţială. Astfel, rămăşiţa israeliţilor spirituali a fost eliberată din sclavia Babilonului cel Mare şi a revenit la starea ei spirituală excelentă în ochii Dumnezeului la care se închinau ei. După cum este scris în Isaia 35:8–10, ei s-au întors la viaţă şi activitate spirituală în serviciul lui Iehova pe un larg drum simbolic: „Ea va fi numită Calea Sfinţeniei“. Şi profeţia spune în continuare: „Şi cei răscumpăraţi de către Iehova se vor reîntoarce, cu certitudine, vor veni în Sion cu un strigăt de veselie; şi o bucurie pe timp indefinit va fi asupra capului lor. Ei vor ajunge la exultare şi bucurie, iar mîhnirea adîncă şi suspinul vor trebui să fugă.“

14. a) Ce congres s-a ţinut în septembrie 1919 şi ce nouă publicaţie a fost prezentată? b) La ce adresă au revenit editorii şi ce s-a întreprins în domeniul tipăririi?

¹⁴ În perioada 1–8 septembrie a aceluiaşi an — 1919 — s-a ţinut un congres general la Cedar Point, Ohio, şi acolo li s-a anunţat apariţia unui nou instrument care urma să fie utilizat în lucrarea postbelică desfăşurată de ei, şi anume The Golden Age (Epoca de aur), revistă bilunară de 32 de pagini, care urma să fie o complinire a revistei Turnul de veghere. La 1 octombrie 1919 a apărut primul număr al acestei noi reviste (intitulată acum Treziţi-vă!), care a început să servească scopului oportun nu numai de a-i informa pe oamenii care îl iubesc pe Dumnezeu cu privire la apropiatul mileniu de aur, ci şi de a dezvălui să Babilonul cel Mare era condamnat la o iminentă distrugere. Mai tîrziu, în numărul său din 15 decembrie 1919, revista Turnul de veghere a anunţat încă o dată că adresa editorilor lui era 124 Columbia Heights, Brooklyn, New York. Cît despre Epoca de aur, ea anunţa în cea de-a 15-a ediţie a sa, publicată la 14 aprilie 1920, că era editată în 35 Myrtle Avenue, districtul Brooklyn, New York, adică adresa primei tipografii a Societăţii Turnul de veghere. În prezent, Societatea şi filialele ei au tipografii pe tot globul.

15. Ce a însemnat toată această lucrare de restabilire? Din ce semn anunţat de Isus făcea parte lucrul acesta?

¹⁵ Toată această lucrare de restabilire efectuată la scară mică la început, a însemnat începutul postbelic al timpurilor „restabilirii tuturor lucrurilor despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinţilor săi profeţi din vechime“ şi care marchează reîntoarcerea şi prezenţa invizibilă a glorificatului Isus Cristos (Fapte 3:21). Eliberarea din Babilonul simbolic şi strîngerea la un loc a poporului dedicat al lui Iehova făcea parte din „semnul. . . încheierii sistemului de lucruri“ pe care Isus l-a profeţit în profeţia sa consemnată în Matei, capitolele 24 şi 25, Marcu capitolul 13 şi Luca capitolul 21.

16. Cine s-a întors în 537 î.e.n. împreună cu israeliţii în ţara lui Iuda?

¹⁶ Toate acestea au pregătit cadrul unui alt eveniment de o şi mai mare amploare. Care anume? Ei bine, să nu uităm că atunci cînd exilaţii israeliţi au părăsit Babilonul în 537 î.e.n., datorită decretului cuceritorului Babilonului — Cirus cel Mare —, un mare număr de oameni de alte naţionalităţi au plecat cu ei în Iuda. Dintre aceştia făceau parte netinimii, sclavii, sclavele şi cîntăreţii străini. — Ezra 2:43, 58, 64, 70; 3:1; 6:21, 22; 1 Cronici 9:1, 2.

17. Pe cine îi reprezintă astăzi însoţitorii din celelalte naţiuni şi cu cine se mai aseamănă ei?

¹⁷ Aceşti însoţitori de alte naţionalităţi îi reprezintă astăzi pe aceia care aud mesajul despre Regatul lui Dumnezeu, condus de Mai Marele Cirus — Isus Cristos — şi s-au asociat cu rămăşiţa israeliţilor spirituali de cînd aceştia au fost eliberaţi de sub stăpînirea modernului Babilon cel Mare şi al aliaţilor ei lumeşti, în anul postbelic 1919. Ei se aseamănă şi cu oamenii de alte naţionalităţi, „un vast amestec de însoţitori“, care i-au însoţit pe israeliţi cînd aceştia au părăsit Egiptul, sub conducerea lui Moise, în 1513 î.e.n. — Exod 12:37, 38; vezi şi Apocalips 7:9–17.

18. Cînd au fost cei asemănători oilor informaţi despre privilegiul de a se „consacra, şi în urma cărei identificări suplimentare a acestora în timpul Congresului de la Washington, D.C., şi-au simbolizat sute dintre ei „consacrarea“?

¹⁸ Ei corespund şi cu „alte oi“, despre care Păstorul Excelent, Isus Cristos, a spus că trebuie să le aducă, pentru ca în final să le reunească într-o „singură turmă“, împreună cu oile spirituale din „staulul acesta“ în care sînt cuprinşi moştenitorii Regatului ceresc al lui Dumnezeu (Ioan 10:16b) În numărul din 6 iunie 1934 al revistei Epoca de aur, pagina 574, sub subtitlul „Clasa Ionadab“, aceste „alte oi“ simbolice au fost informate despre privilegiul de a se „consacra“ lui Iehova Dumnezeu, prin Isus Cristos şi de a depune o mărturie publică despre faptul acesta prin botezul în apă. La 31 mai 1935, într-o cuvîntare rostită la congresul de la Washington, preşedintele Societăţii le-a identificat pe „alte oi“ cu „marea mulţime“ despre care s-a profeţit în Apocalips 7:9–17 (Authorized Version). În ziua următoare a congresului au fost botezate 840 de persoane, dintre care majoritatea nutreau speranţa într-o viaţă pămîntească sub regatul lui Dumnezeu.

19. a) Ce a spus Isus în evanghelia după Ioan 11:26, despre posibilitatea de a nu muri niciodată? b) Ce anume le uneşte pe naţiuni? Ce le aşteaptă pe acestea la Har-Maghedon?

¹⁹ Acum este momentul să analizăm cuvintele lui Isus consemnate în Ioan 11:25, 26: „Cel care exercită credinţă în mine, chiar dacă va muri, va veni la viaţă; şi oricine trăieşte şi exercită credinţă în mine nu va muri niciodată.“ După toate dovezile, începînd de la 1914, anul în care a izbucnit războiul, trăim în timpul „sfîrşitului,“ în perioada „încheierii sistemului de lucruri“ (Daniel 12:1–4; Matei 24:1–3). Deşi Martorii lui Iehova au anunţat „această veste bună a regatului“ pe tot pămîntul începînd din anul 1919, naţiunile, chiar şi cele din creştinătate, au refuzat să se supună Regatului mesianic, care a fost instaurat în ceruri în 1914. Opoziţia faţă de Regatul legitim al lui Dumnezeu şi faţă de cei care îl vestesc uneşte naţiunile care sînt adunate în felul acesta în vederea „războiului zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“, de la Har-Maghedon. Acest „război“ universal va însemna distrugerea totală a acelor naţiuni infidele. El va însemna distrugerea totală a acelor naţiuni infidele. El va însemna deci sfîrşitul acestui sistem de lucruri. — Apocalips 16:14–16; Matei 24:14.

20. a) Ce emoţionant privilegiu vor avea pe pămînt cei asemănători oilor? b) În ce carte vor dori ei să fie înscrise numele lor şi ce le va garanta acest lucru?

²⁰ Atunci vor scăpa de la moarte numai oamenii credinţei, asemănători oilor, adică aceia care aparţin „singurei turme“ a Păstorului Excelent. Ei alcătuiesc „marea mulţime“ de „alte oi“. În Apocalips 7:9–17 aceştia au fost văzuţi ieşind vii „din necazul cel mare“ şi intrînd în sistemul milenar de lucruri, pe pămînt (Matei 24:21, 22). De ce ar mai trebui ca aceştia să moară vreodată? Sub domnia lui Cristos li se va da prilejul de a dobîndi viaţă nesfîrşită în Paradisul restabilit pe pămînt (Apocalips 20:1–6). Cîţi alţii, în afară de cei peste 2 500 000 de martori actuali dedicaţi şi botezaţi ai lui Iehova, vor fi păstraţi vii pe parcursul „marelui necaz“ care va cuprinde tot pămîntul, rămîne de văzut. Totuşi, va fi o nenumărată „mare mulţime“ din multe naţiuni şi de multe limbi. Pentru aceşti oameni va fi o mai mare bucurie să intre, după Har-Maghedon, în noul sistem de lucruri, decît a fost pentru Noe şi familia lui să iasă afară din arcă şi să păşească pe un pămînt curăţat, în urma potopului mondial. În cazul oamenilor credinţei moderni, cuvintele lui Isus se vor dovedi exacte în sensul lor propriu (nu figurat): „Si oricine trăieşte şi exercită credinţă în mine nu va muri niciodată.“ (Ioan 11:26). Aceşti supravieţuitori ai Har-Maghedonului vor dori ca numele lor să fie „scrise în cartea vieţii“ pe care o va ţine Dumnezeul care dă viaţă (Apocalips 20:7–15). Această înscriere a numelor lor va garanta viaţa lor veşnică pe pămîntul paradiziac.

21. Prin ce experienţă nu va fi nevoie să treacă în timpul Mileniului supravieţuitorii Har-Maghedonului, şi cui le vor depune ei mărturie datorită integrităţii de care dau ei astăzi dovadă?

²¹ Fără îndoială, la ora aceasta tîrzie a „timpului sfîrşitului“, care a început de la sfîrşitul timpurilor in 1914, sînt în viaţă mulţi bărbaţi şi multe femei care au credinţă şi integritate şi care nu vor dispărea niciodată de pe faţa pămîntului, scăunelul picioarelor lui Dumnezeu. Ce ocazie extraordinară le rezervă viitorul! Întrucît ei nu vor muri şi nu vor fi îngropaţi niciodată, ei nu vor avea nevoie să fie înviaţi din morţi în timpul domniei milenare a lui Isus Cristos. De fapt, ei vor supravieţui pentru a-i întîmpina, cînd vor reveni dintre morţi, pe aceia care dorm în ţărîna pămîntului şi pentru care regele Isus Cristos a depus viaţa sa umană perfectă ca jertfă de răscumpărare. Supravieţuitorii Har-Maghedonului vor avea privilegiul de a le depune mărturie acelor miliarde de oameni înviaţi despre tot ceea ce Iehova Dumnezeu a făcut prin Isus Cristos în timpul acestei „încheieri a sistemului de lucruri.“ Aşadar, în cursul acestei perioade, cea mai decisivă dintre toate, fie ca aceşti oameni, deosebit de privilegiaţi, să se dovedească martori fideli ai lui Iehova Dumnezeu, spre justificarea suveranităţii sale universale!

[Note de subsol]

ÎŢI MAI AMINTEŞTI?

□ Cum a ajuns rămăşiţa unsă ca şi moartă?

□ Ce privilegii postbelice le-a oferit Iehova martorilor săi unşi?

□ Această restabilire constituie împlinirea căror profeţii?

□ Prin ce experienţă nu vor fi nevoiţi să treacă în timpul Mileniului supravieţuitorii Har-Maghedonului?

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 30]

Martorii unşi ai lui Iehova şi însoţitorii lor asemănători cu oile, cooperează din toată inima la răspîndirea mesajului Regatului